Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Carolyn Venice Marcus
- Categorie: Devoțional femei
El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!”
Marcu 4:39
Pe 13 ianuarie 2020, am avut un atac de inimă! M-a lovit în piept ca o cărămidă și a trimis unde de șoc în tot corpul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a salvat viața! M-am întors acasă și am început reabilitarea cardiacă. În timp ce mă gândeam la experiența aceasta care mi-a schimbat viața, am avut timp să reflectez. Ce s-ar fi întâmplat dacă muream, eram împăcată cu Dumnezeu în sufletul meu? Mă pocăisem de păcatele cunoscute și necunoscute și mă iertase Dumnezeu? A fost un an de tulburare fizică, emoțională și spirituală. M-am rugat și I-am cerut Domnului să îmi arate calea Lui.
Chiar dacă greutățile par insurmontabile, Dumnezeu ne promite că, „dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Dumnezeu mi-a descoperit nevoia mea de a-I preda complet toate poverile și de a mă odihni în El (Matei 11:28-30).
În timp ce pandemia de COVID-19 se răspândea pe tot globul, am început să ascult predici în diferite moduri – pe YouTube, Zoom, telefon – și am participat la studii biblice online, rugându-mă și meditând la Cuvântul Său. Mai târziu, cred, Dumnezeu a deschis calea pentru a primi consiliere prin telefon cu privire la cum să fac față stresului și anxietății. Dumnezeu mi-a dat vindecare fizică și pace pentru mintea și inima mea tulburate. El este lumina noastră călăuzitoare care ne ajută să înaintăm în viață! Îmi aduc aminte despre o istorisire plină de speranță din Biblie.
În Marcu 4:35-40, Isus și ucenicii erau într-o barcă, trecând de partea cealaltă a mării. Isus dormea și s-a stârnit o furtună cu vânt puternic. Ucenicii făceau tot ce puteau mai bine pentru a menține barca în poziție dreaptă. Și-au adus aminte că Isus dormea în barcă. L-au strigat. El S-a sculat și a „certat” vântul. Isus a spus: „Taci! Fără gură!” În mijlocul înfricoșării lor, El era lângă ei. Apoi i-a întrebat, „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” (Marcu 4:40). Dumnezeu va liniști mările suferinței și ne va arăta calea. Putem să ne încredem în Isus și să ne simțim în pace și protejați în brațele Lui (Psalmii 91; 46:1,2). Pentru mine acest lucru înseamnă ca zi de zi să mă predau și să merg pe calea Lui prin Duhul Său.
În fiecare zi sunt „încredinţat că Acela care a început în voi (în mine) această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).
- Detalii
- Scris de: Heather-Dawn Small
- Categorie: Devoțional femei
Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Geneza 2:1,2
Am avut a șaptea operație la genunchi în iunie 2021. Mă rog ca aceasta să fie sfârșitul problemelor mele cu genunchiul. M-am decis ca de data aceasta să nu mă concentrez pe a-L întreba pe Dumnezeu când se vor termina operațiile, ci mai degrabă să cercetez semnificația numărului șapte în Cuvântul lui Dumnezeu.
Numărul șapte înseamnă finalitate și perfecțiune. Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea de creație în șase zile și S-a odihnit în a șaptea zi (Geneza 1; 2:1,2). Acesta este exemplul de la Dumnezeu despre cum să ne echilibrăm viața. Șase zile pentru noi, iar o zi în care să Îi oferim lui Dumnezeu tot timpul și închinarea.
Numărul șapte face parte de asemenea din moartea lui Hristos pe cruce. Isus a vorbit de șapte ori pe cruce, arătând că lucrarea Sa de salvare s-a încheiat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). „Femeie, iată fiul tău!” Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” (Ioan 19:26,27). „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). „Mi-e sete” (Ioan 19:28). „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30). „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23:46)
Numărul șapte denotă făgăduințe. Promisiunea lui Dumnezeu de a nu distruge pământul din nou (Geneza 9:8-15) este vizibilă în cele șapte culori ale curcubeului. (Ai inclus și culoarea indigo?) Numărul meu preferat șapte este subliniat atunci când Dumnezeu îi spune lui Iosua să mărșăluiască în jurul zidurilor Ierihonului o dată pe zi timp de șase zile, iar apoi de șapte ori în ziua a șaptea – și zidurile Ierihonului s-au prăbușit (Iosua 6:1-20).
Acestea și multe alte exemple din Biblie dau însemnătate numărului șapte. Nu știu ce înseamnă pentru genunchiul meu, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a folosit acest număr să mă îndrume spre perfecțiunea Lui și finalizarea și împlinirea făgăduințelor Sale.
- Detalii
- Scris de: Florence E. Callender
- Categorie: Devoțional femei
Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
Ioan 8:12
Pentru că am crescut în Caraibe, a însemnat că am experimentat multe nopți fără electricitate. Eram obișnuiți cu asta, așa că, atunci când se întâmpla, nu eram surprinși. Continuam cu treburile și activitățile obișnuite cu ajutorul lămpilor cu kerosen și/sau a lumânărilor.
Când am venit să locuim în America, am învățat o nouă normalitate. Era neobișnuit să nu avem electricitate. Acele momente se concentrau în jurul furtunilor puternice și a vânturilor cu viteză mare, care se întâmplau rareori. Noi, oamenii, tindem să ne adaptăm destul de ușor în circumstanțe noi. Ne ajustăm așteptările pe măsură ce se desfășoară viața noastră nouă. Nici eu nu sunt diferită.
În timp ce eram într-o călătorie de misiune cu fiica mea, am fost zdruncinată din obișnuința mea de a lua ca dat faptul că lumina de care am nevoie va fi întotdeauna acolo. În ciuda orarului nostru aglomerat, îmi promisesem că îmi voi păstra timpul și formatul devoționalului personal la fel ca atunci când eram acasă. Pentru a face asta trebuia să mă trezesc puțin mai devreme decât de obicei. Iluminatul din casa în care stăteam era slab și mă chinuiam să văd cuvintele de pe paginile Bibliei mele. Chiar dacă citeam aceleași materiale în timpul devoționalului de acolo, asemenea celor pe care le foloseam acasă, mă forțam să văd bine ca să citesc.
Când am povestit despre provocarea mea, fiica mea mi-a dat să folosesc una din lămpile ei de fotografiat. Era o lumină mică, dar a adus o schimbare semnificativă pentru vederea mea, crescând nivelul de confort și ușurința de a studia. Chiar dacă era mică, ce diferență face o lumină strălucitoare!
Acea experiență m-a făcut să reflectez la importanța luminii suficiente. Toate luminile făcute de om își au sursa în soare. Creștinii își iau lumina de la Fiul. Isus ne-a spus că El este Lumina cea mare, iar noi suntem lumini mai mici care reflectăm lumina Sa. Așa că El ne însărcinează să strălucim și să împrăștiem întunericul din această lume păcătoasă.
La fel cum acea luminiță mi-a luminat cărțile și a schimbat atmosfera studiului meu de la agitație la ușurare, așa putem și noi, împărtășindu-L pe Isus cu alți oameni, să le schimbăm viețile pline de încercări în vieți de biruință asupra păcatului.
- Detalii
- Scris de: Delina Ashley Roberts-James
- Categorie: Devoțional femei
Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
2 Corinteni 6:2
Timp de trei ani mersesem cu mașina la serviciu și înapoi acasă. Călătoria durează mai mult de o oră din zona Point Fortin până în orașul San Fernando și invers. Asta înseamnă că timp de aproape trei ani am ascultat la radio programul evanghelic de după-amiază „Cuvântul”, pe frecvența 107,1 FM.
Porneam acest post de radio evanghelic pentru a-mi ține companie pe drum. Într-o după-amiază de miercuri, Jamie Thomas (sau J.T.) a organizat un segment în care oamenii puteau suna la post pentru prima dată. Spunea în dialectul Trini: „Știți ce moment este acesta! Este timpul VOSTRU; cei care sunați pentru prima dată!” Apoi urma refrenul lui standard: „Nu ai mai sunat înainte… Nu ești tipul omului care sună… Ai sunat și nu ai intrat pe post până acum? Asta este ocazia ta!”
Râdeam atunci când oamenii sunau și spuneau, „Este a doua oară când sun.” Dădeam din cap, în timp ce el le spunea politicos de mai multe ori acestor persoane că nu este segmentul lor.
Au fost ocazii când am simțit impulsul puternic să sun, dar îmi spuneam în glumă: Nu este acesta momentul să îmi pierd statutul de persoană care sună pentru prima dată. De fapt, uneori erau și pauze și știam în mintea mea că, dacă aș suna, aș putea intra pe post. Părea că îmi vorbește direct mie și mă așteaptă să sun. Nu pot să cred de câte ori am adus la tăcere impulsul acesta.
Când s-a anunțat la știri că J.T. a murit subit din cauza unui atac de inimă, m-am gândit: Nu voi mai avea niciodată ocazia să sun pentru prima dată la programul lui de radio. O oportunitate pierdută.
La fel se întâmplă și când auzim vocea lui Dumnezeu pledând la inima noastră, însă noi nu Îi răspundem. Auzim chemarea Lui de a birui păcatele și de a ne preda viețile lui Isus. Putem chiar să repetăm versete din Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu ne clintim și deseori fără vreun motiv plauzibil. Nu facem nicio încercare de a-I urma chemarea și chiar râdem pe cale de cei care în mod repetat urmează chemarea. Vreau să transmit un îndemn pentru noi de a acționa acum. Dumnezeu a făcut loc pentru tine! Este timpul potrivit să asculți de chemarea Sa. Nu știm care va fi ziua neașteptată când ocazia va fi pentru totdeauna pierdută.
- Detalii
- Scris de: Merian Richardson
- Categorie: Devoțional femei
Cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare.
Evrei 2:3
În iunie 2020, m-am trezit uluită după un vis lucid care mă asigura că sunt salvată.
Mă găseam într-o junglă întunecată și într-o situație de necrezut – legată pe un altar pentru un lucru grav pe care îl făcusem. Niște figuri amenințătoare aflate la o anumită distanță scandau victoria. Mă rugam disperată ca Dumnezeu să mă elibereze în timp ce Satana se pregătea să aprindă focul. Îmi era imposibil să scap. Mă simțeam fără speranță. Deodată, am simțit că frânghiile care mă țineau au căzut. Stăteam nemișcată de teamă că voi fi văzută și prinsă din nou.
Din umbră, Isus mi-a șoptit: „Nu-ți fie teamă, coboară pe partea aceasta a altarului.” După ce am coborât cu grijă, El mi-a dat o Biblie, spunând: „Aceasta va fi o lumină pe cărarea ta ca să vezi pe unde să mergi în întuneric și să scapi în siguranță.” Apoi, S-a așezat repede pe altar în locul meu, iar mulțimile nu au observat că scăpasem.
Când am început să merg în întuneric, am primit o pereche de ochelari și am fost instruită: „Trebuie să îi folosești. Ei sunt Duhul Sfânt și vor face ca învățăturile Bibliei să fie clare și limpezi.”
Urmând cărarea cu Biblia care îmi lumina drumul, am ajuns la o intersecție. Un semn indica spre stânga, dar Biblia m-a îndemnat să merg la dreapta. Când am făcut așa, cărarea s-a luminat.
Pe măsură ce mergeam, am văzut că drumul care o lua la stânga îi ducea pe oameni aproape de marginea abruptă a stâncii de unde cădeau în lacul nimicirii veșnice. Oamenii care au ales acea cale au mai ajuns la alte intersecții pe drum unde puteau să o ia la dreapta, dar mulți au ignorat instrucțiunile Bibliei și au căzut ajungând să fie distruși. Alții au încercat să urmeze instrucțiunile Bibliei, dar nu au folosit ochelarii speciali și, după mai multe viraje greșite, au căzut și ei de pe stâncă.
În timp ce mergeam cu Biblia și ochelarii speciali, figuri întunecate din umbră mă amenințau de pe marginea cărării, făcându-mă să fiu înfricoșată și stresată. Uneori, mă îndoiam că voi reuși vreodată să ies din acel loc întunecat, dar mi-am adus aminte de cântecul: „Voi continua să mă încred în Domnul”, care m-a calmat, iar în acel moment m-am trezit ușurată și asigurată din nou de salvarea noastră!
Dragă cititor, mă rog ca astăzi să accepți mântuirea cea mare a lui Isus și să îți aduci aminte: Cuvântul Său este o lumină pe cărarea ta (Psalmii 119:105).