Pret oferta saptămânii
39.00 Lei 29,25 Lei
Pret intreg
48,00 Lei
Pret intreg
49,00 Lei
- Home
- Produse
136Lei95.20 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
Ioan 1:14
În Domnul Hristos, natura divină și cea umană au fost combinate. Natura divină nu a fost înjosită până la nivelul naturii umane. Natura divină și-a păstrat locul, iar natura umană, prin faptul că a fost unită cu natura divină, a rezistat celei mai aprige încercări a ispitei în pustiu. Prințul acestei lumi a venit la Hristos când era înfometat după un post îndelungat și I-a sugerat să poruncească pietrelor să se facă pâine. Dar planul lui Dumnezeu, care a fost conceput pentru salvarea omului, prevedea ca Domnul Hristos să cunoască foamea, sărăcia și fiecare aspect al experienței noastre. El a rezistat ispitei printr-o putere de care și omul poate să dispună. El S-a bazat pe tronul lui Dumnezeu și nu există niciun om care să nu aibă acces la același ajutor, prin credința în Dumnezeu. Omul poate ajunge părtaș la natura divină. Orice suflet care trăiește poate solicita ajutorul Cerului în ispite și încercări. Domnul Hristos a venit să dezvăluie sursa puterii Sale, ca omul să aibă posibilitatea să nu se mai bazeze niciodată doar pe capacitățile lui umane.
Aceia care vor să iasă învingători trebuie să-și pună la probă toate puterile ființei lor. Ei trebuie să agonizeze pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, cerând puterea divină. Domnul Hristos a venit pentru a fi Exemplul nostru și a ne face cunoscut că putem deveni părtași la natura divină. Cum? Prin faptul că am scăpat de depravarea care este în lume prin pofte. Satana nu a obținut victoria asupra lui Hristos. El nu a făcut niciun pas în cucerirea sufletului Mântuitorului. El nu I-a atins capul, deși I-a rănit călcâiul. Prin exemplul Său, Domnul Hristos a scos în evidență faptul că omul poate să rămână integru. Oamenii pot avea puterea de a se împotrivi răului – o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu este în stare să o învingă; o putere care îi va pune în situația de a fi capabili să iasă învingători asemenea lui Hristos.
Misiunea lui Hristos a fost aceea de a prezenta adevărul în cadrul general al Evangheliei și de a prezenta regulile și principiile pe care El i le dăduse omului căzut. Fiecare idee pe care a prezentat-o a fost ideea Sa. El nu a avut nevoie să împrumute idei de la nimeni, deoarece El era Autorul întregului adevăr. El putea prezenta ideile profeților și ale filosofilor și să-Şi păstreze originalitatea, deoarece Lui Îi aparținea toată înțelepciunea. El era sursa, izvorul întregului adevăr. El era mai avansat decât toți, iar prin învățătura Sa a ajuns liderul spiritual al tuturor veacurilor. (Solii alese,vol. 1, pp. 408, 409)
Dacă Isus este Autorul întregului adevăr, atunci cine este autorul tuturor minciunilor?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui.
Filipeni 3:10
Eforturile lui Pavel în Efes ajunseseră la final. Lucrarea lui acolo fusese o perioadă de neîncetată activitate, de multe încercări și adânci frământări sufletești. El le predicase oamenilor în public și din casă în casă, învățându-i și avertizându-i cu multe lacrimi. În repetate rânduri avusese de înfruntat opoziția evreilor, care nu pierduseră nicio ocazie să incite împotriva lui sentimente populare.
În timp ce se lupta cu împotrivirea, înaintând cu efort și cu un zel neobosit lucrarea Evangheliei și ocrotind interesele unei biserici încă tinere în credință, Pavel avea pe suflet o grea povară pentru toate bisericile.
Vestea despre vreo apostazie într-una din bisericile întemeiate de el îi genera o adâncă mâhnire. Se temea ca nu cumva eforturile lui să nu se dovedească în zadar. Multe nopți nedormite le petrecea în rugăciune și cugetare fierbinte atunci când afla despre metodele folosite pentru distrugerea lucrării sale. Când avea ocazia și situația o cerea, le scria bisericilor, rostindu-le mustrări, sfaturi, îndemnuri și încurajări. În aceste epistole, apostolul nu insista asupra propriilor încercări, totuși găsim în ele dezvăluiri ocazionale cu privire la eforturile și suferințele lui pentru Hristos. Bătăi și întemnițări, frig, foame și sete, pericole pe uscat și pe mare, în cetăți și în pustiu, din partea alor săi, din partea păgânilor și din partea așa-zișilor frați – toate acestea le-a îndurat din pricina Evangheliei. El fusese făcut „de rușine”, „ocărât”, socotit „ca lepădarea tuturor”, „în grea cumpănă”, „prigoniți”, „încolțiți din toate părțile”, „în fiecare zi în primejdie”, dat „la moarte din pricina lui Isus”.
În mijlocul continuei furtuni de împotrivire, al strigătelor dușmanilor și al trădării prietenilor, cutezătorul apostol ajunsese aproape la descurajare. Dar, privind înapoi spre Golgota și cu o reînnoită înflăcărare, a continuat să meargă înainte cu răspândirea cunoștinței despre Cel Răstignit. El călca pe cărarea însângerată pe care călcase Hristos înaintea lui. Nu căuta să fie cruțat de luptă până în ziua când avea să-și pună jos armura, la picioarele Răscumpărătorului său. (Faptele apostolilor, pp. 296, 297)
Cum să-mi formulez un testament de credință în mijlocul încercării, așa cum a făcut Pavel de-a lungul întregii sale slujiri? Cine și-ar putea întări credința privind la modul în care procedez eu în vreme de necaz?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.
Isaia 41:10
După cum păstorul merge înaintea oilor, dând mai întâi el piept cu greutățile drumului, la fel procedează și Isus cu poporul Său. „După ce Şi-a scos toate oile, merge înaintea lor.” Calea către cer este sfințită de urmele pașilor Mântuitorului. Cărarea poate fi abruptă și aspră, dar Isus a parcurs această cale; picioarele Sale au călcat și îndoit spinii, pentru a o face mai ușoară pentru noi. Orice povară pe care suntem chemați să o purtăm a fost purtată înainte de El.
Deși acum este sus la Tatăl, stă în prezența Sa și este părtaș la tronul universului, Isus nu a pierdut nimic din natura Sa miloasă. Şi astăzi, aceeași inimă duioasă și iubitoare este deschisă pentru toate necazurile lumii. Mâna care a fost străpunsă este astăzi întinsă pentru a binecuvânta și mai îmbelșugat pe poporul Său din lume. „În veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de preț în ochii Lui decât lumea întreagă. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia Calvarului chiar dacă prin aceasta n-ar fi fost salvat decât un singur om. El nu va părăsi niciodată pe niciunul dintre cei pentru care a murit. Dacă urmașii Săi aleg să nu-L părăsească, El îi va ține strâns.
În toate încercările noastre, avem un ajutor de nădejde. El nu ne lasă să luptăm singuri cu ispita, să ne batem cu răul și să fim în cele din urmă zdrobiți sub poveri și întristare. Cu toate că acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credinței Îi poate auzi glasul zicând: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” „Eu sunt cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:18). Am trecut prin întristările tale, știu ce înseamnă luptele tale, am dat piept cu ispitele tale. Cunosc lacrimile tale. Şi Eu am plâns. Cunosc chiar și durerile prea adânci pentru a fi rostite la urechea unui om. Să nu crezi că ești singur și părăsit! Deși suferința ta nu mișcă nicio coardă sensibilă în vreo inimă de pe pământ, privește la Mine și vei trăi. „«Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina», zice Domnul, care are milă de tine” (Isaia 54:10).
Oricât de mult și-ar iubi oile, păstorul își iubește mai mult fiii și fiicele. Isus nu este numai Păstorul nostru. El ne este și „Părinte veșnic.” (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 480–483)
Dacă mi-am predat viața lui Hristos, eu prețuiesc mai mult înaintea lui Dumnezeu decât întreaga lume. Care este valoarea mea totală în ochii lui Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat.
Proverbele 30:5
În afara națiunii iudaice au existat oameni care au prevestit ivirea unui învățător divin. Oamenii aceștia cercetau adevărul și le-a fost conferit Duhul Inspirației. Asemenea învățători s-au ridicat unul după altul ca stelele pe cerul întunecat. Cuvintele lor profetice aprinseseră speranța în inima a mii de oameni care nu erau evrei.
De sute de ani, Scripturile fuseseră traduse în limba greacă, pe atunci vorbită într-o mare măsură în întreg Imperiul Roman. Evreii erau răspândiți pretutindeni și așteptarea lor după venirea lui Mesia era, într-o oarecare măsură, împărtășită de neevrei. Printre cei pe care evreii îi considerau păgâni erau și oameni care înțelegeau mai bine profețiile biblice cu privire la Mesia decât învățătorii lui Israel. Erau unii care aveau speranța în venirea Sa ca eliberator de sub robia păcatului. Filosofii timpului se străduiau să pătrundă tainele din ritualurile iudaice. Dar bigotismul iudeilor împiedica răspândirea luminii. Urmărind menținerea separării dintre ei și celelalte națiuni, ei nu erau dispuși să le împărtășească și altora cunoștințele pe care încă le aveau cu privire la serviciile simbolice. Adevăratul Interpret trebuia să vină. Acela pe care Îl simbolizau toate aceste reprezentări trebuia să le explice semnificația.
Prin natură, prin tipuri și simboluri, prin patriarhi și profeți, Dumnezeu i Se adresase lumii. Lecțiile trebuiau transmise omenirii în limbaj omenesc. Solul legământului trebuia să vorbească. Glasul Său trebuia auzit în Templul Său. Hristos trebuia să vină și să exprime cuvinte care să fie înțelese cât se poate de limpede și categoric. El, Autorul adevărului, trebuia să separe adevărul de pleava rostirilor omenești, care îl făceau complet ineficient. Principiile guvernării lui Dumnezeu și planul de mântuire trebuiau să fie clar definite. Lecțiile Vechiului Testament trebuiau în întregime prezentate în fața oamenilor. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 33, 34)
Hristos a venit pe pământ pentru ca omenirea să poată auzi cuvintele vieții direct de pe buzele Lui. Cât de des Îi cer lui Isus să-mi vorbească direct? Ce să fac atunci când tăcerea divină devine asurzitoare?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.
Luca 9:56
Ne aflăm aproape de încheierea unui alt an. Crăciunul și Anul Nou vor sosi curând. Să ne revizuim sincer și atent viața din cursul anului care aproape a trecut, cu povara sa de istorie către veșnicie, și să luăm aminte la o mulțime de semne ale îndurării lui Dumnezeu în binecuvântările pe care le-a revărsat asupra noastră. Inexprimabilul cadou suprem pe care Dumnezeu L-a putut face lumii a fost preaiubitul Său Fiu oferit fără plată.
Noi nu apreciem nici pe jumătate grandoarea planului de mântuire. Cel care era una cu Tatăl a coborât de pe tronul de slavă din ceruri, punându-Și deoparte haina și coroana regală și, îmbrăcându-Și divinitatea cu natura umană, S-a adus pe Sine Însuși la nivelul capacităților umane inferioare. „S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți” (2 Corinteni 8:9). Sacrificiul din partea Tatălui a fost infinit și infinit a fost și sacrificiul Fiului! Cel mai înalt dar pe care Cerul ar fi putut să-l ofere a fost dat ca răscumpărare pentru omenirea căzută. O, ce bunăvoință divină! Ar fi fost mult mai ușor ca omenirea să fie distrusă, redusă la inexistență, decât să fie refăcută. Dar Hristos spune: „Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască” (Luca 9:56). Fiul lui Dumnezeu a înțeles situația disperată și a venit personal în lumea noastră pentru ca aceasta, prin El, să aibă viață veșnică. Deși El era Fiul Celui Preaînalt, S-a supus insultei, batjocurii și unei morți crude, pentru că atât de mult a iubit ființele umane încât a ținut să le salveze de la ruină. Dar, parcă decisă să se deconecteze de la orice comunicare cu Cerul, parcă în batjocură față de mila divină și sfidând Omnipotența, lumea pe care El a venit să o salveze L-a crucificat pe Domnul slavei. Am putea noi, dragi frați și surori, să privim o asemenea dragoste, un asemenea sacrificiu infinit, fără să fim mișcați? Oh, ce resurse divine abundente de putere au fost puse la dispoziția omenirii căzute!
Să privim la Isus și să vedem iubirea Sa uimitoare pentru omenirea căzută despre care face dovadă crucea de pe Golgota! Marele sacrificiu a fost adus la îndeplinire, Hristos i-a răscumpărat pe oameni cu un preț infinit. „Voi ați fost cumpărați cu un preț”, chiar cu sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu. Iar acum Isus spune: „Eu revendic inima omului...” Astfel, El Își afirmă dreptul de proprietate asupra conștiinței ființelor umane. (Review and Herald, 11 decembrie 1888)
Cum este influențată de păcat – pozitiv sau negativ – valoarea mea personală înaintea lui Dumnezeu?