Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci rodul luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.
Efeseni 5:9
Să considerăm oare că suntem capabili să ne modelăm singuri viața și caracterul pentru a intra prin porțile slavei? Noi nu putem face acest lucru. În fiecare moment suntem dependenți de Duhul lui Dumnezeu, de care avem nevoie ca să lucreze asupra noastră și asupra copiilor noștri.
Dacă părinții vor vedea o stare de lucruri neobișnuită în familia lor, să se consacre fără rezerve lui Dumnezeu, și Domnul va găsi căi și mijloace prin care să poată avea loc o schimbare în căminele lor (Îndrumarea copilului, p. 172).
Răscumpărătorul vostru milostiv veghează plin de iubire și simpatie asupra voastră, gata să vă asculte rugăciunile și să vă dea ajutorul de care aveți nevoie în viața voastră. Iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credincioșia și facerea de bine sunt elemente ale caracterului creștin. Aceste prețioase și nemeritate dovezi ale iubirii divine sunt roade ale Duhului Sfânt. Ele sunt coroana și scutul creștinului. (…) Nimic altceva nu poate da o mai mare mulțumire și satisfacție (Signs of the Times, 29 noiembrie 1877).
Pe măsură ce vei primi Spiritul lui Hristos…, vei crește și vei fi roditor. Roadele Duhului se vor dezvolta în caracterul tău. Credința ta va crește, convingerile tale vor deveni tot mai profunde, iubirea ta va fi făcută desăvârșită. Vei reflecta din ce în ce mai mult asemănarea cu Hristos în tot ce este curat, nobil și vrednic de iubit.
Aceste roade nu vor putea pieri niciodată, ci vor produce un seceriș asemenea lor pentru viața veșnică.
„Când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerișul.” Domnul Hristos așteaptă cu o dorință nerăbdătoare manifestarea caracterului și a vieții Sale în biserica Sa. Când caracterul lui Hristos va fi reprodus în mod desăvârșit în cei ce sunt poporul Său, El va veni El va veni să-i ia la Sine pentru că sunt ai Săi (Parabolele Domnului Hristos, p. 69).
- Detalii
- Scris de: Marilyn Armayor
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cereți [dragoste], și vi se va da; căutați [dragostea], și veți găsi; bateți [pentru dragoste], și vi se va deschide. Căci oricine cere [dragoste] capătă; cine caută [dragoste] găsește; și celui ce bate [pentru dragoste], i se deschide.”
Matei 7:7,8
Când aveam șase ani, am avut nevoie de o intervenție chirurgicală pentru rezolvarea unei hernii inghinale. Tatăl meu era singurul chirurg din zona rurală în care locuiam și, așa cum se întâmpla acum mulți ani, el a fost cel care m-a operat. În ziua operației, înainte să mă trezesc, tata m-a învelit într-o pătură și m-a luat cu el la spital. Întotdeauna m-am simțit în siguranță în brațele tatălui meu.
M-a lăsat cu o asistentă și a plecat să se spele pe mâini pentru operație. Asistenta a început să mă pregătească, dar, cum a scos un ac, am început să plâng. Îl vedeam pe tata la celălalt capăt al holului și i-am zis asistentei: „Te rog, lasă-l pe tati să facă asta.” Ea a mers și l-a chemat pe tata. El s-a oprit imediat din ce făcea și a venit și mi-a fixat acul în braț. Nu am plâns și nici nu m-am zvârcolit. Știam că tata mă iubește și va fi cu mine chiar dacă m-ar durea. Deși nu putea să mă ferească de durere, el a stat lângă mine.
Acum, ca adult, am o apreciere enormă pentru ceea ce mi-au oferit părinții: dragoste pentru Dumnezeu și convingerea că Dumnezeu este dragoste. Nu încape nicio urmă de îndoială că dragostea pe care I-o port lui Dumnezeu și dedicarea mea fermă de a rămâne într-o relație salvatoare și plină de iubire cu El au fost profund influențate de viața evlavioasă a părinților mei și de dragostea lor necondiționată. Aceasta m-a ajutat să trec prin încercările pe care viața le aduce în mod inevitabil: boală, moartea celor dragi, pierderea unor bunuri materiale sau a unei poziții sociale, eșecuri și căderi. Orice amenințare ar fi, știu că mă aflu în brațele pline de dragoste ale Tatălui ceresc.
Dacă ne dorim ca și copiii noștri să știe că Dumnezeu este dragoste, atunci trebuie ca în primul rând noi să Îl iubim pe Domnul. Nu le putem oferi copiilor decât ceea ce avem. Dacă ei ne observă relația cu Tatăl ceresc, dovedită prin viața noastră de rugăciune și timpul petrecut în prezența Cuvântului lui Dumnezeu, le vom demonstra că și ei pot avea încredere în iubirea necondiționată a lui Dumnezeu.
Tată, Te rog, împlinește făgăduința pe care ai făcut-o și dă-mi dragoste, astfel încât să le arăt copiilor mei că pot avea încredere în Tine! Ajută-i să-și consolideze dragostea pentru Tine, așa cum vor vedea și dragostea mea pentru Tine dezvoltându-se!
- Detalii
- Scris de: Daniela Zaharia
- Categorie: Devoțional de dimineață
Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.
Psalmii 16:11
Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fost vreodată încredințată făpturilor omenești.” – Educație, 225
Cine mai urmează vreunul dintre preceptele educației formulate odinioară? „Scopul educației ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acționeze și să gândească independent și care, în același timp, să vadă în slujirea comunității realizarea supremă a vieții lor” (Albert Einstein). „Scopul educației este nimicirea mărginirii egoiste a individului și supunerea lui la rațiunea lucrurilor” (Titu Maiorescu). „Educația este cea mai puternică armă pe care o puteți folosi pentru a schimba lumea” (Nelson Mandela). „Omul poate deveni om numai prin educație. El nu e nimic decât ceea ce face educația din el” (Immanuel Kant). „Un om educat se deosebește de un om needucat tot așa cum un om viu se deosebește de un om mort” (Aristotel).
Este evident că nicio generație de tineri din trecut nu a avut de înfruntat pericole și provocări atât de mari ca acelea de astăzi, care reduc șansele formării omului frumos, după tiparul cerului. Și totuși, manualele lui Dumnezeu pentru tinerii acestor vremuri rămân: natura, Sfânta Scriptură și experiențele vieții. Sunt aceleași pe care le-a parcurs și Domnul Isus în formarea Sa, ca fiu al Mariei și al lui Iosif.
Educația presupune nu numai disciplinarea minții, ci și pe cea a sufletului, pentru obținerea unui caracter desăvârșit, a unei conduite perfecte. Este lucrarea de a aduce omul în armonie cu chipul lui Dumnezeu. Adevărata educație începe prin cunoașterea sensului existenței umane, a planului de mântuire. Cea mai înaltă educație este cea oferită de Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia. Ea presupune cunoaștere, prin lectură, și însușire a valorilor, prin experiențele escaladate alături de Marele Învățător. Educația sufletului este cu mult mai importantă decât simpla acumulare a unor date științifice. Adevărul științific și cel scripturistic sunt fundamentul creșterii în educație. Cunoașterea lumii în care trăim este esențială pentru parcursul nostru existențial terestru; dar, dacă se pierde obiectivul vieții veșnice, al mântuirii personale, în ziua judecății orice culme științifică va fi doar o scânteie trecătoare.
Cea mai înaltă educație pentru tinerii de azi înseamnă a fi părtași naturii divine, a imita viața și caracterului lui Isus. Îți ofer azi o cheie a educației adevărate: „În Hristos sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei” (Coloseni 2:3).
Fii un tânăr educat! Fii un candidat al cerului!
- Detalii
- Scris de: Abel Iștoc
- Categorie: Devoțional de dimineață
… Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșat și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri și fetele voastre, pentru nevestele voastre și pentru casele voastre!
Neemia 4:14
Familia este unitatea socială primară a societății noastre; ea îndeplinește rolul vital al dezvoltării generațiilor prezente și viitoare. În acest sens, Ellen White scria, în 1905: „Restaurarea și înnobilarea omenirii începe în cămin. Lucrarea părinților este mai importantă decât oricare alta…Bunăstarea societății, succesul bisericii, prosperitatea națiunii, toate depind de influența căminului” (Divina vindecare, p. 349).
Părinții trebuie să fie primii învățători ai copiilor lor, iar căminul trebuie să fie prima lor școală. Ei au datoria ca din Sfintele Scripturi și din Cartea Naturii să-i învețe căile Domnului și trebuie să facă acest lucru fără încetare. Astfel, copiii nu numai că vor ști care sunt așteptările cu privire la ei, dar își vor da seama și când au făcut ceva rău.
Părinții trebuie să înțeleagă caracteristicile mintale, emoționale și spirituale ale copiilor în diferitele lor etape de dezvoltare. Fără aceste cunoștințe, părinții se pot trezi că aruncă sămânță bună pe un teren care nu este pregătit să o primească.
O învățătură, chiar și sârguincioasă, nu este eficientă dacă nu este întărită prin exemplu. „Există un singur mod de a-ți crește copilul astfel încât să meargă pe calea pe care trebuie s-o urmeze: acela de a merge împreună cu el pe ea” (Abraham Lincoln). Părinții nu pot să-și trimită copiii pe calea cea bună, ci trebuie să-i conducă pe ea. Calitățile părinților ies în evidență, adesea, atunci când copiii au ajuns la adolescență. Copiii își admiră părinții, adolescenții îi cântăresc.
Avem privilegiul să colaborăm cu cerul în cea mai importantă lucrare încredințată pământenilor. Timpurile pe care le trăim sunt timpuri de criză. Trebuie să luăm poziție pentru familiile noastre și să facem tot ce putem mai bine ca să le apărăm și să le păstrăm întregi. Este timpul să acționăm!
- Detalii
- Scris de: Bill Neely
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.
Matei 28:20
Eram student la seminarul teologic de la Universitatea Andrews, în Berrien Springs, Michigan, împreună cu soția mea și cei trei copii. Pe lângă studii, eram încântat să împart cu soția mea grija, responsabilitățile, îndatoririle și pregătirea copiilor.
Într-o vară, universitatea a îmbunătățit locul de joacă pentru copii din complexul de apartamente. Odată instalat echipamentul cel nou și amenajat spațiul, mi-am luat fiica de doi ani și am mers la locul de joacă. După ce i-am arătat cu grijă tot și i-am explicat cum să le folosească în siguranță, i-am spus cu cea mai protectoare voce de tătic: „Nu veni niciodată singură aici”, exprimându-mi în felul acesta grija pentru bunăstarea și siguranța ei.
Spre uimirea mea deplină, copilul meu de doi ani a răspuns: „Tati, Isus este mereu cu mine!” În acel moment s-a produs o schimbare de paradigmă în ceea ce mă privește. Ne-am învățat în mod expres copiii despre prezența iubitoare a lui Dumnezeu și faptul că El a promis că va fi mereu cu noi. Le-am tot redat istorisiri biblice care îi învățau despre dragostea Lui și discutam adesea despre momentele în care Dumnezeu a stat la dispoziția oamenilor din Biblie sau a celor contemporani. Împărtășeam multe evenimente din viața noastră și a familiei noastre, cu recunoștință și încredere. Dar, în acea zi, fiica mea m-a auzit vorbind de parcă Dumnezeu ar părăsi-o, contrar cu tot ce o învățasem până atunci.
Cuvintele ei m-au făcut să îmi examinez convingerile și modul în care exprimam aceste convingeri despre prezența lui Dumnezeu, care este cu noi în tot timpul, în toate locurile, în toate circumstanțele și situațiile. Acea experiență m-a provocat să examinez nenumăratele pasaje din Scriptură care vorbeau despre prezența lui Dumnezeu. Am realizat că, atâta timp cât cred cu adevărat că Dumnezeu este cu mine mereu, nu am de ce să mă tem și nici de ce să-L invit pe Dumnezeu să fie unde El este deja – cu mine întotdeauna.
Ție, Celui Atotprezent, Îți mulțumesc pentru dragostea Ta statornică din viața noastră și pentru că ne înveți prin cuvintele copiilor noștri!