Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ekele P. Ukegbu-Nwankwo
- Categorie: Devoțional femei
Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
Psalmii 34:18
Când eram copii, părinții mei ne-au spus de multe ori că cele mai bune trei daruri pe care ni le datorează sunt: vorbirea (limba), cunoașterea de Dumnezeu (Biblia) și educația (culturală sau de alt fel). Din tinerețe, am învățat cât de valoroasă este educația fetelor. Tatăl meu a fost crescut într-o religie tradițională de o familie poligamă, unde nu era acceptabil ca fetele să fie trimise la școală. Așadar, surorile lui nu au văzut niciodată cei patru pereți ai unei săli de clasă. Totuși, ele au primit o educație potrivită din punct de vedere cultural, care era considerată o pregătire bună pentru căminul viitor al unei fete – căsătoria era țelul final. Părinții mei au simțit că educația era un dar, așa că frații mei și cu mine am putut merge la școală.
Imediat după terminarea unui război civil devastator, tatăl meu și-a strămutat întreaga familie în partea vestică a Nigeriei, unde voia să urmeze un program de studii teologice. În timp ce ne aflam acolo, tata și mama s-au zbătut să pună mâncare pe masă. Partea bună era faptul că pământul fertil se găsea din belșug, iar mama mea harnică a muncit din greu! Am cultivat pământul, am strâns lemne de foc pentru gătit, am tăiat arbuști și am recoltat și vândut legături mari de verdețuri. Din păcate, nu am putut să mai mergem la școală. Ne era dor de prietenii noștri și de stilul de viață anterior.
Într-o dimineață, când strângeam lemne de foc, m-am simțit epuizată emoțional în timp ce îmi aduceam aminte de mersul la școală pe când eram încă acasă. Mintea mea s-a revoltat pentru că îmi imaginam orele pe care le pierdeam. După un suspin zgomotos, am exclamat dramatic, „Unde este Ekele Ukegbu?” Cu frustrare, dar râzând, mi-am răspuns singură: „În pădure, la strâns lemne.” Cu toții au râs! Povara pe care o purtam în inimă cu privire la încetarea educației mele a fost dată pe față. Însă nu am știut că și mama m-a auzit. A fost întristată și mâhnită, dar a ținut acest lucru în inima ei.
Chiar dacă acele comentarii ale mele au devenit o glumă amuzantă în familie, dezvăluirea dezamăgirii pe care o aveam a fost luată în serios și a devenit începutul unui alt episod din viața mea. Părinții mei și-au sacrificat planurile și ne-au dus înapoi la școala noastră iubită. Am fost fericită că m-am întors să îmi continui educația.
Dragă cititoare, porți o povară grea pe inimă? Spune-I lui Isus. El știe cum să conducă toate lucrurile spre binele tău.
- Detalii
- Scris de: Bonnie Moyers
- Categorie: Devoțional femei
De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
Luca 11:9
Ai fost vreodată nemulțumită de aspectul tău fizic? Eu eram mulțumită de înfățișarea mea cu excepția unui singur lucru. Simțeam că întotdeauna trebuia să îmi împing ochelarii în sus, pentru că tot cădeau spre vârful nasului!
„Oh, mi-aș dori un nas mai proeminent”, am suspinat. Nu voiam să am un nas coroiat – doar să am un pod nazal care să le permită ochelarilor să stea bine!
Pentru că știam atât de mulți oameni care aveau nevoie de ajutor din cauza unor probleme sau dizabilități mult mai serioase decât a mea, nu m-am gândit niciodată să o aduc înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Nu voiam să par vanitoasă. Așa că nu L-am rugat pe Dumnezeu să îmi reconfigureze nasul.
Eram împreună cu finul meu, Kai, afară și vopseam. Când am ajuns la rezervorul de kerosen, am vopsit întâi partea de sus și laturile. Apoi am pășit sub rezervor pentru a-i arăta lui Kai cum să vopsească partea de jos cu un trafalet. Suportul de lemn pe care stătea rezervorul avea niște bare care îl stabilizau. Acestea se aflau cam la același nivel cu genunchii mei. Am uitat de ele când am vrut să ies de sub rezervor. Cu genunchii am lovit barele și m-am dezechilibrat, căzând direct înainte și lovindu-mă tare de pământ! Ochelarii s-au împins în față! Surprinzător, lentilele au rămas intacte. Și am putut să îndoi înapoi la forma inițială ramele puternice din titaniu.
Kai m-am ajutat să intru în casă și mi-a oferit primul ajutor. Fiecare parte a corpului meu care se izbise de pământ, în afară de față, era învinețită și dureroasă. Uitându-mă într-o oglindă, am văzut că nu îmi lovisem deloc fața cu excepția unei linii adâncite la baza nasului între ochi. Nu se observa prea tare atunci când purtam ochelarii. Dar m-am întrebat dacă voi rămâne pentru totdeauna cu nasul puțin afundat!
Căzătura mea a fost rezultatul propriei neatenții. Și sper ca niciodată să nu mai am un alt accident de felul acesta. Cred că îngerul meu păzitor m-a ferit ca să nu îmi fracturez gâtul.
Cu trecerea timpului, mi-a crescut cartilaj sau os îndeajuns cât să stea ochelarii bine pe nas. Am văzut cum se realizează o operație estetică naturală!
Doar Dumnezeu poate să ia un lucru rău și să scoată ceva bun din el, împlinindu-mi dorința într-un mod unic! Acum vorbesc cu El despre orice!
- Detalii
- Scris de: Marcia Mollenkopf
- Categorie: Devoțional femei
Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
Coloseni 3:14
Petrecerile cu ceai erau o bucurie când eram copil, chiar dacă puteam bea doar apă și ne prefăceam că este ceai. Așa că am fost surprinsă când echipa noastră de la Misiunea Femeii a decis să organizeze o petrecere cu ceai adevărată în sala de mese a bisericii.
După multă planificare, toate erau gata în ziua stabilită. Pe mese erau așezate diverse ceainice și decorațiuni frumoase. Gustările erau cele tipice pentru petrecerile cu ceai de pe vremuri: prăjiturele și alte dulciuri, sendvișuri gustoase, diverse aperitive și, bineînțeles, o varietate de ceaiuri din plante.
Oaspeții au fost informați că în timpul întâlnirii vor face o cuvertură matlasată de la început la sfârșit, cu excepția dosului cuverturii care fusese pregătit dinainte.
Toți au decorat cu carioci pentru stofă pătratele de material tăiate dinainte. Nu aveau niciun design comun. Pe măsură ce fiecare persoană își termina desenul, ducea materialul unor doamne cu mașini de cusut, care apoi coseau pătratele la un loc.
Dintr-un singur pătrat de material nu poți face o cuvertură matlasată. Dacă faci curățenie în casă, poți să îl folosești ca o lavetă de șters praful. Dacă mănânci și îți cade mâncare pe bărbie, poți să îl folosești ca șervețel. Dacă strănuți, poți să îl folosești ca o batistă. Dar nu îl poți folosi ca o cuvertură.
Cuverturile matlasate sunt făcute din multe bucăți de material, fiecare de diferite mărimi, culori și forme. Așezate una lângă alta, fiecare bucată le unește pe cele din jurul ei. Fiecare parte aduce ceva interesant și frumos întregului. Nu există vreo bucată mai importantă decât celelalte. Toate sunt necesare și toate aduc ceva special și unic. Când sunt cusute împreună, ele formează o cuvertură frumoasă.
O cuvertură matlasată și familia bisericii au câteva calități în comun. Ai un grup de creștini de diferite mărimi, forme și culori. Ei îi sprijină pe cei din jurul lor. Fiecare membru este important și aduce o contribuție specială și unică. Strânși laolaltă de dragostea creștină ei duc și altora căldura prieteniei, mângâiere în încercări și dragostea lui Isus.
Este surprinzător ce se poate învăța despre trăirea creștină de la o simplă cuvertură.
- Detalii
- Scris de: Claudette Garbutt-Harding
- Categorie: Devoțional femei
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Psalmii 91:11,12
Tocmai ieșisem de pe Autostrada I-95, cu zece minute mai devreme, și eram foarte fericită că reușisem să fac asta în siguranță. Până la urmă, era pentru prima dată când conduceam pe această autostradă aglomerată în primul meu an în Statele Unite.
Mai aveam cel mult cinci minute până acasă, când am auzit un pocnet asurzitor de explozie! Mica mea Toyota Corolla mi-a scăpat de sub control și se îndrepta către mijlocul străzii. Nu puteam face nimic pentru a-i schimba direcția.
„Isuse, ajută-mă!” am strigat, în timp ce mașina a trecut de mijlocul străzii pentru a doua oară. Deodată, un Șofer Nevăzut a preluat controlul și mașina s-a oprit pe banda de viraj, chiar în locul în care trebuia să fac ultimul viraj la dreapta către casă.
Mi-am luat geanta și am sărit din mașină de teamă că urma o explozie. Mașina abia se oprise complet. Combustibil roz aprins curgea de sub partea din față a mașinii. Cauciucul din dreapta față explodase. I-am mulțumit lui Dumnezeu că asta s-a întâmplat pe șoseaua Miramar Parkway, care era mai liniștită decât autostrada aglomerată!
Primul care a ajuns la fața locului a fost un polițist de treabă. „Doamnă, îngerul tău a fost lângă tine!” a exclamat. „Am văzut întreaga scenă”, a continuat. „Niciodată până acum nu am văzut șoseaua aceasta liberă pe ambele sensuri în acest moment al zilei.”
„Dumnezeu a oprit traficul din ambele direcții”, l-am asigurat.
Polițistul amabil l-a sunat pe soțul meu care era la biserică, la o depărtare de doar cincisprezece minute. El a venit imediat cu un mecanic. Venise cu cealaltă mașină a noastră – o mașină închiriată de la Aeroportul Internațional Miami.
Făgăduința lui Dumnezeu că mă va proteja s-a împlinit din nou. L-a trimis pe îngerul Său să aibă grijă de mine și el mi-a păzit piciorul ca să nu se lovească de vreo piatră! Poți să ceri ca această făgăduință să se împlinească în dreptul tău când ești la volan sau când pleci de acasă astăzi. Îngerii Lui te protejează! El te va ocroti din nou și din nou! Crede-mă, El va face asta! Slavă lui Dumnezeu!
- Detalii
- Scris de: Raquel Gosling-George
- Categorie: Devoțional femei
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
Nu m-am gândit niciodată că mă voi ocupa de îngrijirea cuiva, dar, după ce cumnatul meu a trecut printr-un infarct devastator în 2015, a trebuit să am grijă de el. Era țintuit la pat și paralizat parțial pe partea stângă. Trebuia să fie hrănit printr-un tub. Împreună cu soțul meu am avut grijă de toate nevoile lui la noi acasă, cu ajutor din partea familiei și a prietenilor.
Rolul de îngrijitori ne ocupa mult timp, dar eram dispusă să îndeplinesc aceste sarcini zilnice. El era mulțumit, dar nu fericit, pentru că dorința lui era să locuiască împreună cu fiica și nepoții lui în țara sa de origine. Pentru că, din punct de vedere psihologic, i-ar fi fost mai bine, iar clima caldă pe tot parcursul anului îi era prielnică, fiica lui i-a construit o cameră la etajul casei ei. Noi trebuia doar să îl transportăm cu avionul până acolo. Problema era că, deoarece cumnatul stătea la pat, trebuia să îi expediem fiicei lui un pat de spital reglabil, însă nu îl puteam folosi pe cel pe care stătea la noi acasă. Deja cheltuiserăm mulți bani pentru călătorie și pentru alte lucruri de care avea nevoie, iar un astfel de pat, în țara lui, era foarte scump. Așa că am decis să căutăm unul în Statele Unite și să îl trimitem acasă la ea.
M-am rugat cu privire la acest lucru și le-am cerut și altora să se roage. Aveam și puțin timp la dispoziție. Trebuia să trimitem patul cu o lună înainte de plecarea noastră. În acea săptămână eram la biserică și luam prânzul când primul prezbiter a venit și mi-a spus că la masa de lângă mine este o doamnă care întreba dacă avea cineva nevoie de un pat de spital. Nu mi-a venit să cred! Am sărit în sus și am făcut repede cunoștință cu ea. Această femeie minunată avusese grijă de sora ei care murise cu câteva luni în urmă. Acum, trebuia să se mute în Florida și dorea să doneze patul cuiva.
Am făcut aranjamentele pentru a lua patul și a-l expedia către nepoata mea. Am fost atât de fericită de modul în care Dumnezeu a rezolvat această situație. M-a mișcat profund modul în care El S-a îngrijit de această nevoie specifică de a face rost de un pat de spital reglabil. Dumnezeu ne cunoaște dorințele și ne va împlini toate nevoile după voia Sa. Trebuie doar să avem încredere în El. De ce nu Îl rogi astăzi cu privire la nevoia ta specifică?