Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Rebecca Turner
- Categorie: Devoțional femei
Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
1 Împărați 17:16
Sarepta înseamnă „cuptor de topit” și, cu siguranță, că văduva din Sarepta simte că fierbințeala secetei este înădușitoare. Chiar și încercarea grea în care se află poate părea propriul cuptor arzând mistuitor. Poate că oamenii se așteaptă ca ea să îl ofere pe singurul ei fiu ca sacrificiu lui Baal pentru a supraviețui foametei. Este posibil ca ea să vadă inutilitatea închinării la Baal, dumnezeul recoltei și al furtunii, care nu oferă o recoltă și nu trimite o furtună. Poate că în secret se roagă: „Dacă există un Dumnezeu adevărat care îmi aude strigătele, Te rog să faci o minune aici.”
Ilie ajunge lângă poartă și cere un pahar cu apă. Un călător poate să se aștepte să primească măcar atât, dar apoi el cere mai mult. Oare simte Ilie că are dreptul să primească o masă? Este el egoist, astfel încât să ceară tot ceea ce are ea? Nu, văduva are nevoie de o minune, și el știe că Dumnezeu este pregătit să acționeze.
Ilie Îl prefigurează pe Isus. Aceasta este întâlnirea divină a lui Isus cu o femeie la fântână. Călătorind din Iudeea, el ajunge într-o țară străină pentru a răspunde strigătului ei după Pâinea vieții care să îi satisfacă foamea.
Când Ilie cere pâine, văduva trebuie să răspundă. Nu își poate lua timp să chibzuiască decizia. Trebuie să aleagă imediat între autoapărare și renunțare la sine. Ea nu numai că a ajuns la capătul resurselor, dar nici nu are vreo modalitate de a se aproviziona din nou. Face un lucru nebunesc dacă împlinește nevoile acestui străin în timp ce îl lipsește pe singurul ei fiu de ultima lui cină?
Probabil că o turtă săracă nu va face vreo diferență în programul înfometării, dar cererea de a face ultima pâine pentru Ilie este cel mai mare test al vieții ei.
Femeia alege să renunțe la sine cu compasiune și generozitate. În mod ironic, faptul că nu a ales autoapărarea Îi permite lui Dumnezeu să o susțină pe ea și întreaga ei casă și să lucreze față de ea cu o compasiune și o generozitate care întrec ceea ce poate înțelege ea.
Încrederea în făgăduința că urciorul nu se va usca și lada va fi umplută din nou face diferența între a mânca ultima masă din viața ei și a avea mâncare pentru toată viața.
Când Îi oferim totul lui Isus, Îi permitem să ne ofere totul în veșnicie. Minunea este că generozitatea, compasiunea și bogățiile Lui sunt mai cuprinzătoare decât putem înțelege noi.
- Detalii
- Scris de: Maite Lavado
- Categorie: Devoțional femei
Atunci, Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”
Faptele apostolilor 3:6
Uneori în viață avem o stimă de sine scăzută. Credem că suntem lipsiți de importanță și că nu avem deloc valoare, că nu avem nimic de oferit. Dar să privim la exemplul lui Petru.
Petru era un om simplu, un pescar, însă, trăind lângă Isus, a devenit un om plin de talente primite de la Duhul Sfânt.
La fel ca Petru și noi putem avea toate talentele și darurile pe care Dumnezeu ni le dă prin Duhul Său. Nu trebuie să ne simțim inferiori chiar dacă avem mai puțini bani sau mai puțin succes decât alți oameni.
Singurul lucru pe care îl așteaptă Domnul de la noi este să fim curajoși și să folosim acele daruri pentru a-i ajuta pe alții. Acest lucru ne va umple și pe noi de bucurie și ne va ajuta să ne dezvoltăm mai multe talente.
Talentele sunt oferite de Dumnezeu după voia Sa. Cu toții avem cel puțin unul, așa că nu ar trebui să ne simțim inferiori față de alții, pentru că, la fel ca Petru, și noi putem fi umili, dar umpluți cu Duhul Sfânt care ne ajută să facem lucruri mari.
„Şi El (Hristos) a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu” (Efeseni 4:11-13).
Petrece timp cu Dumnezeu și El te va umple cu Duhul Său Sfânt.
- Detalii
- Scris de: Khametova Mariia Sergeevna
- Categorie: Devoțional femei
Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!
Psalmii 37:5
În timpul adolescenței, Dumnezeu mi-a devenit un prieten care niciodată nu m-a trădat și nu m-a înșelat, spre deosebire de prietenii mei pământești.
Am văzut mâna lui Dumnezeu în viața mea atunci când a trebuit să aleg între educația viitoare și credință. În clasa a XI-a trebuia să dau niște examene pentru a lua o diplomă. M-am rugat pe tot parcursul anului ca examenele să nu fie programate într-o sâmbătă. Totuși, am aflat că toate examenele urmau să fie sâmbăta. Am fost foarte supărată, dar am decis să mă încred în Dumnezeu. Am încercat să învăț bine pentru ca profesorii să îmi permită să dau examenul în altă zi.
Într-o zi, la ora de geometrie, o profesoară m-a chemat la tablă și mi-a cerut să rezolv un exercițiu. După ce am rezolvat adunarea, mi-a spus: „Ai rezolvat totul corect, și îți voi da nota maximă. Dar trebuie să înțelegi că îți ruinezi viitorul. Nu vei putea găsi o slujbă unde să nu fiu nevoită să lucrezi sâmbăta. Nu vei putea merge la facultate; pur și simplu vei pica toate examenele.” Toți cei din jurul meu credeau că fac alegerea greșită.
Uneori mă gândeam: Dacă profesorii și colegii mei au dreptate? Dacă nu reușesc să realizez nimic în viață? Toate rudele mele sunt credincioase, dar chiar și ele mi-au spus că nu făceam nimic greșit dacă dădeam examenul sâmbăta. M-am rugat mult și am decis să Îi fiu credincioasă lui Dumnezeu până la capăt și să mă încred că El Se va îngriji de mine și de viitorul meu.
În sâmbăta examenului, am mers la biserică și am încercat să mă concentrez asupra serviciului divin. Când ne-am întors de la închinare, directoarea școlii mele l-a sunat pe tata. După o conversație scurtă, tatăl meu mi-a spus: „Masha, poți da examenele în alte zile. Vor încerca să se asigure că autoritățile din oraș nu află.” Când am auzit acest lucru, aproape am izbucnit în lacrimi de bucurie. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile! Am putut să trec toate examenele și am primit diploma.
Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru toate acele dificultăți, căci ele m-au învățat să mă încred în El. De asemenea, am putut da mărturie despre Dumnezeu înaintea întregii școli și a profesorilor. Poate că este mai ușor să trăiești într-o lume în care nu este nevoie să îți aperi principiile, dar, de fapt, Dumnezeu dorește ca tu să fii sare și lumină, chiar dacă alți oameni nu te înțeleg și nu văd vreun rost în angajamentul tău.
- Detalii
- Scris de: Alexis A. Goring
- Categorie: Devoțional femei
Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.
Apocalipsa 19:7
Profesorii nu au parte niciodată de vreun moment plictisitor la clasă. Când eram învățătoare la clasa întâi, una dintre elevele mele adorabile a declarat: „Astăzi este cea mai bună zi din viața mea!”
A spus asta pentru că avea voie să mănânce prânzul împreună cu colegii ei în clasă. Pentru ea, această mică bucurie urma să fie un lucru pe care și-l va aduce aminte pe tot parcursul vieții. Una dintre colegele mele mă ajuta să organizez acest prânz în clasă. Mai târziu, am vorbit despre eleva mea.
I-am spus colegei mele că eleva mea nu știa încă, dar, în viitor, urma să spună același lucru din nou cu mai multă însemnătate, pe măsură ce va crește și va trece prin evenimente în viață care îi vor părea a fi „cea mai bună zi”. Evenimente ca momentul în care se va îndrăgosti de un om minunat, când el o va cere în căsătorie și când va veni ziua nunții!
Când mi-am adus aminte, ani mai târziu, de acest moment plăcut, Dumnezeu m-a inspirat cu o lecție spirituală: cea mai bună zi pentru omenire este chiar ziua în care Isus Se va întoarce pe pământ pentru a-și lua urmașii credincioși acasă, în ceruri. Biblia aseamănă acest eveniment măreț cu momentul în care mirele vine să își întâlnească mireasa (Matei 25:6).
Pentru mine, aceasta va fi cu adevărat cea mai bună zi din viața mea! Încercările de pe acest pământ se vor încheia și ne vom bucura să fim pentru totdeauna în prezența lui Dumnezeu! Vom continua să creștem așa cum Dumnezeu a intenționat pentru noi. Nu vom mai suferi niciodată și nu vom mai fi întristați.
Satana nu dorește să ne concentrăm atenția asupra cerului și a tot ceea ce îi așteaptă pe cei care Îl urmează pe Hristos cu credincioșie. El muncește din greu să ne convingă să ne construim visurile aici, pe pământ. El vrea să fim atât de concentrați pe a ne strădui să ne îndeplinim visurile pământești, încât să uităm imaginea de ansamblu.
Imaginea de ansamblu este că Dumnezeu a pregătit un loc pentru noi și Se întoarce să ne ia acasă! Să așteptăm cu dor acea zi care va fi „cea mai bună” și să trăim pentru ea!
- Detalii
- Scris de: Marian Hart-Gay
- Categorie: Devoțional femei
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
Psalmii 16:8
La scurt timp după ce am adormit, m-am trezit dintr-un vis tresărind. În vis am văzut două mâini: mâna soțului meu și a mea, iar între ele apărea o altă mână. Atunci m-am trezit brusc. A cui mână era aceea? Avea visul acesta vreo semnificație? Nu știu. Am stat trează o vreme, apoi am adormit iarăși.
Biblia folosește termenul pentru mână de cincizeci și șase de ori. Mână reprezenta adesea putere, autoritate, încredere în sine, în special mâna dreaptă. Într-un loc se spune despre mâna dreaptă că este folosită pentru a readuce la viață. Printre multe alte lucruri se spune despre mână că oferă sprijin, despre punerea mâinilor pentru vindecare și binecuvântare, mâini lovite una de cealaltă din cauza mâniei extreme și mâini ridicate în semn de recunoștință. Isus Și-a folosit deseori mâinile, așezându-le deasupra celor bolnavi atunci când îi vindeca. Mâna dreaptă a Domnului se spune că este înălțată, plină de credincioșie, maiestuoasă în putere și vitează.
Unul dintre versetele mele preferate din Biblie este: „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49:16, sublinierea adăugată). Asta înseamnă că Isus știe numele fiecăruia dintre noi – al tău și al meu – și ne iubește atât de mult, încât a gravat numele noastre ca o amintire permanentă pentru a le putea vedea oricând dorește.
Mâinile sunt o parte vitală în multe lucruri pe care le facem. Dacă ne-am pierde unul din membre, mi se pare că cel mai dificil ar fi să trăim fără o mână, în special cea dominantă. Imaginează-ți că nu mai poți să faci multele lucruri necesare pe care le facem cu mâinile noastre, precum mâncatul, îmbrăcatul, pieptănatul, spălatul și multe alte lucruri, pe lângă lucrurile pe care le facem de plăcere: jocuri, îmbrățișarea unui bebeluș sau atingerea unei persoane iubite.
Isus ne invită să ne punem mâna în mâna Sa și să facem ceea ce dorește El pentru a ne aduce bucurie în viețile noastre. Ni se spune că vom fi răsplătiți pentru lucrarea mâinilor noastre.
De mâna cui te prinzi? Te-ai prins de mâna lui Isus ca El să te poată conduce și răsplăti cu un cămin în prezența Sa pentru veșnicie?