- Detalii
- Scris de: Teofil Brînzan
- Categorie: Devoțional de dimineață
Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.”
2 Samuel 9:3
Trecuseră mai mulți de ani de când David se urcase pe tronul lui Israel. Era una dintre acele zile când împăratul își număra binecuvântările și se simțea copleșit de bunătatea lui Dumnezeu manifestată față de el. Regatul lui Israel era în siguranță și fără vreo amenințare din partea vrăjmașilor, iar David, cu firea lui generoasă, manifesta dorința de a face un gest nobil în memoria lui Ionatan.
Prietenul său Ionatan murise împreună cu tatăl său, Saul, în lupta de pe muntele Ghilboa. Mefiboșet, fiul lui Ionatan, avea atunci doar cinci ani și o întâmplare nefericită făcuse ca acesta să devină olog chiar în ziua morții tatălui său. Timpul trecuse, dar David nu uitase marea sa prietenie cu Ionatan, iar acum dorea să arate bunăvoință față de casa vrăjmașului său căzut, Saul, nu doar datorită memoriei prietenului său Ionatan ci, mai cu seamă, datorită bunătății lui Dumnezeu, acea bunătatea insuflată de Dumnezeu, pe care El o exercită în mod constant față de fiii oamenilor.
Aflând că „mai este un fiu”, într-o localitate la răsărit de Iordan, David poruncește să fie adus în Ierusalim și îi oferă acestuia o cinste specială, aceea de a mânca la masa împăratului. El avea să fie tratat întocmai ca unul dintre fiii lui David. Îi înapoiază acestuia toate pământurile tatălui său, făcând un sacrificiu personal pentru ca Mefiboșet să poată avea tot ce îi aparținuse cândva lui Saul. Era un dar minunat, făcut dintr-un remarcabil spirit de generozitate față de cineva care nu se aștepta la un asemenea gest.
Viața acestui descendent al lui Saul a depins de atitudinea împăratului. Știai că și viața semenului tău depinde de atitudinea ta?… Oprește-te astăzi câteva clipe, privește înapoi peste timp, încearcă să-ți numeri binecuvântările și, meditând la bunătatea lui Dumnezeu, întreabă-te cum și față de cine ai putea să te porți astăzi cu o bunătate ca „bunătatea lui Dumnezeu”.
- Detalii
- Scris de: Roxana Maur
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.
Iosua 24:15
Familia este nucleul societății, mediul în care ființa umană se poate dezvolta la capacități maxime, atunci când Creatorul ei este la cârmă. Dumnezeu a creat familia din dragoste și i-a dat un scop măreț: acela de a educa și dezvolta fiecare persoană pregătind-o pentru viața aceasta, dar, mai ales, pentru Împărăția lui Dumnezeu. Familia trebuie să fie un izvor nesecat de iubire, înțelegere și pace, un loc în care înveți ce înseamnă sacrificiul, un loc în care poți cu adevărat să-L cunoști pe Cel Preaînalt.
Sarcina sfântă și deosebită pe care familia o are este aceea de a transforma, prin educație, fiecare persoană modelând-o spre a deveni un om după chipul lui Dumnezeu. Copiii sunt darurile prețioase oferite din partea Cerului, iar părinții au responsabilitatea de a acorda o atenție sporită formării acestora. Membrii familiei trebuie să-și îndrepte privirea spre cer și, prin rugăciuni profunde, să ceară înțelepciune pentru a ghida pașii copiilor pe calea cea îngustă care duce la viață. Relația pe care familia o are cu Dumnezeu este importantă, deoarece aceasta va sta drept model pentru relația pe care copiii o vor avea cu El în viitor. Prima lucrare misionară pe care o avem de făcut este cea din familia noastră și este important ca numele lui Dumnezeu să fie gravat pe inima copiilor noștri.
Educația își are rădăcinile în familie și doar cu ajutor divin copiii pot ajunge la succes pe toate planurile. Doar în parteneriat cu Dumnezeu părinții pot să ofere condițiile necesare dezvoltării armonioase. Educația reală și benefică vine doar de la Cel omniscient și omniprezent și de aceea e vital să legăm viața copiilor de sursa principală de înțelepciune. O relație strânsă cu Tatăl se construiește treptat, prin momente de studiu alături de copii, prin rugăciune și cântare, prin implicarea lor în viața și în activitățile bisericii.
Tatăl ceresc ne-a oferit oportunitatea de a ne îndruma copiii să pășească pe drumul care duce la cer. Noi trebuie să ne rugăm zilnic pentru ei, pentru relația lor cu Dumnezeu, astfel ca mai târziu să putem spune, asemenea lui Iosua, „eu și toată casa mea vom sluji Domnului”.
- Detalii
- Scris de: Carey Pearson
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți.”
Matei 19:14
Toamna trecută, biserica noastră a ținut o serie de prezentări cu scop evanghelistic. Un bine-cunoscut evanghelist a venit în oraș și de-abia așteptam să îl ascult. Dar, înainte ca prezentările să aibă loc, pastorul a cerut ajutorul unor voluntari pentru programele de copii, așa că am decis să mă ofer.
Când am intrat în sală în acea primă seară și m-am uitat în jur, am observat un manechin aranjat ca să semene cu Isus. Ni s-a spus să nu lăsăm copiii să se joace prea aproape de manechin în timpul întâlnirilor.
Într-un final au început să apară copiii, iar la momentul începerii programului erau vreo 50 de copii energici, în jurul vârstei de cinci ani, care umpleau încăperea. Am cântat împreună, am spus povestiri, ne-am distrat făcând lucruri practice și diferite gustări. După ce prezentarea s-a terminat, iar părinții s-au întors să-și ia copiii, am rămas pentru curățenie. Puținii copii care rămăseseră se jucau în liniște. Apoi un băiețel s-a îndreptat spre manechin și a întrebat: „Acesta e Isus?” Noi l-am asigurat că este. Printr-un gest de curiozitate, s-a apropiat ca să pună mâna pe „El”, însă a făcut ce-a făcut și manechinul a căzut, făcându-se bucăți. În timp ce noi, stând în patru labe, îl asamblam la loc, din spatele sălii s-a auzit o voce: „Oh, nu, Ben, L-ai omorât pe Isus!” Băiețelul a izbucnit în lacrimi.
Imediat ce și-a dat seama ce spusese, instructoarea s-a grăbit să-l liniștească pe micuț, dar acesta nu era așa de ușor de convins. În lumea noastră pripită, axată pe îndeplinirea rapidă a cerințelor, este foarte simplu să uităm că cei mici au o inimă sensibilă și de multe ori iau cuvintele în mod literal.
Când ucenicii voiau să alunge copiii, Isus le-a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți.” Exista ceva irezistibil la Isus care îi atrăgea pe copii la El. Isus îi observa pe fiecare în parte. Îi făcea să se simtă unici și importanți. Nu e de mirare că Îl iubeau!
Cuvintele noastre îi îndreaptă pe copii spre Isus? Le arătăm noi oare, prin acte de bunătate, că ei sunt prețioși? Știu ei că Isus îi iubește?
Doamne, Te rog, fă ca dragostea Ta să vorbească prin mine, astfel încât cei mici să știe cât de mult îi iubești!
- Detalii
- Scris de: Ana Alexandru
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și poruncile acestea, pe care ți le dau, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să le vorbești de ele când vei fi acasă, în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.
Deuteronomul 6:6,7
Era o dimineață obișnuită în care, cu mult drag, așteptam sosirea copiilor în clasă. Sara, una dintre fetițe, întârzia, însă urma să aflu și de ce. A intrat în clasă cu o plăsuță în mână și a venit la mine spunând:
— Ana, astăzi ți-am pregătit eu micul dejun! Nu este sănătos să nu mănânci bine dimineața, iar ieri din cauza asta ți-a fost rău! Ți-am adus cozonac, castane coapte și mandarine.
Sara aflase că nu aveam grijă ca dimineața să mă alimentez suficient și că îmi fusese rău. Ea a fost atentă la acest aspect și i-a cerut mamei o porție în plus la micul dejun, pentru „Doamna”.
Ce lecție importantă pentru mine! Sara, un copil, adoptase deja un obicei sănătos și îi plăcea, pe când pentru mine era atât de greu!
Ai auzit și tu, cu siguranță, spunându-se că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. El este important la orice vârstă, dar mai ales în cazul copiilor, aflați în creștere, reprezentând o cale sigură către o dezvoltare armonioasă. Sara a avut un exemplu bun în familia ei și, astfel, de la o vârstă atât de mică, ea avea deja obiceiul format. Și tot în familie a fost educată să fie atentă la cei din jur și la nevoile lor.
Este nevoie să îi formăm pe copii nu doar prin sfaturi, ci și prin exemplul personal. Astfel, vor deprinde obiceiuri sănătoase pe termen lung, cu beneficii pentru toată viața.
În acea zi am primit o lecție valoroasă de la un copil minunat. Am luat decizia ca în familia mea să fiu un exemplu în acest aspect și chiar a adus rezultate.
Ca părinți și dascăli, trebuie să avem puterea de a ne conduce copiii de timpuriu spre dragostea lui Dumnezeu și spre ascultarea de El cu toată inima, respectând principiile sănătății și ale moralității. În acest mod, vom obține rezultate veșnice. Este viața ta un model bun pentru cei din jur?
- Detalii
- Scris de: Florin Orodan
- Categorie: Devoțional de dimineață
Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.
Proverbele 15:22
În fiecare zi avem de luat decizii: decizii mărunte, decizii semnificative, decizii cu bătaie lungă sau decizii pe termen scurt. Orice alegere ne va influența viața, astfel că dorim să luăm hotărâri cât mai bune, ca să nu regretăm mai târziu.
Atunci când citim Biblia, observăm că ea conține multe recomandări și exemple din care putem învăța cum să luăm cele mai bune decizii la un moment dat. Deși sunt mai mulți factori care stau în spatele unei decizii bune, doresc să ne oprim în dreptul unuia pe care îl întâlnim chiar și în sânul Dumnezeirii. Despre acesta citim în cartea Proverbele: „Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici‟ (Proverbele 15:22). Scriptura vorbește în mai multe locuri despre Sfatul sau Consiliul lui Dumnezeu și ne descoperă că tot ceea ce a făcut sau face El urmează un plan întocmit în sfatul tainic al Trinității, în urma unei consfătuiri între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Ni se spune, de exemplu, că Isus a fost dat în mâinile iudeilor pentru a fi omorât „după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu‟ (Faptele 2:23). Acest adevăr este profund și fascinant, în același timp. Iar modul în care funcționează lucrurile în sânul Dumnezeirii ar trebui să se reflecte în modul în care funcționează lucrurile în familia pământească, fie că ne referim la familia noastră restrânsă sau la familia bisericii.
A căuta sfat la persoane vrednice de încredere devine un lucru simplu și ușor atunci când devenim conștienți că suntem limitați și nu putem vedea singuri lucrurile din toate punctele de vedere. Este evident că șansa de a lua o decizie corectă crește direct proporțional cu numărul sfetnicilor, așa cum spune Solomon. Însă a cere sau a primi sfaturi presupune o atitudine smerită, pe care nu suntem întotdeauna dispuși să o manifestăm. În contextul acesta, a cere sau a accepta sfaturi devine chiar un test al caracterului, care poate arăta ce se află în inima noastră. Să privim la modelul armonios pe care îl descoperim în Dumnezeire și să-l urmăm pentru a face alegeri înțelepte!