- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
Efeseni 2:20,21
În bisericile din Galatia, rătăcirea evidentă, nemascată, încerca să ia locul mesajului Evangheliei. Hristos, adevărata Temelie a credinței, era cu totul dat la o parte pentru a fi înlocuit cu învechitele ceremonii ale iudaismului. Apostolul a văzut că, pentru a-i feri pe credincioșii din Galatia de influențele periculoase care îi amenințau, trebuiau luate cele mai hotărâte măsuri și rostite cele mai pătrunzătoare avertizări.
O lecție importantă pe care trebuie să o învețe fiecare slujitor al lui Hristos este aceea de a-și adapta lucrarea la situația celor pe care el dorește să-i ajute. Blândețea, răbdarea, hotărârea și fermitatea sunt deopotrivă necesare, dar toate trebuie folosite cu un cuvenit discernământ. A te purta adecvat cu diferitele categorii de oameni, în diverse împrejurări și condiții, este o lucrare care cere o înțelepciune și o judecată luminată și sfințită de Duhul lui Dumnezeu.
În epistola sa către credincioșii galateni, Pavel a rezumat întâmplările principale ale propriei sale convertiri și experiența sa creștină de la început. Pe această cale a căutat să arate că, printr-o deosebită manifestare a puterii divine, el fusese făcut să vadă și să pătrundă marile adevăruri ale Evangheliei. Printr-o îndrumare primită direct de la Dumnezeu a putut Pavel să-i avertizeze și să-i mustre pe galateni într-un mod solemn și pozitiv. (...)
Apostolul le-a cerut galatenilor să renunțe la îndrumătorii falși, care îi duseseră în rătăcire, și să se întoarcă la credința ce fusese însoțită de dovezile incontestabile ale aprobării divine. Oamenii care încercaseră să îi abată de la credința lor în Evanghelie erau ipocriți, cu inima nesfințită și cu o viață decăzută. Religia lor era alcătuită dintr-un șir de ceremonii, prin îndeplinirea cărora sperau să dobândească favoarea lui Dumnezeu. Ei nu își doreau o Evanghelie care cerea o ascultare de Cuvânt. (…)
Satana depune un efort bine informat de a abate mințile de la speranța mântuirii prin credința în Hristos și de la ascultarea de Legea lui Dumnezeu. (Faptele apostolilor, pp. 385–387)
Cum folosesc manifestarea divină a lui Dumnezeu în viața mea pentru a le oferi altora o imagine a adevăratei mele Temelii?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.
1 Petru 5:10
După alungarea sa din Eden, viața lui Adam pe pământ a fost plină de durere. Fiecare frunză care se veștejea, fiecare animal care era adus jertfă, fiecare degenerare apărută pe fața plăcută a naturii, fiecare pată de pe puritatea omului, toate erau noi ocazii de a-și aduce aminte de păcatul său. Cumplită era agonia remușcării când observa nelegiuirea invadând pretutindeni și, ca răspuns la avertizările lui, întâmpina acuzații aduse lui ca fiind cauza păcatului. Cu umilință răbdătoare, a purtat aproape o mie de ani pedeapsa călcării legii. S-a pocăit pe deplin de păcatul lui, s-a încrezut în meritele Salvatorului promis și a murit cu speranța învierii. Fiul lui Dumnezeu a răscumpărat greșeala și căderea omului, iar acum, prin lucrarea de ispășire, Adam este repus în poziția sa inițială de dominație.
Încântat și plin de bucurie, el vede pomii care odinioară fuseseră desfătarea lui, exact pomii ale căror roade le adunase el însuși în zilele nevinovăției și bucuriei sale. Vede via pe care propriile mâini au cultivat-o, exact florile pe care cândva le iubea și le îngrijea. Mintea îi cuprinde realitatea scenei, înțelege că acesta este într-adevăr Edenul refăcut, mai plăcut acum decât atunci când fusese alungat din el. Mântuitorul îl conduce la pomul vieții, rupe fructul slăvit și i-l dă să mănânce. Privește în jurul lui și vede o mulțime din familia lui răscumpărată stând în Paradisul lui Dumnezeu. Atunci își așază coroana strălucitoare la picioarele lui Isus și, căzând pe pieptul Lui, Îl îmbrățișează pe Răscumpărător. Își atinge harpa de aur și bolțile cerului răsună de cântecul de biruință: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și trăiește iarăși!” Familia lui Adam îi urmează exemplul și își așază coroanele la picioarele Mântuitorului, când se pleacă în adorare înaintea Sa.
La această întâlnire sunt martori îngerii, care au plâns la căderea lui Adam și care s-au bucurat atunci când Isus, după înviere, S-a înălțat la cer, după ce a deschis mormântul pentru toți aceia care vor crede în Numele Său. Acum văd lucrarea de salvare realizată și își unesc glasurile în imnuri de laudă. (Căminul adventist, pp. 540, 541)
Ce o să-i spun lui Adam după ce voi fi fost martor la întâlnirea lui cu Dumnezeu în ceruri?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu.
Ioan 17:24
Dumnezeu are o biserică, un popor ales, și dacă toți ar înțelege, așa cum am înțeles eu, cât de mult Se identifică Domnul Hristos cu poporul Său, nu s-ar mai auzi niciun mesaj de genul celui care condamnă biserica Sa cum că ar fi Babilonul. Dumnezeu are un popor care conlucrează cu El și înaintează având ca scop slava Lui. Ascultați rugăciunea Reprezentatului nostru în cer: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu.” Oh, cât de mult dorea Conducătorul divin să aibă biserica alături de El! Cei care o formau Îl urmaseră în suferință și umilință și cea mai mare bucurie a Sa era să-i aibă cu El pentru a-i face părtași la slava Sa. Domnul Hristos Își afirmă privilegiul de a avea biserica alături de El. „Vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Faptul de a-i avea împreună cu El este conform făgăduinței din cadrul legământului și înțelegerii făcute cu Tatăl. Domnul prezintă cu reverență înaintea tronului harului răscumpărarea săvârșită pentru poporul Său. Învăluit în curcubeul făgăduinței, Înlocuitorul și Garantul nostru înalță mijlocirea iubirii: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” Noi Îl vom vedea pe Împărat în toată frumusețea Sa, iar biserica va fi glorificată.
Acum putem să ne rugăm asemenea lui David: „Doamne, este vremea să lucrezi, căci au călcat Legea Ta” (Psalmii 119:126, NTR). Oamenii s-au adâncit în neascultarea față de Legea lui Dumnezeu până au atins punctul unei impertinențe fără precedent. Se întrec în neascultare și se apropie rapid de limita răbdării și iubirii lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va interveni în mod sigur. Categoric își va apăra onoarea și va înăbuși nelegiuirea care predomină. Oare poporul care respectă poruncile lui Dumnezeu va fi luat de valul nelegiuirii predominante? Oare disprețul universal față de Legea lui Dumnezeu îl va ispiti să acorde o importanță mai mică Legii, care este temelia guvernării cerului și pământului? Nu. Biserica Sa va prețui, va sfinți și va respecta Legea lui Dumnezeu cu atât mai mult cu cât disprețul oamenilor față de ea va fi mai mare. (Mărturii pentru predicatori și slujitorii Evangheliei, pp. 20, 21)
Dacă Isus Își dorește enorm să aibă alături biserica Sa în slavă, ce pot face astăzi ca să adaug mai mulți membri la biserica rămășiței lui Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă.
1 Petru 2:6
Poporul despre care Dumnezeu spusese că era un neam împărătesc, un popor ales, o preoție sfântă a fost auzit de Moise cerând sângele lui Hristos. El l-a văzut crucificându-L pe Mântuitorul său. Lui Moise i s-a arătat agonia și atârnarea pe cruce a lui Hristos. (...)
Când a asistat la înălțarea Mântuitorului și a înțeles că el însuși va fi unul dintre cei aleși să-L însoțească pe Salvator și să-I deschidă porțile veșnice, ce schimbare a expresiei a fost pe fața lui Moise! Bucuria, gloria, lumina care străluceau pe chipul său, nicio limbă nu le poate descrie, nicio pană nu le poate zugrăvi. Moise fusese unul dintre cei care L-au încurajat pe Hristos pe Muntele Schimbării la Față.
Apoi i s-a arătat mulțimea celor care au înviat în momentul întoarcerii lui Isus dintre cei morți și care au intrat în cetate și li s-au arătat multora. În ciuda faptului că în gura ostașilor din detașamentul roman care au vegheat mormântul a fost pusă minciuna cum că ucenicii au venit noaptea și au furat trupul lui Hristos, învierea acestor captivi a conferit certitudinea că Isus Hristos Însuși a fost înviat dintre cei morți. (...)
Iar atunci când mulțimile au început să creadă în Fiul și să primească adevărul divin de pe buzele ucenicilor lui Isus, Satana a văzut că trebuie să întreprindă altceva pentru a contracara lucrarea pe care o făceau ucenicii. Astfel, el i-a făcut pe oameni să-L respingă pe Tatăl și Legea Sa, tot așa cum evreii Îl respinseseră pe Hristos. (...) Din cauza înșelăciunilor lui, omenirea avea să înceteze să-L mai glorifice pe Dumnezeu prin ascultarea de Legea Sa, care este temelia guvernării în cer și pe pământ.
Vechiul Testament, care conține profețiile despre venirea lui Hristos, este puțin luat în considerare acum. Acum se strigă: „Hristos, Hristos! Evanghelia, Evanghelia!” Dar Evanghelia este prezentă de-a lungul întregii Biblii, de la Geneza la Apocalipsa. Evanghelia este revelată în toate profețiile cu privire la prima venire a lui Hristos ca Mântuitor al omenirii. Fiecare act din vechea dispensațiune de întoarcere a oamenilor de la păcat sau de aducere a iertării lor era o trimitere la Salvatorul care avea să vină. El era Treapta prin intermediul căreia omenirea trebuia să fie înălțată. (Manuscript Releases, vol. 10, pp. 155, 156)
Mă bazez eu în totalitate pe Treaptă, nu pe mine însumi? Cum, mai precis?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată.
Apocalipsa 22:17
Eu, Isus, am trimis pe Îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață. Și Duhul, și Mireasa zic: «Vino!» Și cine aude să zică: «Vino!» Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22:16,17).
Iată care este misiunea ta – să conduci sufletele la fântâna cu apa vieții! Toți cei care au adevărul în inimă ca un principiu viu, ca o influență atotpătrunzătoare vor avea o mărturie vie de dus celor care se află în întunericul erorii. Există, slavă Domnului, un Duh veșnic care ne conduce în tot adevărul! Dar acesta trebuie transmis, nu tăinuit doar în dreptul nostru, al fiecăruia. Acest Duh, care ne călăuzește în tot adevărul, trebuie făcut cunoscut și altora, ca să-i călăuzească și pe ei. Cuvântul, Cuvântul prețios, trebuie mâncat asemenea trupului Fiului lui Dumnezeu. Să nu fie nicio mărturie apatică și nepăsătoare!
În loc de a spori îndoiala, întărește credința prin fiecare cuvânt, atitudine și faptă! Fă cunoscut că avem un Salvator viu, o viață spirituală reală, de primit și de oferit! Îndrumă-i pe cei care sunt pe nisipuri mișcătoare să stea pe stânca sigură! Sunt suflete care trebuie reînviorate, multe care trebuie să primească bucuria mântuirii în propriul suflet. Sunt oameni greșiți care nu și-au format un caracter de calitate, dar Dumnezeu vrea să le redea bucuria, și chiar bucuria Celui Uns. Așa se va ajunge la eficiență și la bucurie, la o sfântă certitudine, la o vie mărturie. Spune-le săracilor care s-au rătăcit de la căile drepte, spune-le că nu trebuie să dispere! Există vindecare, curățire pentru fiecare suflet care vine la Hristos. (...)
În ceasurile când nori învăluie sufletul, Hristos nu este departe de fiecare dintre noi. La cine să ne ducem dacă nu la Purtătorul de păcate, la Marele Vindecător al suferinței umane? „Tu ai cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6:68). Există bucurie pentru toți cei care își pun speranța în El, care își pun credința la lucru prin manifestarea iubirii și curățirea sufletului. Hristos spune: „Bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Evrei 11:6). O paralizie a cuprins nervul și mușchiul spiritual al copiilor lui Dumnezeu. Ridică-te acum, chiar acum, fără să mai întârzii! (Scrisoarea 93, 30 septembrie 1896)
Îmi întărește credința fiecare cuvânt, atitudine sau faptă?