Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieții Mielului, care a fost înjunghiat.
Apocalipsa 13:8
Când citim despre Luther, Knox și alți reformatori de seamă, noi admirăm puterea, tăria sufletească și curajul acestor slujitori credincioși ai lui Dumnezeu și vrem să avem și noi parte de spiritul care i-a însuflețit. Vrem să știm din ce sursă au primit puterea care a făcut ca slăbiciunea lor să se transforme în tărie. Deși au fost niște unelte ale lui Dumnezeu, și oamenii aceștia mari au avut greșeli. Au fost supuși greșelii și au comis păcate mari. Noi ar trebui să căutăm să le imităm virtuțile, dar să nu facem din ei modelul nostru. Oamenii aceștia au avut talente rare pentru a duce mai departe lucrarea Reformei. Au fost conduși de o putere mai presus de ei înșiși, dar nu oamenii, uneltele pe care le-a folosit Dumnezeu, sunt cei care trebuie să fie înălțați și onorați, ci Domnul Isus, care a făcut să vină asupra lor lumina și puterea Sa. Cei care iubesc adevărul și neprihănirea, care adună moștenirile primite de la acești purtători de stindard, să Îl laude pe Dumnezeu, singurul Izvor al luminii!
Dacă s-ar anunța că solii îngerești urmează să deschidă pentru oameni tezaurul unei cunoașteri cu privire la lucrurile cerești, ce agitație s-ar crea în lumea creștină! Atmosfera cerului i-ar cuprinde pe mesageri și cât de dornici ar asculta mulți cuvintele venind de pe buzele acestora! Oamenii ar scrie cărți, atrăgând atenția la cuvintele îngerilor, dar în lumea noastră a fost Cineva mai mare decât îngerii – Domnul Însuși a venit pentru a reflecta asupra oamenilor lumina cerului. El a declarat despre Sine că este una cu Tatăl, plin de har și de adevăr, Dumnezeu manifestat în trup.
Domnul Isus, care este imaginea Dumnezeului invizibil, Şi-a dat viața pentru a-l salva pe omul muritor și, oh, ce lumină, ce putere aduce cu El! În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Ce taină a tainelor! Pentru rațiune este dificil să cuprindă maiestatea lui Hristos, taina răscumpărării. Crucea rușinoasă a fost ridicată, cuiele au fost bătute în mâinile și picioarele Sale, sulița nemiloasă I-a străpuns inima, iar prețul de răscumpărare a fost plătit pentru omenire. Mielul fără pată al lui Dumnezeu a purtat păcatele noastre în Propriul trup pe cruce. El a purtat suferințele noastre. (Solii alese, vol. 1, pp. 402, 403)
Cum m-aș simți să devin păcat, deși nu am păcătuit niciodată? Cum S-a simțit Isus în timp ce păcatele mele invadau încet puritatea Sa desăvârșită?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina.
Ioan 12:35
Evanghelia lui Hristos este energică și ofensivă. În ziua Domnului, nimeni nu va putea fi iertat că s-a limitat la propriile interese egoiste. Este de lucru pentru fiecare minte și pentru fiecare mână, lucru adaptat la diverse minți și capacități. Oricine este în legătură cu Dumnezeu le va transmite altora lumina. Dacă este cineva care nu are lumină de dat, este din cauza lipsei de conectare la Sursa de lumină. Să fie de mirare că Dumnezeu nu a vizitat bisericile cu o manifestare mai mare a puterii Sale, din moment ce un număr așa de mare se limitează la propriile lor persoane, cufundați în propriile interese? În felul aceasta le slăbește evlavia și le crește bigotismul și preocuparea de sine, dar, dacă ar fi lucrat pentru alții, ar fi putut să-și mențină sufletul viu. Dacă ar deveni colaboratori cu Isus, am vedea lumina bisericilor noastre arzând mai puternic, tot mai puternic, trimițându-și razele să pătrundă întunericul dincolo de granițele noastre.
Oh, dacă biserica s-ar ridica și și-ar îmbrăca frumoasa ei haină, neprihănirea lui Hristos, ce schimbare s-ar produce în influența și în starea ei spirituală! Geloziile și căutarea de greșeli, supărările, invidia, disensiunile și lupta pentru putere ar înceta. O relație mai apropiată cu iubirea lui Hristos și cu misiunea harului și iubirii Sale i-ar aduce pe lucrători într-o relație mai apropiată unul cu altul și nu ar mai fi niciun fel de înclinație spre a cultiva aceste rele, care, dacă sunt îngăduite, devin un blestem pentru biserică. Îndreptându-și atenția asupra lucrării de salvare a sufletelor, ei ar fi stimulați la o evlavie și o curăție mai mare; ar fi o unitate de scopuri, iar salvarea sufletelor prețioase ar fi percepută de o asemenea importanță încât micile diferențe ar fi trecute complet cu vederea.
Domnul consideră biserica responsabilă pentru sufletele pe care ea ar fi trebuit să le salveze. Dacă s-ar vedea pe el însuși așa cum îl vede Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu nu ar suporta să-și vadă drept în față responsabilitatea și greșelile. Reproșul de sine l-ar copleși. (...) Dacă pretindeți că sunteți copiii lui Dumnezeu, atunci sunteți păzitorul fratelui vostru. Dumnezeu v-a încredințat adevăruri sacre. Hristos locuind în fiecare membru al bisericii este un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică. Sunteți vinovați înaintea lui Dumnezeu dacă nu faceți orice efort posibil pentru a le distribui altora această apă vie. (Review and Herald, 12 octombrie 1886)
De care binecuvântare de la Dumnezeu are nevoie disperată biserica mea?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.
Proverbele 18:10
M-am rugat în modul cel mai arzător pentru înțelepciunea de a da la tipar exact lucrurile care, dacă eu n-aș mai trăi, să constituie un ajutor și o sursă de putere pentru cei care vor găsi plăcere să le folosească. Și acum inima mea este plină de laudă și recunoștință. Cerul este plin de cele mai bogate binecuvântări de revărsat asupra celor care au nevoie de aceste prețioase binecuvântări, dacă le cer de la Domnul cu toată inima și cu tot sufletul și au o dorință puternică de a primi și a da mai departe. Domnul Isus a trecut prin toate ispitele prin care au trecut ființele umane. Noi citim că El „știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” pentru că El „a fost în toate lucrurile ispitit ca și noi” – ispitit în natura Sa umană ca să știe cum să-i ajute pe cei ispitiți (2 Petru 2:9; Evrei 4:15; 2:17,18).
Sunt foarte recunoscătoare că acest lung asediu de ispite, tristețe și durere a trecut. Îl văd deja pe Răscumpărătorul Meu, în care am o reînnoită încurajare să mă încred ca într-un Izvor nesecat de putere. Îmi asum slujirea cu un curaj reînnoit, neștiind care dintre lucruri va prospera – acesta sau acela. Fiecare suflet trebuie să umble prin credință. Lucrarea noastră este o luptă continuă împotriva meșteșugului satanic care vine prin aparențe înșelătoare, ca să ne ia prin surprindere. De aceea, îngerii sunt în gardă ca să-i protejeze pe toți cei care veghează și cred, care umblă și lucrează.
Sunt lupte continue de dat și nu suntem în siguranță niciun singur moment decât dacă ne așezăm sub protecția Celui care Și-a dat prețioasa viață ca oricine crede în El ca Fiu al lui Dumnezeu să aibă posibilitatea să scape de decăderea care este în lume prin pofte, în timp ce se confruntă cu diferitele lucrări ciudate ale lui Satana. Ca răspuns la credința noastră, Hristos este în deplină măsură să unească natura noastră umană cu natura Sa divină. În timp ce ne încredem în această împărtășire din natura divină și ne sporim propriile eforturi, noi proclamăm misiunea lui Hristos pe pământ drept pace pe pământ și bună învoire între oameni. Trebuie să vorbim deschis despre pericolele luptei cu dușmanii invizibili și să ținem armura pregătită pentru că nu avem de luptat doar împotriva cărnii, ci împotriva domniilor și puterilor duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Acest lucru înseamnă că oameni cu influență se vor îndepărta de credință sub acțiunea duhurilor seducătoare. De aceea avem nevoie să rămânem sub ocrotirea constantă a îngerilor sfinți. (Manuscrisul 156, 1907)
Sunt eu echipat pentru lupta de astăzi? Mi-am pus toată armura lui Dumnezeu ca să pot rămâne în picioare?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
1 Corinteni 15:47
Când Mântuitorul aduce pace în suflet, inima celui în cauză va fi într-o armonie perfectă cu Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Duhul și Cuvântul sunt în armonie. Domnul Își onorează Cuvântul în toate interacțiunile Sale cu oamenii. Cuvântul Său este voința Sa, vocea Sa, descoperită oamenilor, iar în afara Cuvântului Său El nu are nicio voință nouă sau un adevăr nou de descoperit pentru copiii Săi. Dacă aveți o experiență minunată care nu este în armonie cu îndrumările explicite ale Cuvântului lui Dumnezeu, puteți să vă îndoiți de ea pe bună dreptate, deoarece originea ei nu este cerul. Pacea lui Hristos vine prin cunoașterea lui Isus pe care Îl dezvăluie Biblia.
Dacă are alte surse, nu Izvorul divin, fericirea va fi pe atât de schimbătoare pe cât o pot face diferitele împrejurări, dar pacea lui Hristos este o pace constantă și persistentă. Ea nu depinde de nicio împrejurare a vieții, nu depinde de cantitatea bunurilor lumești sau de numărul prietenilor de pe pământ. Domnul Hristos este izvorul de apă vie, iar fericirea și pacea care vin de la El nu vor seca niciodată, pentru că El este izvorul de viață. Cei care se încred în El pot să spună: „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor. Chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt” (Psalmii 46:1-4). (...)
Avem motive să cultivăm o neîntreruptă recunoștință față de Dumnezeu, pentru că, prin ascultarea Sa desăvârșită, Domnul Hristos a recâștigat cerul pe care Adam l-a pierdut prin neascultare. Adam a păcătuit, iar copiii lui Adam împărtășesc vinovăția lui Adam și consecințele vinovăției lui, dar Domnul Isus a purtat vinovăția lui Adam și toți copiii lui Adam care vor alerga la Hristos, cel de-Al Doilea Adam, pot scăpa de pedeapsa pentru nelegiuire. Trecând testul pe care Adam nu a reușit să-l treacă, Domnul Isus a recâștigat cerul pentru om, deoarece El a respectat Legea în mod desăvârșit și toți aceia care au o înțelegere corectă a planului de mântuire vor ajunge la concluzia că nu pot fi mântuiți atâta vreme cât calcă poruncile sfinte ale lui Dumnezeu. Ei trebuie să înceteze să calce Legea și să-și însușească promisiunile care ne sunt la dispoziție prin meritele lui Hristos. (Credința și faptele, pp. 88, 89)
Iată că încă un an a venit și s-a dus! Sunt eu acum mai pregătit să Îl întâlnesc pe Isus decât eram cu un an în urmă?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:23
Atunci porțile cetății lui Dumnezeu se deschid larg, iar mulțimea îngerească intră pe porți într-o revărsare de armonii încântătoare.
Iată tronul și, în jurul lui, curcubeul făgăduinței! Iată heruvimii și serafimii! Comandanții oștirilor îngerești, fiii lui Dumnezeu, reprezentanții lumilor necăzute, toți sunt adunați. Consiliul ceresc, înaintea căruia Lucifer Îl acuzase pe Dumnezeu și pe Fiul Său, reprezentanții acelor tărâmuri neatinse de păcat asupra cărora Satana se gândise să-și extindă domnia, toți sunt de față pentru a-I ura bun venit Răscumpărătorului. Sunt nerăbdători să-I sărbătorească victoria și să-Și glorifice Împăratul.
Dar El le face semn să se oprească. Nu încă. El nu poate să primească acum coroana de glorie și haina regală. Intră în prezența Tatălui Său. Îi arată fruntea Sa rănită, coasta împunsă, picioarele rănite; Își înalță mâinile, care poartă urmele cuielor. Arată spre semnele biruinței Sale; Îi prezintă lui Dumnezeu snopul de legănat, pe aceia înviați cu El ca reprezentanți ai acelei mulțimi de oameni care vor învia din mormânt la a doua Sa venire. Se apropie de Tatăl, care Se bucură și de un singur păcătos pocăit care Își manifestă bucuria prin cântare. Înainte de a se fi așezat temeliile pământului, Tatăl și Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, în cazul în care acesta ar fi fost înfrânt de Satana. Ei Își strânseseră mâna într-un solemn angajament că Hristos va deveni Garantul pentru omenire. Acest angajament a fost respectat de Domnul Hristos. Atunci când a strigat pe cruce: „S-a sfârșit!”, El S-a adresat Tatălui. Înțelegerea fusese pe deplin adusă la îndeplinire. Acum El declară: Tată, s-a sfârșit! Am împlinit voia Ta, o, Dumnezeul Meu. Am dus la bun sfârșit misiunea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută, „vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 19:30; 17:24).
Glasul lui Dumnezeu se aude confirmând că dreptatea este împlinită. Satana este înfrânt. Cei ai lui Hristos de pe pământ care trudesc și luptă sunt „primiți în Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:6). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 833, 834)
În ce mod acceptarea jertfei lui Dumnezeu prin Isus Hristos și înfrângerea lui Satana îmi dau puterea să înfrunt victorios fiecare zi, până la venirea lui Isus?