Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Corletta Aretha Barbar
- Categorie: Devoțional femei
Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.
Deuteronomul 31:6
Trăim în mijlocul unor schimbări periculoase, care ne apropie de final. Turbulențele amenință mijloacele de trai. Sănătatea și locuințele sunt în pericol. Anunțurile de concediere vin prin poștă. Sărăcia, boala, foametea și seceta există în multe locuri. Nimic nu mai este la fel ca înainte. Căutăm un refugiu sigur, dar nu îl mai putem găsi. Nu există nicio scăpare. Este acesta finalul, Doamne? Cum mă voi descurca în mijlocul tuturor acestor încercări? Apoi vine în minte întrebarea: „De ce eu?” Te-am slujit toată viața mea, cu credincioșie, iar acum mi se fură totul. Cum voi putea trăi și îngriji de familia mea? Unde ești, Dumnezeul meu?
Dar Dumnezeu este chiar acolo, trecând prin durere și necaz cu mine. Când permit situațiilor în care mă aflu să dicteze răspunsurile mele, nu reușesc să îmi amintesc că, atunci când toate vor dispărea, eu Îl voi avea încă pe Dumnezeul meu. Cuvintele Lui sunt viață. David a spus: „Dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo” (Psalmii 139:8). În mijlocul încercării, David Îl putea lăuda încă pe Dumnezeu. La fel a făcut și Iov, în ciuda pierderilor pe care le-a suferit. Și Estera, în ciuda pericolului în care se afla. Iosif a văzut până la urmă cum Dumnezeu a transformat dezamăgirile lui în binecuvântări. Daniel L-a slăvit pe Dumnezeu. Chiar dacă trăia în Babilon, Dumnezeu era cu el. Daniel a putut să Îl laude pe Dumnezeu din groapa leilor. Dumnezeu a fost cu Fiul Său, Isus, când a trecut prin furtunile Sale pe acest pământ, și Isus întotdeauna I-a dat slavă Tatălui. Pentru că Dumnezeu este cu noi, putem să Îl lăudăm și noi la fel. Când avem îndoieli, Isus spune: „Aruncați toate îngrijorările voastre asupra Mea” (vezi 1 Petru 5:7). Când credința ta se clatină, El spune: „Încrede-te în Mine; sprijină-te pe Mine” (vezi Proverbele 3:5,6). Când simți că nu mai poți continua, El spune: „Harul Meu îți este îndeajuns” (vezi 2 Corinteni 12:9).
Ține minte, sora mea. În viață poate vei trăi pierderi inimaginabile, dar Îl poți lăuda totuși pe Dumnezeu în „Babilon”. Poate nu va fi ușor, dar nu ești singură. Isus este cu tine. Nu îți cunosc durerea, dar sunt aici să te încurajez că Isus va trece cu tine prin furtuni. Isus a spus: „Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu” (Ioan 10:29). Cât de puternic este acest verset! Dacă rămâi mereu în Hristos, nimic nu te poate zdruncina. În curând, furtunile acestei vieți se vor încheia, dar până atunci poți trăi în Babilon – cu Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Beverley Martin
- Categorie: Devoțional femei
Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
Ioan 11:5
În viața noastră, de credință cu toții ne-am găsit cândva în această situație – ne aflăm într-o criză, ne rugăm pentru asta și ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze, dar nu se întâmplă nimic. Am citat fiecare făgăduință pe care o știm cu privire la situație, dar, în schimb, simțim tăcerea lui Dumnezeu. Știu. Am fost în această poziție de prea multe ori că să le mai țin minte numărul, iar tăcerea poate fi dificilă, chiar frustrantă. Dar iată ce învăț întotdeauna din tăcere: Dumnezeu nu este obligat să îmi răspundă la toate rugăciunile. Nu trebuie să mă informeze sau să îmi spună ceva. De ce? Pentru că El este Dumnezeu! El înțelege situația prin care trec și vorbește mai tare prin tăcerea Sa. Prea adesea suntem atât de concentrați asupra crizei actuale, că uităm să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu în și prin ceea ce pare a fi tăcerea Sa.
Surorile mele, vreau să vă încurajez să vă opriți și să ascultați ce vă spune Dumnezeu. Recunoaște că tăcerea Sa poate fi tainică. Evanghelia lui Ioan spune povestea prietenilor lui Isus, Lazăr, Maria și Marta. Când Isus a aflat că Lazăr era bolnav, în loc să se grăbească spre casa lui Lazăr pentru a-l vindeca, a stat în locul în care era încă două zile (Ioan 11:6). Iar înainte ca Isus să ajungă în Betania, Lazăr a murit. Pentru surorile lui Lazăr, Maria și Marta, tăcerea lui Isus putea fi interpretată drept indiferență – că lui Isus nu Îi păsa de ei sau nu dorea să îi ajute. Asta oglindește multe din emoțiile pe care le simțim când Dumnezeu nu răspunde imediat strigătelor noastre după ajutor. Dar prin tăcerea lui Isus și noi, împreună cu Maria și Marta, suntem atrași către o nouă apropiere de Dumnezeu și o înțelegere a puterii Lui.
Chiar dacă Dumnezeu poate părea tăcut cu privire la o anumită cerere din partea noastră, adu-ți aminte că El se află într-o stare continuă de comuniune cu noi. De fapt, se poate ca deja să ai un răspuns de la Dumnezeu. Biblia este plină atât de răspunsuri specifice cu privire la ce este corect sau greșit, cât și de informații despre caracterul lui Dumnezeu și intenția Sa pentru noi ca urmași și copii ai Săi. Așa că nu uita să te adâncești în Cuvântul lui Dumnezeu – mesajul Lui scris pentru noi – pentru a afla ce îți transmite cu privire la problemele cu care te confrunți sau întrebările pe care ți le pui. Când citești Biblia, cere-I lui Dumnezeu să îți vorbească prin Duhul Sfânt, care locuiește în tine. Doar pentru că Dumnezeu pare tăcut, nu înseamnă că ar trebui să Te îndoiești de El sau să încetezi să te mai rogi. Tăcerea Lui poate fi o chemare la o părtășie mai profundă. Ai încredere că Dumnezeu este la cârmă și caută să vezi ce face El în spatele cortinei.
- Detalii
- Scris de: Dottie Barnett
- Categorie: Devoțional femei
Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
Proverbele 3:1
Tocmai terminasem de aspirat prin casă când nepotul meu, Doug, a venit înăuntru pentru a merge la baie. Când a decis să o ia pe scurtătură înapoi către cutia de nisip, trecând prin zona în care de obicei mâncam, i-am spus că nu poate folosi ușa de acolo pentru că tocmai aspirasem covorul și nu voiam să aducă nisip înăuntru. Trebuia să folosească ușa din spate.
S-a uitat la mine cu ochii lui negri frumoși și a început să mă informeze cu mare respect și seriozitate că nu putea folosi acea ușă. I-am răspuns că îmi pare foarte rău, dar că trebuie să folosească ușa din spate. Doug și-a pus atunci mânuțele în șold, a dat din cap și a repetat: „Nu înțelegi, bunică Dottie, trebuie să ies pe ușa aceea.”
Din nou i-am spus: „Doug, îmi pare rău, dar nu poți folosi ușa de la camera aceea pentru a te duce și a veni de la cutia cu nisip.”
Doug s-a urcat pe un scaun de bucătărie, a ridicat patru degețele, și vorbind pe tonul lui cel mai convingător, dar tratându-mă de sus, a spus: „Eu am patru ani și tu ești o femeie bătrână, ai aproape o sută de ani! Pur și simplu nu înțelegi. AM NEVOIE să ies pe ușa aceea!” în timp ce arăta către zona de luat masa.
Din nou am repetat: „Îmi pare rău, Doug, trebuie să folosești ușa din spate.” Fără să mai comenteze, Doug a ridicat din umeri și a sărit de pe scaun. Piciorușele lui alergau să recupereze timpul pierdut, credeam eu, și s-a îndreptat către ușa din spate, spre cutia cu nisip. Îmi aduc aminte că stăteam în bucătărie și mă întrebam ce s-a întâmplat. Ani mai târziu, am aflat că Doug era un băiețel care se temea de viespile care zburau în jurul ușii din spate.
În Cuvântul lui Dumnezeu, El repetă, subliniază și adesea ne cere să ne aducem aminte. Când vedem această repetiție și accentuare în Biblie, trebuie să fim foarte atenți, pentru că El ne spune ceva de mare importanță. Chiar dacă înțelege motivele pentru care nu vrem să Îl ascultăm și să ne supunem Lui, Dumnezeu nu poate schimba acele cerințe „scrise în piatră” pentru că ele vorbesc despre caracterul Lui și există pentru binele tuturor, atât acum, cât și în veșnicie.
- Detalii
- Scris de: Ann Hickman Smith
- Categorie: Devoțional femei
Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.
Evrei 13:5
Pe vremea când eram asistentă pentru Forțele Aeriene ale Statelor Unite, a trebuit să merg la o altă bază pentru instruire. Această instruire îmi cerea să fiu departe de familia mea timp de o lună. Într-un weekend, când am venit în permisie acasă, soțul meu și cei doi fii au decis să mă însoțească la întoarcere pentru a putea petrece noaptea împreună. Am decis să mergem cu două mașini. Soțul meu l-a luat pe fiul mai mare în mașină cu el, iar eu îl aveam pe cel mai mic, Michael.
Dintr-un motiv necunoscut, am uitat să lăsăm mâncare și apă în plus pentru câinele nostru, înainte să ne urcăm în mașină. Știind lucrul acesta, Michael a coborât din mașină și s-a dus în spatele casei pentru a face treburile acestea. Între timp, am văzut că soțul meu pleacă.
Hmm, Michael trebuie să fi urcat în mașina soțului meu, m-am gândit. Am plecat și eu după soțul meu, fără să îmi dau seama că Michael încă era în curtea din spatele casei.
După douăzeci de minute de mers pe autostradă, am văzut mașina soțului meu. Însă în mașină mai vedeam doar capul unei alte persoane – nu două! În acel moment, am realizat că îl uitasem acasă pe fiul meu!
Michael avea doar zece ani. Abia puteam respira când mi-l imaginam singur acasă. Rapid am întors mașina și m-am grăbit spre casă. Soțul meu m-a urmat. Cred că am ajuns acasă în zece minute, mult mai puțin decât ar fi trebuit să îmi ia să mă întorc.
Michael stătea pe terasa din fața casei plângând. „Mama”, suspina, „am alergat în urma mașinii, dar nu te-ai oprit. Nu credeam că te vei mai întoarce.” L-am îmbrățișat, încercând să îmi alin copilul îndurerat.
Știi că printre noi se află un dușman numit Satana, care vrea să credem că Tatăl nostru ceresc ne-a lăsat singuri pe acest pământ și nu se va mai întoarce niciodată. Asta nu este adevărat. Așa că astăzi te încurajez să crezi că Dumnezeu ne iubește! Făgăduința Lui pentru noi este: „Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce” (Ioan 14:3).
Cerul întreg așteaptă și se pregătește pentru momentul în care Fiul, Isus Hristos, Își va aduce acasă copiii!
- Detalii
- Scris de: Gyl Moon Bateman
- Categorie: Devoțional femei
Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
Matei 18:12
După ce mama mea a murit, tatăl meu a oferit majoritatea lucrurilor ei colegiului unde lucra, în Virginia. Într-o zi, l-am întrebat pe tata ce se întâmplase cu cufărul din stejar al mamei. El mi-a răspuns că îl oferise unei studente. Nu-i trecuse prin minte niciodată că cineva din propria familie putea să și-l dorească. Nepoata noastră își dorea cufărul din stejar pentru a-și aminti de bunica ei. Dar era prea târziu.
Mulți ani mai târziu, am vizitat o prietenă din alt oraș, aflat cam la o oră distanță, și am mers la biserica ei. După serviciul divin, ea a invitat un cuplu tânăr să ni se alăture la masă. În timp ce vorbeam, am realizat că tânăra îi cunoștea pe părinții mei din timpul în care învățase la colegiul la care ei lucrau. În timp ce îmi continuam vizita, am realizat că tatăl meu îi dăduse ei cufărul din stejar. Mai târziu și bunica ei i-a oferit un cufăr din stejar. Această tânără s-a oferit să îmi dea înapoi cufărul mamei mele. Cufărul din stejar a călătorit înapoi din Virginia în Illinois și apoi în Michigan, unde locuia nepoata mea. Îți poți imagina că am fost încântată să descopăr această comoară!
Îmi place să cred că Dumnezeu îmi zâmbea atunci când am găsit acest cufăr. El este un Dumnezeu care ne iubește într-un fel unic și special. El Se îngrijește de noi în mod foarte personalizat. Ne-a dat propriul înger păzitor (vezi Psalmii 91:11). Îngerul nostru ne păzește și ne protejează de pericole necunoscute de noi la fiecare pas de pe cale. Dumnezeu ne cunoaște dorințele și nevoile. El ne va oferi tot ceea ce avem nevoie, dar nu neapărat tot ceea ce ne dorim, pentru că El știe ce este mai bine pentru noi și care sunt lucrurile de care avem nevoie pentru a crește în viața de creștin. În Matei 7:11, Isus spune: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”
Dumnezeu m-a surprins cu mulți ani mai târziu, după ce aproape uitasem conversația cu tatăl meu despre cufărul din stejar al mamei. Tu ce ai pierdut? Un lucru pe care îl prețuiai mult, o slujbă, un animal de companie, o relație sau un soț? În 1 Petru 5:7, Isus ne spune să aruncăm „asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El Însuşi îngrijeşte de noi”. Lui Isus Îi place să te surprindă cu daruri bune! De ce să nu vezi ce îți pregătește astăzi?