- Detalii
- Scris de: Heather Krick
- Categorie: Devoțional de dimineață
Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?”
Geneza 3:8,9
Cuplul perfect era în ape tulburi. Cei doi nu ascultaseră și ignoraseră avertizarea cu privire la consecințele cumplite dacă mănâncă acel fruct strălucitor din pomul cunoștinței binelui și răului. Și acum, pe deasupra, nu voiau nici să recunoască, așa că s-au ascuns cât de departe au putut. Ce să facă Părintele divin?
Care a fost abordarea Divinității? La început, Dumnezeu a întrebat: „Unde sunteți?” Bineînțeles, nu pentru că El avea nevoie de vreo informație pentru a-i putea găsi, Dumnezeu fiind atotștiutor. Apoi, o altă întrebare: „Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” (vers. 11). Bineînțeles că știa răspunsul și la această întrebare. În dorința de a avea un dialog cu copiii Săi neascultători, El a arătat cât de interesat era de păstrarea relației cu ei. Apoi, când lucrurile au fost aduse la lumină, care a fost reacția lui Dumnezeu? I-a mustrat El pentru păcatul lor? Fantastic, răspunsul este că nu. Nici mânie, nici ceartă, nici încruntare, nici ton dur sau lipsit de răbdare.
Dar – te întrebi – S-a ocupat de faptul că fusese comis un păcat? Da, S-a ocupat, într-un mod blând și ferm.
Adam și Eva au trebuit să plece din casa lor și să moară într-o bună zi. Probabil că au plâns la gândul acestor consecințe atât de crude, dar Tatăl nostru cel iubitor nu i-a lăsat fără speranță. Va veni un Mântuitor. Acolo se afla promisiunea redobândirii vieții veșnice.
Să ne gândim un moment: contează modul de abordare? Aș spune că da. Creează o diferență enormă. Chiar și noi, ca adulți, apreciem atunci când cineva folosește o metodă blândă și plăcută de a ne aborda și ne oferă speranță chiar și atunci când nu ne surâd deloc cuvintele pe care ni le adresează. Cu atât mai mult copiii... Privind la modul lui Dumnezeu de a Se raporta la mine, o păcătoasă, Îi mulțumesc din tot sufletul!
Dragă Părinte, ajută-mă să-mi iau timp astăzi să pun întrebări și să nu mă încrunt sau să cert! Ajută-mă să le ofer copiilor mei experiența de a suferi consecințele adecvate lor și faptelor lor, în timp ce voi transmite speranță, nu mânie!
- Detalii
- Scris de: Marius Andrei
- Categorie: Devoțional de dimineață
Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.
Tit 2:15
Cu toții cunoaștem cum să nu trăim în familie. Una dintre metodele cele mai eficiente de a ajunge nefericiți este să ținem discursuri în care să mustrăm și să cicălim mereu. Mai ales când folosești și texte biblice pentru a da autoritate sfaturilor și mustrărilor tale. Și, desigur, știm că nu prea funcționează.
Adevărata mustrare își are într-adevăr fundamentul în autoritatea lui Dumnezeu – Scriptura. A forța nota pentru a ne impune părerea sau sfatul nu înseamnă mustrare. „Sfătuiește și mustră cu toată autoritatea”, așa cum spune textul de astăzi, implică timp petrecut cu Scriptura pentru a cunoaște mai bine autoritatea lui Dumnezeu. Lucrurile acestea, care urmau să fie spuse de Tit, sunt cele pe care Duhul Sfânt îl inspiră pe Pavel să i le scrie.
Cea mai bună mustrare este să trăiești tu ceea ce spune Scriptura. Fără acest exemplu al unei vieți schimbate prin puterea lui Dumnezeu, cuvintele mele de mustrare și de sfătuire sunt superficiale și fără efect. De-a lungul anilor, sfaturile cele mai eficiente și mustrarea cea mai potrivită vin în urma exemplului personal, nu în urma predicilor. Când apar și cuvintele, efectul lor se resimte prin confirmarea unei vieți schimbate.
Fiecare relație și fiecare familie caută o autoritate pentru stabilitatea direcției și a standardelor. Casele sunt zidite pe nisip sau pe stâncă. „Iarba se usucă, floarea cade, dar Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8).
Scriptura este temelie sigură și fermă. De multe ori aceasta ne oferă direcție sau răspunsuri la problemele noastre și ale familiei noastre. Ce bucurie este atunci când ne aducem aminte un sfat, un gând sau un principiu al Scripturii la momentul potrivit – când conduci, când ești singur, când te rogi – și ce minunat este să împărtășești cu familia ta aceste lucruri.
Aceasta este adevărata sfătuire și mustrare!
Ce pași trebuie să faci pentru a te asigura că sfaturile și cuvintele tale de mustrare își au temelia în Scriptură și într-o viață schimbată de acest Cuvânt?
Mulțumim, Doamne, pentru temelia de nezdruncinat a Cuvântului Tău!
- Detalii
- Scris de: Valentina Ciurea
- Categorie: Devoțional de dimineață
… Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon…
Evrei 11:23
Putem urmări trei direcții educaționale, fiecare atingând superlativul, pictate armonios pe paginile Bibliei într-o singură persoană: educația părinților, educația din sistemul educațional al înfloritorului Egipt și educația lui Dumnezeu din mijlocul naturii. Moise, fiindcă el a fost beneficiarul, a fost o înmănunchere de metode formatoare ale unui profil greu de egalat.
Micuții noștri sunt un dar împrumutat, o bucurie temporară oferită pentru a ciopli, cu finețe, ceea ce este de îndepărtat în ființa noastră egoistă, dar și pentru a înțelege mai profund adâncimea iubirii divine. Este de la sine înțeles că, pe umărul părintelui se așază palma grea a responsabilității. Dacă aș fi față în față cu Iochebed, mama lui Moise, aș întreba-o care au fost strategiile folosite pentru a educa, și nu oricum, ci contracronometru, un astfel de copil. Cum a sintetizat esențialul, cum a fixat ideile și cum a statornicit convingerile. Gândește-te: ai un diamant prețios… pentru o vreme!
La palat, profesori emeriți l-au expus pe Moise variatelor lor teorii educaționale. Tânărului prinț i s-a oferit tot ce avea mai bun Egiptul: profesori personali, lecții provocatoare, materiale suficiente și ideea unui tron care îl aștepta. Câtă investiție, doar ca să-l transforme pe Moise într-un criminal și un fugar? Aceasta este frumusețea Cărții sfinte: expune imperfecțiunile omului într-o Carte perfectă pentru mântuire!
Pentru Moise, apogeul educației a fost șlefuirea caracterului în sala de clasă a naturii. Cu profesori tăcuți, puternicul și impulsivul prinț avea să învețe lecțiile esențiale ale umilinței și ale dependenței de Dumnezeu. Istoria lui Moise relevă un evantai de fațete ale educației, printre care și adevărul că aceasta nu se încheie odată cu adolescența.
Educația adventistă are la bază cifra trei în următoarea formulă: Dumnezeu + părinți + profesori. Dumnezeu a ales să nu fie El singurul învățător și a preferat colaborarea cu oameni limitați, imperfecți, pentru a dezvolta un sistem care va transcende timpul și spațiul, educația continuând, într-o formă nouă, pentru veșnicie.
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dar mă tem că, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos.
2 Corinteni 11:3
Acela care va păstra simplitatea în toate obiceiurile și practicile sale, înfrânându-și apetitul și controlându-și pasiunile, își va putea păstra puterile mintale viguroase, active, gata să priceapă imediat tot ce solicită gândirea sau acțiunea, agere în a discerne între ce este sfânt și ce este nesfânt, gata să se angajeze în orice lucrare pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele omenirii (Signs of the Times, 29 septembrie 1881).
Cei mici să fie educați într-o simplitate copilărească. Ei trebuie educați să fie mulțumiți cu micile îndatoriri folositoare și să se bucure de plăcerile și experiențele potrivite vârstei lor. Copilăria corespunde firului verde din parabolă, iar firul verde are o frumusețe deosebită în el însuși. Copiii nu trebuie forțați la o maturizare precoce, ci, atâta timp cât este posibil, ei să păstreze prospețimea și drăgălășenia primilor ani. Cu cât viața copilului este mai liniștită și mai simplă – cu cât este mai liberă de emoții artificiale și mai în armonie cu natura – cu atât va fi mai favorabilă dezvoltării puterilor fizice, mintale și spirituale.
Prin exemplul lor, părinții trebuie să încurajeze formarea de obiceiuri simple și să-i țină cât mai departe pe copiii lor de ceea ce este artificial, îndreptându-i spre o viață naturală. Copiii cei mai atrăgători sunt cei care sunt cât mai naturali și mai simpli (Îndrumarea copilului, p. 139).
Cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut vreodată lumea a fost admirat pentru simplitatea Sa, deoarece El a prezentat adevărul divin în așa fel încât până și copiii au putut să-i înțeleagă cuvintele și, în același timp, a atras atenția celor mai educați și a celor mai profunzi gânditori ai lumii. Prin folosirea unor ilustrații familiare, El a făcut ca adevărul să fie clar pentru mintea oamenilor obișnuiți. În simplitate, El a semănat sămânța adevărului Evangheliei în mintea și în inima ascultătorilor Săi, și aceasta a răsărit și a adus un seceriș pentru viața veșnică (Youth’s Instructor, mai 1893).
Slava Sa (a lui Hristos) a stat în simplitatea Sa (Sfaturi pentru sănătate, p. 320).
- Detalii
- Scris de: Claudio și Pamela Consuegra
- Categorie: Devoțional de dimineață
Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga.
Luca 5:15,16
Ai simțit vreodată nevoia urgentă de a evada? Ești asaltat(ă) de liste interminabile cu lucruri ce ar trebui făcute și de un calendar necruțător? Versetele de azi îmi reamintesc că Însuși Isus tânjea după timpul petrecut în singurătate. Uau! Acest lucru îmi acordă permisiunea de a mă retrage pentru a-mi reîncărca propriile baterii fără a mă simți vinovată.
Rolul de părinte cere mult efort. Pretinde o porție serioasă din timpul și energia noastră. Aceste cerințe încep înainte de trezirea copiilor și continuă mult după ora lor de culcare. Isus înțelege aceste cerințe. Mulți oameni L-au asaltat atunci când au descoperit că El putea face minuni. Nu exista nicio limită în căile ingenioase pe care ei le născoceau pentru a-L putea atinge sau a-I atrage atenția (vezi Luca 5:18,19).
Isus a observat solicitarea uriașă la adresa timpului Său și știa că singurul mod în care îi putea face față era să petreacă timp alături de Dumnezeu pentru a Se odihni, a Se ruga și a-Și reîncărca bateriile. Nu era ceva egoist, era cel mai iubitor lucru pe care îl putea realiza pentru copiii Săi. Aceasta I-a oferit energia de care avea nevoie pentru a Se putea confrunta cu nenumăratele probleme. Propria ta nevoie de a petrece timp cu Dumnezeu nu este deloc ceva egoist.
Câteodată este nevoie să le spunem „nu” copiilor noștri pentru a putea petrece un timp de calitate cu Tatăl nostru ceresc. Este unul dintre cele mai iubitoare gesturi pe care le putem face ca părinți. Această devoțiune zilnică modelează, în același timp, viața copiilor noștri.
Sunt copiii tăi martori la timpul pe care îl petreci în rugăciune sau cu Biblia în mână? Observă ei faptul că reprezintă o prioritate în agenda ta zilnică? Această lecție este una dintre cele mai importante pe care le vor învăța vreodată și îi va ajuta să se mențină revigorați și odihniți, astfel încât să poată fi în stare să facă față provocărilor fiecărei zile.
Doamne, Te rog să mă ajuți să o las mai moale! Sunt însetat(ă) după izvoarele vieții care curg din belșug din Cuvântul Tău! Ajută-mă ca aceasta să rămână prioritatea mea de zi cu zi!