- Detalii
- Scris de: Beniamin Chircan
- Categorie: Devoțional de dimineață
Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbele 22:6
Odată, o credincioasă m-a abordat astfel:
„Nu înțeleg”, a spus ea dezamăgită, „l-am învățat pe băiatul meu tot ce am știut despre calea lui Dumnezeu, dar când a crescut mare a părăsit-o. Cum rămâne cu textul acesta?”
Pe moment, nu am știut ce să îi răspund; am rămas în schimb cu întrebarea.
În limba ebraică, textul se traduce cel mai probabil astfel: „Învață pe copil în conformitate cu calea lui și, când va îmbătrâni, nu se va întoarce de la ea.” Așadar, expresia „pe care trebuie s-o urmeze” nu se află în text, ci este adăugată de traducător. În literatura sapiențială, de altfel, „calea” nu se referă la calea Domnului, ci la calea omului.
Dar ce înseamnă, mai exact, „calea lui” și cum poți instrui un copil astfel?
„Calea” este o metaforă biblică ce cuprinde, în semnificațiile ei, maniera în care o persoană trece prin viață. Modul de a fi, înclinațiile specifice, temperamentul și personalitatea, valorile, caracterul – toate acestea îl fac pe un om să fie ceea ce este și reprezintă calea lui în viață. Conform textului, calea unui copil devine norma educației sale reușite.
Cum poți instrui un copil „conform căii sale”? În primul rând, observându-i înclinațiile și modul de a face lucrurile. E sarcina părinților să stabilească obiectivele educației, însă abordarea trebuie să țină cont de modul de a fi al copilului. Am putea să o numim educație personalizată. Îl al doilea rând, înclinațiile sale vor determina obiectivele către care îl vom orienta. În ce privește meseria, de exemplu, nu îi impunem noi ce să facă, ci îl ghidăm în direcția spre care înclină. În domeniul religios, avem libertatea să îi oferim cea mai bună instruire, însă atenție la maniera în care o facem! Orice îndepărtare a noastră de „calea lui” reprezintă un abuz care, ulterior, va da roade nedorite: frustrare, respingere, răzvrătire.
Dacă din copilăria foarte timpurie vom căuta să modelăm educația după maniera de a fi a copilului, rezultatul natural va fi că acesta „nu se va întoarce de la ea”, ci o va urmări în continuare.
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.
Apocalipsa 2:29
Cum poate omul să fie o copie a Domnului Isus Hristos este peste puterea noastră de înțelegere. Dar Duhul Sfânt poate să întărească puterea noastră spirituală de a vedea, făcându-ne în stare să vedem ceea ce ochii noștri naturali nu pot vedea, să auzim ceea ce urechile noastre nu pot auzi, să înțelegem ceea ce mintea noastră nu poate înțelege. Prin Duhul care cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, ne-au fost descoperite adevăruri prețioase, adevăruri care nu pot fi descrise prin scris sau vorbire (Letter 49, 1896).
În toți cei care se vor supune Duhului Sfânt va fi sădit un nou principiu de viață; în oameni va fi refăcut chipul lui Dumnezeu care a fost pierdut prin păcat.
Dar omul nu se poate transforma singur, prin exercitarea voinței proprii. El nu are nicio putere de a realiza această transformare. Înainte ca plămădeala să suporte modificarea dorită, trebuie să fie pus în ea aluatul – ceva care provine cu totul din exteriorul ei. Tot astfel, înainte de a fi pregătit pentru Împărăția slavei, păcătosul trebuie să primească harul lui Dumnezeu. Nici toată educația și cultura pe care le poate oferi lumea nu vor reuși să transforme un copil decăzut al păcatului într-un copil al cerului. Energia regeneratoare și înnoitoare trebuie să vină din partea lui Dumnezeu. Schimbarea poate fi realizată doar prin Duhul Sfânt. Toți cei care doresc să fie mântuiți, indiferent dacă sunt bogați sau săraci, din clasa de jos sau din înalta societate, trebuie să se supună acțiunii acestei puteri (Parabolele Domnului Hristos, pp. 96–97).
Fiecare inimă la care au ajuns razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii va demonstra lucrarea Duhului lui Dumnezeu în vorbire, în minte și caracter. Mașinăria va merge ca și când ar fi unsă și mânuită de o mână de maestru. Vor fi mai puține fricțiuni atunci când spiritul lucrătorilor primește uleiul din cele două ramuri ale măslinului. Influența sfântă va fi împărțită și altora în cuvinte de bunătate, blândețe, iubire și încurajare (Mărturii, vol. 7, pp. 195–196).
- Detalii
- Scris de: Jeanne Hartwell
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la mine!”
Matei 19:14
Când era pe pământ, Isus a avut grijă de copii. Unii adulți au încercat să-i țină departe de El, crezând că nu sunt importanți sau că L-ar putea deranja pe Învățător. Dar Isus avea un loc special în inima Sa destinat copiilor. Adora să petreacă timp cu ei. Ca părinți, cred că Isus ne spune să facem același lucru. Copiii sunt copii doar o dată în viață. Este important să petrecem timp cu ei, indiferent câte proiecte ne solicită atenția.
Când copiii noștri erau mai mici, după niște discuții am decis să ne punem deoparte o zi pe săptămână pentru a petrece timp cu familia. În acea zi nu răspundeam la telefoane și nu plănuiam nimic cu alte persoane. În schimb, făceam lucruri doar noi patru. Copiilor noștri le-a plăcut mult. Numărau zilele până la următoarea „zi de familie”, care a adus în familia noastră o unitate de care nu ne-am fi putut bucura altfel. Dacă și tu îți dorești să începi să pui deoparte o zi de familie, iată câteva idei care să-ți pună planurile pe picioare:
Trasează un cerc imaginar în jurul casei tale cu locuri în care să se ajungă în maximum două ore și caută să afli ce activități pot fi făcute în acea arie.
Caută ca micile excursii să nu coste prea mult, altfel vei renunța rapid la această zi specială, din cauza finanțelor. Nu uita că unele muzee pot avea reduceri sau chiar o zi de intrare liberă în fiecare lună.
Păstrați simplitatea zilei, ca să nu fie nevoie de prea mult timp pentru pregătiri.
Lăsați ca fiecare membru al familiei să aibă o contribuție în ceea ce plănuiți să faceți.
Am fost la plajă, pe lac, la grădina zoologică – abonamentele anuale reduc costurile destul de mult. Am avut picnicuri în parc și am mâncat propria mâncare din coșul de picnic, iarna, în zona cu restaurante a mallului. Am ieșit la plimbare, la fotbal și la bowling sau la înghețată. Dar ne place și să facem lucruri simple, precum jocurile de masă, cititul cu voce tare în hamac sau vizionatul unui film împreună, în timp ce molfăim popcorn. Nu contează prea mult ce faceți, atâta timp cât este ceva ce include întreaga familie. Începeți să plănuiți ziua de familie din săptămâna aceasta! O să fiți încântați de această realizare!
Tată, ajută-ne să alocăm timp pentru a sta cu copiii noștri și pentru a ne bucura de darul minunat pe care ni l-ai oferit prin ei!
- Detalii
- Scris de: Marcel Țărmure
- Categorie: Devoțional de dimineață
Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui…
Isaia 53:4
Un tânăr îi scria un mesaj dezarmant iubitei sale: „Iubita mea, pentru tine aș colinda galaxii ca să-ți adun un buchet de stele, m-aș lupta cu un urs feroce, te-aș purta în brațe o viață întreagă. Vreau să știi că te iubesc nespus de mult.
PS. Sâmbătă seara vin la tine, dacă nu plouă.”
Aceasta nu este iubire.
Isus își iubește Biserica și poartă poveri pentru ea, chiar din veșnicii. A iubi înseamnă a te jertfi cu drag pentru alesul sau aleasa ta. Răsplata? Zâmbetul mulțumirii și al recunoștinței.
Se spune că o frumoasă și gingașă tânără participa la un banchet la care a fost invitat și un tânăr inteligent, care însă avea spatele deformat de o enormă cocoașă. Discutând diverse subiecte, fata nu-și putu stăpâni curiozitatea și la un moment dat îl întrebă:
— Ce s-a întâmplat de ești cocoșat?
Băiatul, calm, îi povesti:
— I-am cerut în vis lui Dumnezeu să mi-o arate pe viitoarea mea soție. Dumnezeu îmi satisfăcu dorința și mi-o arătă, însă mare mi-a fost mirarea să aflu că iubita mea urma să fie… cocoșată. După o pauză de gândire, i-am zis lui Dumnezeu: „Doamne, fata este minunată și atât de delicată, nu se poate să trăiască toată viața cu cocoașa aceea hidoasă. Te rog, mai bine dă-mi-o mie!” Și Dumnezeu mi-a ascultat ruga.
Tânăra, ascultând îmbujorată și surprinsă de noblețea sufletească a tânărului, se hotărî să îi ofere o șansă de prietenie acestuia și, nu după mult timp, se căsătoriră în ciuda acelei diformități, pentru că știa că băiatul îi va fi alături mereu.
Isus a acceptat să poarte diformitățile și neajunsurile noastre – ale celor iubiți de El – pentru ca noi să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Isus va purta semnele acestei iubiri față de toate familiile pământului, le va purta pentru eternitate sub forma cicatricelor de la mâini, coaste și frunte. Ce mult îmi doresc ca această „cocoașă” a sacrificiului pentru celălalt, care poate lua forma unor mâini aspre, a unor picioare varicoase, a unor rugi înălțate în noapte etc., să caracterizeze frumoasele noastre relații de căsnicie.
- Detalii
- Scris de: Marius Andrei
- Categorie: Devoțional de dimineață
Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire, orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4:31-32
Sunt câteva aspecte importante de reținut atunci când vorbim de procesul iertării, mai ales atunci când este vorba despre relația de cuplu pentru creștini.
În primul rând, când îl rănim pe celălalt, Îl rănim implicit și pe Dumnezeu. Dumnezeu vorbește despre păcat atunci când folosim cuvinte nerespectuoase sau care îl rănesc pe celălalt. Când am o atitudine neiubitoare sau sunt nerăbdător cu ea/el, Dumnezeu spune că eu păcătuiesc împotriva Lui și am nevoie de iertarea Sa. Este destul de dificil să înțelegem că din cauza cuvintelor noastre urâte și a comportamentului nostru nepotrivit Isus a fost nevoit să moară.
În al doilea rând, când îl rănim pe celălalt, Îl întristăm pe Dumnezeu. Întreaga Scriptură este plină de declarații ale lui Dumnezeu care spun că El simte compasiune pentru cei care suferă sau sunt nedreptățiți, dar și dezamăgire pentru că nu ne ținem promisiunile.
Am descoperit că este mai potrivit să spui „am greșit” decât să spui doar „îmi pare rău”. Spunând „am greșit” ne asumăm o mai mare responsabilitate, manifestăm o mai mare căință și părere de rău. Și apoi trebuie să pun întrebarea: „Mă poți ierta?” Această întrebare simplă, dar atât de puțin folosită și greu de pronunțat ne cere vulnerabilitatea de a demonstra umilință și, de asemenea, îl provoacă pe celălalt să ia decizia de a ierta.
Pentru că iertarea este o decizie, nu un sentiment. De fapt, textul de mai sus ne cere să dăm deoparte mânia și răutatea și să ne iertăm unul pe altul. Spunând cuvintele „te iert” ne ajută mult să sigilăm alegerea făcută. Această alegere de a ierta este cea care ne ajută să dăm deoparte mânia și iuțimea unul față de celălalt.
Ce faci tu atunci când realizezi că ți-ai rănit soțul/soția prin cuvinte sau prin fapte?
Doamne, ajută-ne să ne împăcăm cu Tine și unii cu ceilalți!