
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?
Estera 4:14
Cu cinci ani în urmă, noul capelan al închisorii m-a sunat. „Te pricepi la computere?” m-a întrebat. „Predecesorul meu a folosit doar fișe pe hârtie și avea doar câțiva voluntari care îl ajutau. Acum, când am venit eu, numărul de deținuți a crescut la 3.000! Sunt copleșit și am nevoie să mut toate statisticile și informația într‑o bază de date. Cantitatea mea de muncă la momentul actual este imposibilă! Ai putea să mă ajuți cu baza de date?” Era acesta răspunsul lui Dumnezeu pentru mine?
„Da, cu siguranță! Mi-ar plăcea să te ajut!” Chiar dacă nu sunt expertă în computere, simțeam că Dumnezeu deschide o ușă de slujire pentru mine. Pe lângă acest lucru, mă rugasem și știam că Dumnezeu mă va ajuta să învăț. În timp ce ajutam în biroul capelanului, am fost convinsă că aceasta era chemarea mea – și îmi plăcea! Într-o zi, capelanul mi-a spus: „Am nevoie de ajutor în unitatea femeilor unde avem acum 300 de deținute.” Am încurajat câteva persoane din echipa noastră de misiune să înceapă studii acolo. Din anul 2013, un cuplu pastoral aflat la pensie făcuse voluntariat în fiecare luni seara. Cu ajutorul lor, acest grup de studiu săptămânal s-a transformat în cinci grupe de studiu biblic, împărțite pe parcursul weekendului. Aceste studii se adăugau slujirii pentru deținutele care se aflau în custodie protectivă și izolare. Dumnezeu a deschis larg toate ușile! Literalmente!
Astăzi, cea mai interesantă parte a chemării mele este slujirea în clădirea femeilor. Lucrez împreună cu echipa din biroul capelanului la planificarea programelor și a serviciilor de Crăciun și mă bucur să asist la toate botezurile. Totuși, cel mai mult prețuiesc timpul petrecut în discuții față în față, când Îl împărtășesc pe Isus. În ziua în care a trebuit să îi spun acelei tinere mame că fiica ei de zece ani urma să moară de cancer, ne-am ținut de mâini și L-am implorat pe Dumnezeu că ea să fie eliberată la timp pentru a-și vedea copilul înainte de a fi prea târziu. Împreună cu soțul meu, am împărtășit această nevoie de rugăciune la programele cu bărbații și s-au rugat și ei. Apoi, în mod surprinzător, sănătatea fetiței s-a îmbunătățit puțin și ea a mers acasă. Tânăra mamă și-a terminat executarea sentinței și a ajuns la timp pentru a-și revedea fiica, chiar înainte ca micuța să se stingă.
Știu acum că Dumnezeu m-a chemat în locul în care sunt. Nu doar pentru femeile din Unitatea 28, ci și pentru mine însămi. La fel cum un membru al familiei mele m-a provocat cu mulți ani în urmă, te provoc și eu pe tine: „Dacă ai vreo întrebare cu privire la chemarea lui Dumnezeu pentru viața ta, așază-te pe genunchi. Cere-I să te folosească.” El va face asta!
Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!” Îndată l-a lăsat lepra şi s-a curăţit.
Marcu 1:41,42
Dintre toate simțurile noastre, probabil că atingerea este simțul la care ne gândim cel mai puțin. Știm despre importanța văzului, a auzului, a gustului, a mirosului, însă COVID-19 a scos în evidență faptul că atingerea și abilitatea de a simți o altă persoană este importantă. Auzim povestiri înduioșătoare despre bătrâni care suferă și mor în izolare, în timp ce aceia care îi iubesc tânjesc să fie lângă ei pentru a-i atinge și a-i îmbrățișa, însă nu pot face asta. Auzim despre îngrijitori minunați, plini de compasiune, care încearcă să sprijine pacienții printr-o atingere umană în timpurile acestea dificile. Cu toții suferim pentru că nu putem îmbrățișa și nu putem fi îmbrățișați, nu putem da mâna, și nu putem primi o atingere blândă de încurajare.
Domnul nostru iubitor, Isus, știe care este importanța atingerii pentru ființele create de El. În timpul pe care L-a petrecut pe pământ, multe minuni de vindecare pe care le-a făcut au fost însoțite de atingerea Sa. Atingerea mâinilor Sale a vindecat și răni emoționale, și cicatrici spirituale.
Când un lepros a venit la Isus cerând să fie vindecat, Isus întâi S-a atins de el. Acel om sărman probabil că nu mai simțise o atingere umană de mulți ani. Chiar dacă cineva l-ar fi atins, probabil că el nu ar fi putut simți cu nervii lui afectați de boală. Cât de mult trebuie să fi însemnat pentru el faptul că Isus l-a atins – și apoi faptul că atingerea aceea l-a vindecat și l-a curățit!
Femeia cu scurgere de sânge se așteaptă doar să atingă marginea hainei Lui. Isus Se oprește imediat când simte o putere ieșind din El. Chiar în acel loc, El recunoaște nevoia emoțională a femeii, numind-o „fiică”, și nevoia ei spirituală, declarând-o în mod public vindecată – aceasta însemna că este curățită și că îi poate atinge pe alții și poate fi atinsă (Matei 9:20-22). Isus continuă să meargă către casa lui Iair (care Îl roagă pe Isus doar să îi atingă fiica) și ia mâna fetiței, aducând-o astfel înapoi la viață (Matei 9:25).
Textul din Matei 14:36 ne spune că toți cei care întindeau mâna să Îl atingă erau vindecați. Isus este gata și astăzi, la fel ca altădată, să ne întâlnească în momentul în care avem cea mai mare nevoie când întindem mâna către El și cerem atingerea Lui asupra noastră. El este la fel de doritor să ne atingă cum a fost față de lepros. El ne va vindeca. El ne va reface viața.
Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.
Luca 22:51
Multe versete din evanghelii arată că Isus manifesta compasiune și îi vindeca pe cei bolnavi. Adesea, povestirile descriu cum Isus îi vindeca pe oameni prin atingere. Isus a atins mâna soacrei lui Petru și a lăsat-o febra (Matei 8:15). El a atins sicriul fiului văduvei din Nain, iar tânărul a revenit la viață (Luca 7:14). Pentru a-l vindeca pe surdomut, El i-a atins urechile și limba (Marcu 7:33,34). El a redat vederea orbilor – El atinge ochii omului născut orb (Ioan 9:6); El atinge ochii celor doi orbi (Matei 9:29); și atinge ochii altor doi oameni orbi pe ultimul drum către Ierusalim (Matei 20:34).
În alte ocazii, atingerea Lui aduce mai mult decât vindecare fizică. El ia copilașii în brațele Sale și Își pune mâinile peste ei pentru a le da o binecuvântare (Marcu 10:16). Se roagă pentru copii în timp ce Își pune mâinile peste ei (Matei 19:15). În ocazia Schimbării la Față, ucenicii cad la pământ de frica norului și a vocii din ceruri, dar Isus vine la ei și îi atinge, spunându-le să nu le fie frică (Matei 17:7). Isus întinde mâna și îl prinde pe Petru pentru a-l salva de la înec (Matei 14:31).
Apoi, imaginează-ți următorul lucru: în timp ce Isus este prins în Ghetsimani, El atinge urechea robului marelui-preot și o reface după ce Petru o tăiase. Iată-L cu câteva ore înainte de moartea Sa încă întinzând mâna, atingând, vindecând – chiar și pe dușmanii Săi. Ce Mântuitor iubitor și plin de compasiune!
Îmi place să mă gândesc la aceste povestiri despre atingerea lui Isus pentru că El încă Își dorește să ne atingă viețile. Când suntem înfricoșați, înspăimântați sau tulburați, El este gata să ne atingă cu pacea Sa, calmul Său și prezența Sa. El ne cunoaște nevoile, dorințele și știe ceea ce este cel mai bine pentru noi. Textele din Evrei 4:14-16 ne spun: „Astfel, fiindcă avem un Mare-Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care, în toate lucrurile, a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”
Fie ca atingerea Lui plină de dragoste, putere și curaj să atingă și viața ta!
Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Ioan 13:34,35
Când am intrat în parcarea poștei, am observat multe mașini și oameni venind și plecând de la mașinile lor. Am parcat, am închis geamurile și am intrat în clădire. După ce mi-am luat corespondența și am ieșit din clădire, am auzit o voce strigându-mă: „Mamă, mamă, îmi poți da douăzeci de cenți?”
Am fost surprinsă. Mă gândeam: De ce ar cere cineva doar douăzeci de cenți? Ce poți cumpăra în zilele noastre cu douăzeci de cenți?
M-am întors și am văzut un tânăr venind spre mine. I-am spus că trebuia să iau banii din mașină, așa că a venit și el cu mine către mașină. Când am ajuns la mașină, i-am dat un dolar în loc de douăzeci de cenți. A fost foarte fericit și mulțumitor și a plecat imediat din parcare.
În timp ce conduceam spre casă, mă gândeam și mă întrebam: Ce a văzut tânărul acela la mine încât a trecut pe lângă ceilalți oameni și a ales să îmi ceară mie douăzeci de cenți? De fapt, erau mulți oameni care intrau și ieșeau de la poștă. Îi era rușine să îi roage pe ceilalți sau a văzut ceva diferit la mine care l-a făcut să aleagă să îmi ceară mie ajutorul?
Când lucrez în școli, întotdeauna mă rog ca elevii să vadă ceva diferit în mine. Mă rog ca frumusețea lui Isus să se vadă în mine. Îmi doresc cu adevărat ca oamenii să vadă prezența lui Isus prin mine – prin acțiunile mele, prin modul în care merg, și în special prin felul în care mă îmbrac. Dacă spunem că suntem copii ai lui Dumnezeu trebuie să fie ceva diferit în fiecare dintre noi. Fie ca acest cântec să devină rugăciunea noastră:
„Să se vadă în mine frumusețea lui Isus,
Toată compasiunea și puritatea Lui minunată.
O, Spirit Sfânt, înnobilează-mi întreaga ființă
Până când frumusețea lui Isus se va vedea în mine!”
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:11
Mergeam împreună cu o prietenă la o întâlnire a femeilor, dar a trebuit să ne oprim pentru o programare. În timp ce o așteptam pe prietena mea să mă ia, mi-am dat seama că îmi lăsasem sticla de apă înăuntru, așa că m-am întors și am luat-o. Cam după o oră, ne-am oprit undeva să mâncăm – și atunci am realizat că îmi uitasem geanta în locul în care avusesem programarea… Of!
Împărtășeam această întâmplare la întâlnire și cineva a întrebat: „Nu poate să aducă cineva geanta cu ea?” Da! O prietenă nu plecase încă și a putut să se oprească pe drum și să ia geanta.
La finalul weekendului, aveam mâinile ocupate cu o geantă și geamantanul pe care le duceam către mașină, când m-am întâlnit cu o prietenă. Cât timp am stat de vorbă, am pus jos geanta lângă geamantan. Când ne-am luat la revedere, mi-am luat geamantanul și m-am îndreptat spre casă. Pe drumul spre casă, am avut nevoie de ceva din geantă și mi-am dat seama că o lăsasem acolo. Of!… Am sunat-o pe organizatoarea întâlnirii, care a găsit geanta și a trimis-o acasă prin intermediul unei prietene.
Eu și fiica mea ne-am oprit la un magazin Costco pentru cumpărături, iar cât eram acolo i-am scris prietenei mele pentru a vedea dacă a ajuns acasă și dacă pot trece pe la ea să îmi iau geanta. Mi-a răspuns că este la Costco! Ne-am uitat împrejur și am văzut-o la doar câteva mașini distanță. Uau! Îți mulțumesc, Isuse!
În timp ce plecam, fiica mea cea mai mică m-a întrebat dacă putea împrumuta cardul meu Costco și, ai ghicit… nu l-am putut găsi. Ne-am întors în magazin, nu l-am văzut și nimeni nu îl dusese la vreo casă. Am șoptit către Domnul: „Ce vei face cu mine?!” Înainte de a putea să mă rog pentru a găsi cardul, fiica mea l-a găsit pe trotuar lângă ușa șoferului de la mașina mea. „Isuse, nu am cuvinte! Ești atât de bun cu mine!”
Am uitat multe lucruri de-a lungul timpului. Este atât de frustrant, dar, de obicei, nu Îi dau atât de mult de lucru Domnului ca în acel weekend. Sau poate că da. Nu conștientizez cât de multe face pentru a avea grijă de mine. Toți cunoscuții mei au uitat sau au pierdut ceva. Într-o zi, curând, nu-i așa că va fi amuzant să vorbim cu îngerii noștri și să râdem de cât de uituci am fost?
Isuse, Te rog, continuă să veghezi asupra noastră. Avem mare nevoie de Tine. Îți mulțumim!