
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta!
Eclesiastul 9:10
Era un program special pentru rezidenții din căminul de seniori. Mai multe persoane fuseseră invitate să participe. O tânără și-a adus vioara. Melissa s-a decis să cânte la pian piesa lui Pinto, „Aleargă, aleargă!”. „Este un cântec vesel și va plăcea,” a zis.
Programul a mers foarte bine. La final, Melissa și violonista au mers prin sală, salutând fiecare invitat. S-au apropiat de o doamnă distinsă într-un cărucior, iar Melissa i-a întins mâna dreaptă pentru o strângere prietenoasă. Femeia și-a întins mâna stângă și a luat mâna Melissei. Privind la violonistă, femeia a spus: „Am cântat vioara întâi în orchestră. Din păcate, un infarct mi-a făcut mâna dreaptă neputincioasă. Mi-e dor de vioară și m-am bucurat să o aud pe a ta. Uneori, încă mai cânt în imaginația mea.”
„O dată violonist, pentru totdeauna violonist”, a spus tânăra. „Să cântăm ceva.”
„Eu nu mă pot folosi de mâna dreaptă,” a răspuns femeia încet.
Stând în spatele scaunului cu rotile, violonista a așezat vioara în mâna stângă a femeii. Ținând arcușul în mâna ei dreaptă, violonista a spus, „OK, ce ai vrea să cânți?”
Uimită, femeia a numit un solo de vioară cunoscut. Melissa privea fascinată. Tânăra mișca arcușul; femeia mai în vârstă punea degetele pe corzi. Era emoționant de frumos. Ceilalți rezidenți s-au oprit deodată și au ascultat cu atenție. O vioară. Doi muzicieni. Una folosindu-și mâna dreaptă; cealaltă, mâna stângă. O colaborare. Un duet. Cântec în armonie. Conectate cu muzica – și una cu cealaltă.
Când ultimele note ale melodiei s-au stins, fața femeii era umedă de lacrimi. „Cel mai frumos dar”, a șoptit, dându-i tinerei înapoi vioara.
„Cum de te-ai gândit să faci așa ceva?” a întrebat Melissa în timp ce plecau. „A fost pur și simplu uluitor!”
„Am citit despre un bărbat care a făcut asta pentru tatăl lui”, a răspuns violonista. „Întotdeauna caut modalități de a ajuta oamenii. Mă bucur că a funcționat așa de bine astăzi.”
Fiecare are un talent. Și tu ai unul. Îl folosești pentru a-i binecuvânta pe alții? Cu adevărat „cel mai frumos dar” este să îți lași mâna să facă orice dorește Dumnezeu. În special atunci când faci lucrul acela cu „toată puterea ta”.
Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
Psalmii 34:7
În timp ce observam împreună cu soțul meu daunele aduse mașinilor noastre parcate în fața casei, a trebuit să Îi dăm slavă Domnului. Știam că îngerul Său a intervenit în acest haos.
O femeie se izbise cu camioneta ei de mașina nouă a soțului meu, care a lovit stâlpul de electricitate, mașina lui a lovit microbuzul meu, iar apoi microbuzul a lovit mașina vecinului. A fost un efect de domino.
Toate acestea s-au întâmplat la ora 4 dimineața, în timp ce noi dormeam, și vecinii mei, de asemenea. Slavă Domnului că nimeni nu a fost rănit. Incredibil! Când femeia a venit înspre mine, am întrebat-o dacă a pățit ceva. Am încercat să o liniștesc și i-am spus că totul va fi bine. I-am spus să fie recunoscătoare – oricând puteam înlocui o mașină, dar o viață de om nu putea fi niciodată înlocuită, așa că să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său.
Un alt lucru uimitor cu privire la această întâmplare a fost faptul că poliția a trebuit să cheme compania electrică să înlocuiască stâlpul, pentru că mașina soțului meu era blocată în stâlp. Au încercat de două ori înainte de a reuși să scoată mașina. Muncitorul i-a arătat atunci soțului meu un conector defect din casă, care ar fi luat foc până la urmă și ne-ar fi putut arde casa. Dacă acest accident nu s-ar fi întâmplat, nu am fi știut niciodată despre pericolul care pândea, iar stâlpul ar fi putut cădea pe casa noastră. Dușmanul ar fi încercat să ne ia viețile, dar îngerul lui Dumnezeu, care stătea lângă noi, a spus: „Nu pe tura mea.”
Dumnezeu nu ne-a promis niciodată că nu vom avea greutăți în această lume, dar El ne promite că va fi cu noi în timpurile de necaz. Poate că nu înțelegem întotdeauna motivul pentru care se întâmplă diverse lucruri, dar suntem asigurați că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu. El întotdeauna schimbă situația și o face să lucreze spre binele nostru. Dumnezeu este mereu demn de laudă și onoare.
Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
Matei 7:7
Într-o zi, soțul meu a descoperit că geamul șoferului de la mașina noastră nu se ridica. L-a ciocănit rapid și, în mod surprinzător, s-a ridicat. Au trecut trei săptămâni în care geamul a funcționat fără nicio problemă. Până în ziua în care nu a mai mers. După o zi lungă de vară toridă, în care am alergat cu treburi, am urcat în mașină și am dat ferestrele în jos. Un curent răcoritor a trecut prin mașină. Când am ajuns acasă, am ridicat ferestrele. Cea din partea șoferului nu s-a mișcat. Împreună cu soțul meu am încercat pe rând să apăsăm și să tragem de butonul geamului – nu s-a întâmplat nimic. Soțul meu l-a împins puțin, așa cum făcuse mai înainte, dar nimic nu s-a întâmplat. Geamul era blocat.
În următoarele zile, geamul mașinii a rămas coborât. Nu ne permiteam să reparăm mașina, așa că ce puteam face? De teamă că mașina se va uda pe interior din cauza unei eventuale ploi, am decis să ne inventăm propriul geam. Am acoperit fereastra cu plastic. După ceva timp, plasticul nu a mai putut proteja interiorul mașinii de evenimentele meteorologice. Eu am avut credință că Dumnezeu va avea grijă de fereastra noastră.
Soțul meu era îngrijorat cu privire la siguranța mașinii. Când mergea la lucru, trebuia să parcheze mașina în parcarea deschisă. Nu putea rămâne cu fereastra așa. Cu credință, a mai mers o dată la garaj să vadă ce putea face mașinii. L-am întâlnit apoi în garaj și i-am sugerat ca înainte de a face ceva, să ne rugăm. La început ne părea puțin comic că stăteam amândoi și ne rugam pentru geam. Totuși, după ce ne-am rugat, soțului meu i-a venit în gând o idee. A scos butoanele care controlau geamul și a umblat puțin pe la fire. Spre surprinderea noastră, fereastra s-a ridicat ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am întors unul către altul cu zâmbete mari pe fețele noastre, admirând puterea lui Dumnezeu.
Nu există niciun lucru imposibil de rezolvat pentru Dumnezeu. Noi încercam să reparăm fereastra de unii singuri; ar fi trebuit să Îl chemăm pe Tatăl nostru ceresc de la început. Nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu. El vede și știe totul. El Își dorește să Îl chemăm. Își dorește să Îl căutăm. Versetul de astăzi ne reamintește că nu suntem singuri, că trebuie să cerem, să căutăm și să batem, pentru că Tatăl nostru ceresc ne va răspunde.
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
În timpul vacanței în Europa, mă aflam în Rudesheim, într-o vineri, 16 iunie 1995, pentru ultimul meu weekend în Germania. În acea dimineață, am citit mesajul devoțional intitulat „Ia-ți timp”, din devoționalul pentru femei Un dar din dragoste. Când am deschis secțiunea biografică, am aflat că autoarea, Sylvia Renz, locuia în Darmstadt și avea legătură cu Radio Mondial Adventist (AWR). Trebuia să merg în Darmstadt! Funcționarul de la hotel a sunat la informații pentru mine. Erau cincisprezece persoane cu numele de familie ca al Sylviei, deci nu o puteam suna. Am mers în excursia pe Rin, așa cum plănuisem. Mai târziu, mi-am luat bagajele, am mers la gară și am urcat în trenul către Wiesbaden, după care am făcut transferul spre Darmstadt.
Am scris în jurnal: „Eu merg prin credință, Doamne. Pot găsi adventiști în Darmstadt și cazare pentru seara asta? Mă încred în Tine. Arată-mi că sunt copilul Tău, Te rog. Amin!”
„Îngerul” meu a fost angajatul librăriei din gara din Darmstadt. Încercasem să sun la AWR, dar telefonul care funcționa cu monede era nefuncțional și nu aveam o cartelă de telefon. Am explicat asta angajatului. El a luat telefonul lui de serviciu, a sunat la AWR și mi-a dat mie telefonul. Secretara, Yvonne, vorbitoare de limbă engleză, mi-a spus să iau taxiul către Marienhohe, Seminarul Adventist, și mi-a spus că ne vom vedea la biserică a doua zi.
Era weekendul absolvirii, așa că mulți vizitatori ocupau camerele Seminarului; dar mai era o cameră rămasă pentru mine! În dimineața următoare, am participat la biserică, iar apoi m-am întâlnit cu Yvonne și i-am mulțumit pentru ajutor. Am întâlnit-o chiar și pe Sylvia Renz, care venise la această biserică doar pentru absolvire!
A doua zi, transportul către aeroportul din Frankfurt a fost o provocare. Trebuia să fiu la aeroport cu trei ore mai devreme pentru zbor. Noii prieteni de la AWR au făcut aranjamente pentru mine. Nu am ajuns la aeroport decât la 10:40 pentru zborul de la ora 11:10 – însă zborul meu a fost amânat cu două ore! Dumnezeu m-a ajutat să ajung la timp, chiar dacă întârziasem două ore!
Dumnezeu mi-a păstrat o cameră doar pentru mine și a ținut avionul pentru a putea să ajung și eu. Ce Dumnezeu iubitor care Se îngrijește de fiecare detaliu al vieților noastre!
De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
Matei 24:44
Creștinii vorbesc despre zilele sfârșitului și timpul din urmă și despre cum copiii lui Dumnezeu trebuie să fie pregătiți pentru venirea lui Isus. În timpul pandemiei de COVID-19 nu părea că suntem gata, după modul în care oamenii își făceau provizii din magazine cu lucruri precum hârtie igienică, șervețele, mâncare și dezinfectant de mâini.
Isus a spus că ar trebui să ne aducem aminte de păsările cerului și de florile de pe câmp (Matei 6:28,30). Noi uităm că Dumnezeu este cel care ne oferă ceea ce avem nevoie, are grijă de noi în fiecare zi și a promis că ne va împlini toate nevoile. Adu-ți aminte că El ne-a făcut cu puțin mai prejos decât îngerii.
Oare ne-am pierdut încrederea în făgăduințele lui Dumnezeu chiar dacă suntem copiii Săi? M-a uimit cu adevărat modul în care cartierele s-au transformat în orașe-fantomă în timpul pandemiei. Biserici, afaceri și școli s-au închis, iar noi am fost obligați să stăm acasă, putând ieși doar dacă eram lucrători în domenii esențiale sau aveam nevoie de tratamente sau medicamente etc. În loc să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu care este Creatorul nostru, folosind acest timp de calitate cu Dumnezeu și unii cu alții, am fost prea ocupați cu a ne plânge de lucruri triviale. Unii membri ai bisericii s-au plâns de faptul că ușile bisericii au fost închise (deși multe bisericii au avut servicii divine online), ceea ce ei simțeau că era greșit. Nu au reușit să înțeleagă că biserica este doar o clădire, iar noi, oamenii, suntem biserica. Prezența la serviciile divine a crescut mult în mediul online.
În timpul pandemiei, o mare parte din gândurile noastre erau concentrate asupra știrilor și a lucrurilor negative care se întâmplau în lume, lăsându-l pe Satana să ne distragă atenția de la Dumnezeu și a doua venire. Ne-am purtat așa cum a dorit Satana să ne purtăm – am fost sfidători, am refuzat să purtăm mască, nu ne-am distanțat social, am fost violenți. Copiii lui Dumnezeu chiar și-au pierdut credința în promisiunile Lui. El are peste trei mii de făgăduințe în Cuvântul Său. Când adevăratul timp de încercare va veni și vom intra în zilele sfârșitului, va fi prea târziu să ne întoarcem către El, când Isus va fi văzut venind pe nori.
Dumnezeu dorește să petrecem veșnicia împreună cu El. Dacă nu era așa, nu ar fi continuat cu pământul acesta după ce primul Adam a eșuat. Dar El Îl pregătise pe al doilea Adam, Fiul Său, să moară pentru toți oamenii pentru a ne oferi viața veșnică. Planul lui Dumnezeu este să ne dea viața și să ne salveze, pentru că ne iubește.