Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Robin Widmayer Sagel
- Categorie: Devoțional femei
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Romani 8:28
Așa cum știi, 2020 a fost un an fără precedent, și nu într-un mod pozitiv. COVID a schimbat aproape fiecare aspect din viețile noastre.
Până în toamnă, mulți dintre noi deveniserăm oarecum obișnuiți cu „noul normal”, dar, ca să pună capac la toate, Oklahoma City a trecut printr-o furtună de gheață catastrofală la finalul lui octombrie.
Copacii încă aveau frunze, dar ele au fost acoperite imediat de un strat gros de gheață. Greutatea combinată a frunzelor și a gheții a fost prea mare pentru mulți dintre ei. Zile și nopți întregi am auzit crengi care se rupeau și cădeau.
Stăteam în curtea din spate, când am văzut un copac imens căzând pe partea din spate a casei vecinului. Slavă Domnului că a făcut doar pagube minore și că nimeni nu a fost rănit, dar, cu siguranță, familia s-a speriat!
După furtună, dezastrul semăna cu ceea ce lasă în urmă o tornadă. Mulți oameni nu au avut electricitate timp de mai multe zile sau chiar săptămâni.
În josul străzii pe care stăm noi, se află un copac foarte mare, înalt și maiestuos, cu frunze frumoase vara, care se colorează și mai frumos toamna. După furtună, copacul acela a devenit o priveliște tristă. Crengile s-au aplecat până aproape de pământ sub greutatea gheții, iar o parte mare din copac a căzut în curtea unui vecin. Am plâns văzând distrugerea care avusese loc.
Când a ieșit soarele și a început să se topească gheața, am fost uimită să văd că ramurile copacului se ridică înapoi, multe păstrându-și intacte frunzele galbene. Nu, nu arăta exact la fel ca înainte de furtună, dar era încă frumos.
Toată iarna oamenii au curățat crengile căzute. Multe curți au arătat fără speranță timp de multe luni, dar, odată cu venirea primăverii și cu frunzele care au crescut din nou, cartierul a început să semene cu ceea ce a fost înainte de furtună.
Privind această transformare, m-am gândit la modul în care Dumnezeul nostru minunat ne ia greșelile și urâțenia din viețile noastre, le curăță și adesea creează din dezastrul prin care trecem ceva chiar mai frumos decât înainte. Slujim unui Dumnezeu extraordinar!
- Detalii
- Scris de: Debra Snyder
- Categorie: Devoțional femei
Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat, apoi tăceţi!
Psalmii 4:4
Știai că diavolul vine la biserică? Nu mă gândisem la această idee până într-un Sabat, când am simțit că participarea la biserică nu a fost deloc o binecuvântare pentru mine. Încercam din greu să mă concentrez la studiul lecțiunii, dar tot auzeam două femei mai în vârstă vorbind cam tare în spatele bisericii. Apoi, cineva a criticat studiul din acel Sabat. Ca să înrăutățească situația, când am vorbit și eu pentru a expune un argument, un alt membru al bisericii mi-a spus ceva care m-a rănit. Am avut îndeajuns bun-simț și respect pentru biserică și pentru persoana respectivă, așa încât să nu răspund sau să mă iau la ceartă, însă starea mea de spirit și atitudinea mea erau cât se poate de departe de dorința de închinare și de a fi în biserică. Am plecat imediat ce serviciul divin s-a terminat, fără să stau să vorbesc cu alte persoane după încheiere.
Mai târziu, i-am împărtășit unei prietene dragi ce simțisem în inima mea și cât de supărată fusesem la biserică în acea zi. Când am aflat că și ea avusese o experiență similară, i-am sugerat: „Poate că avem nevoie de o predică cu titlul: «Când Satana vine la biserică».” Nu eram chiar serioasă, dar gândul mi-a rămas în minte. Nu mă îndoiam că Satana fusese prezent în plângerile membrilor și în comentariile spuse fără considerație, și, în mod cert, în felul în care am ales să las mânia și iritarea cu privire la ceea ce se întâmplase să îmi afecteze restul zilei. Le lăsasem să crească, să se dezvolte și să se transforme în ceva ce nu era productiv sau în spiritul lui Dumnezeu. Da, diavolul fusese cu siguranță la biserică în acea zi, și a stat chiar lângă mine, hrănindu-mă cu spiritul lui de nemulțumire.
Pentru voi cum este, dragi prietene? L-ați lăsat pe diavol vreodată să vină la biserică cu voi – sau la magazin, sau la restaurant? Încă este speranță. Când realizăm că ascultăm de diavol, trebuie să ne întoarcem către Hristos și să ne rugăm pentru ca puterea Lui să ne ajute. El promite că ne va ajuta.
- Detalii
- Scris de: Maureen Nembhard
- Categorie: Devoțional femei
Chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi.
Proverbele 2:11
În anul 1987, mă ocupam de un cămin unde locuiau zece adulți cu dizabilități de dezvoltare. Eram de gardă într-o noapte împreună cu o altă colegă când, în jurul orei 3 dimineața, am auzit bătăi în peretele de pe partea vestică a clădirii. M-am uitat pe ușa de sticlă și am văzut un om stând pe trotuar cu spatele la perete, lovind simultan cu amândouă brațele în perete.
Am strigat la colega mea să sune la 112. Ea mi-a strigat înapoi, cerând o descriere a omului, dar acesta plecase. Ușurată, i-am spus: „E în regulă, nu-ți face griji, a plecat.” Imediat, un trosnet puternic și zgomotul de sticlă spartă venind din spatele casei ne-au speriat. Am alergat la recepție și am ascultat să vedem care vor fi următoarele sunete. Nimic. Ținându-ne de mână, am mers cu grijă către spatele casei.
Când am intrat pe hol, un om venea spre noi, clătinându-se și ținând în mână o bucată de sticlă ascuțită și plină de sânge. Ne-am retras la recepție, am sunat din nou la 112, dar am descoperit că operatoarea încă era în apel, iar intrusul era pe aceeași linie, spunându-i că oamenii încercau să îl omoare. În timp ce vorbeam unul peste altul, eu încercând să îi spun operatoarei că el intrase prin efracție în cămin, ea părea confuză. Am știut atunci că trebuie să găsesc o altă cale pentru a cere ajutor.
I-am spus colegei mele să rămână pe fir, la telefon. Oh Doamne, avem nevoie de ajutorul Tău, m-am gândit, ieșind pe ușă în vârful picioarelor. „Trage alarma de incendiu,” mi-a venit în minte. Alarma de incendiu era la doi pași distanță și mi-am adus aminte că sistemul de alarmă de incendiu era conectat cu o stație de pompieri din apropiere. Am tras alarma de incendiu. În treizeci de secunde am auzit sirenele apropiindu-se. Două mașini de pompieri și o mașină de poliție au ajuns după un minut. Din dormitorul din spate până în bucătărie se vedea o urmă de picături de sânge și pe podeaua bucătăriei era un cuțit plin de sânge. Poliția a prins intrusul în timp ce sărea gardul.
Cei zece rezidenți au dormit pe tot parcursul acestui calvar. Nimeni din casă nu a fost rănit. Îi mulțumesc Domnului pentru că mi-a dat ideea de a declanșa alarma de incendiu.
- Detalii
- Scris de: Karen M. Phillips
- Categorie: Devoțional femei
Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.
1 Petru 3:12
Telefonul a sunat în noaptea aceea în jurul orei 23. „Doamna Phillips, fiica dumneavoastră a luat aproape o sticluță întreagă de pastile.” Vocea de la telefon era cea a decanului fetelor de la școala ei. „O ducem cu ambulanța către cel mai apropiat spital. Sperăm să ajungem cu ea la spital, la timp.” La timp? Ce însemna asta? Eram în șoc. Auzisem despre suicid, dar nu m-am gândit niciodată că cineva din familia mea ar încerca să se sinucidă. Am început să arunc lucruri într-o geantă, în timp ce gravitatea situației îmi devenea tot mai clară. Fiica mea de șaisprezece ani se afla la trei ore distanță de mine. Voi reuși să ajung la ea, la timp? Va fi bine? Câte pastile a luat? Mă gândeam în timp ce sunam familia și prietenii, rugându-i să se roage.
Îmi timp ce ieșeam de pe aleea din fața casei, au început să-mi curgă lacrimile. „Doamne, Te rog, ai grijă de fetița mea. Te rog, nu o lăsa să moară!” m-am rugat. Drumurile erau libere, dar nu mi-aș fi dat seama printre lacrimi și șervețele. Am ajuns la spital și m-am grăbit către intrarea de la Urgențe. Am aflat curând că personalul de la camera de gardă golise stomacul fiicei mele de cele peste optzeci de pastile de Tylenol și Midol. Încercau să o stabilizeze, pentru că nivelul substanțelor din sânge era crescut de patru sute de ori peste cel normal. Dumnezeu i-a cruțat viața. Dar fusese afectat vreun organ?
A fost internată pe etajul de psihiatrie sub supraveghere de suicid. Asistentele erau atente la reacția ei față de mine atunci când am intrat în salon. Nu știam la ce să mă aștept când m-am uitat în ochii ei. Am șoptit cuvintele: „Te iubesc!”, în timp ce ea s-a întors pe partea cealaltă și a adormit. Mai târziu, a venit un doctor care mi-a spus că nu-i fuseseră afectați ficatul și rinichii. Trebuia să își prețuiască viața.
Următoarele câteva zile au fost o combinație ciudată de asigurări față de fiica mea că o iubeam și întrebări în sufletul meu cu privire la motivul pentru care ar face așa ceva. Mi-am dat seama că deveneam tot mai mânioasă. Ce pierdere am fi avut de îndurat dacă ar fi reușit să își ia viața! L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să o iert și să o ajut cu ceea ce avea nevoie.
Mâna miloasă a lui Dumnezeu ne-a trecut cu bine de acea noapte de incertitudini. Vor mai fi timpuri nesigure? Da, vor mai fi. Dar în acea noapte am învățat să mă sprijin pe Acela care îmi aude rugăciunile și care poate răspunde în moduri miraculoase.
- Detalii
- Scris de: Gail Dotski
- Categorie: Devoțional femei
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
Psalmii 73:26
Mergeam pe jos două ore pe zi sau chiar mai mult, aveam o dietă vegetariană, și nu beam nimic altceva decât apă. Slavă Domnului, mă simțeam minunat! Apoi m-am trezit într-o dimineață cu o durere puternică de stomac, greață și vărsături. Nu puteam mânca și nici bea nimic. Ok, poate că e vorba de vreun deranj la stomac, care va trece curând. M-am rugat și I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute. Doctorul mi-a dat niște medicamente, dar nu m-au ajutat. A trebuit să mă interneze în spital din cauza deshidratării. Două luni mai târziu, simptomele mele urâte încă persistau. Din nou deshidratare și spitalizări. După ce mi-a verificat vezica biliară, medicul m-a programat pentru operație. „Oh, Te rog, Doamne, ajută-mă!” m-am rugat din nou și din nou pentru operație. La câteva zile după operație, simptomele de mai demult s-au înrăutățit și li s-a adăugat incapacitatea de a mânca și de a bea. Personalul medical a introdus în corpul meu o gastrostomă. Acum, sunt patru ani lungi de când trăiesc cu tubul acesta, iar în tot acest timp simptomele și infecțiile au fost prea multe ca să le mai țin cont numărul lor. Nu mai știu cât de mulți doctori m-au consultat, câte teste și proceduri am făcut și câte zile de spitalizare au trecut. De fiecare dată când sunt adusă pentru un alt test sau o altă procedură, mă rog lui Dumnezeu: „Ține-mă de mână și nu mă lăsa.”
L-am întrebat adesea pe Dumnezeu: „De ce?” I-am cerut și putere să merg înainte. Iar El răspunde la rugăciunea aceasta, ajutându-mă în fiecare zi. Chiar și în zilele când simt că nu vreau să mai continui, El este lângă mine. Fie că citesc din Cuvântul Său sau ascult un cântec înălțător, știu că El mă ajută să trec prin toată durerea, oboseala și greața mea. Mă iubește prea mult ca să mă lase să merg singură pe această cărare dureroasă. Până în acest moment, corpul meu nu a reacționat bine la gastrostomă. Încă am o durere cronică și o oboseală atât de mare, încât abia reușesc să mă ridic din pat. Totuși, puterea pe care o am îmi este dăruită de Dumnezeu, și astfel pot trece prin fiecare zi.
Da, îmi e teamă de ziua de mâine, pentru că doctorii continuă să îmi facă analize, să încerce noi medicamente și să facă noi scheme de tratament. Dar nu sunt singură în toate acestea. Mulți oameni se roagă pentru mine. Dumnezeu îmi va răspunde la rugăciuni și mă va vindeca la timpul hotărât de El – chiar dacă acel moment poate că nu va fi înainte de revenirea lui Isus pentru a mă lua acasă și a-mi dărui o viață eliberată de teamă, durere, lacrimi și gastrostomă. Dar, pentru ziua de astăzi, El este puterea inimii mele și dragostea vieții mele. Dacă Îi ceri, El va fi putere și pentru tine.