Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Jenny Rivera
- Categorie: Devoțional femei
Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
Matei 10:29-31
Care este activitatea ta preferată pe care o faci împreună cu familia? Mie îmi place să iau ceaiul împreună cu cele două surori ale mele, fratele meu, mama și tata, toți așezați împrejurul mesei din bucătărie. În aceste ocazii avem cele mai frumoase conversații, râdem necontrolat cu privire la ceva amuzant, ascultăm atenți povestiri din copilăria mamei și a tatălui și ne reamintim despre zilele bune de odinioară. Într-o zi, beam ceaiul împreună cu mama, când conversația s-a îndreptat către perioada copilăriei mele. Când m-am născut, familia mea locuia în Sydney, dar șase luni mai târziu tata a acceptat chemarea de a studia teologia, așa că ne-am mutat la Colegiul Avondale din Cooronbong, North New South Wales.
Aveam cam nouă luni când mama m-a așezat într-un premergător cu roți ca să mă încurajeze să merg și să am o activitate în timp ce ea își făcea treburile prin casă. Nu locuiam într-o casă mare – trei dormitoare, podele din lemn, iar pământul din spatele casei era înclinat, așa încât o scară lungă cobora de la ușa din spate până în curte. Mama a spus că trebuia să coboare pe treptele din spate pentru a agăța hainele la uscat pe culmea de rufe care se afla în curte. Credea că eu sunt în altă parte a casei, dar, fără să știe, eu eram chiar în spatele ei și am ajuns în vârful scărilor înainte de a se închide ușa. Mama coborâse pe scări când i s-a părut că a auzit un zgomot. Când s-a întors să vadă ce era, a privit îngrozită cum eu am început să cad pe scări în premergător. Mama spune că incidentul s-a întâmplat cu încetinitorul. Cumva, am fost aruncată din premergător și, în timp ce el a căzut la pământ, ea m-a văzut cum am fost așezată cu grijă pe o treaptă la mijlocul scărilor. Chiar dacă nu am avut nicio rană, am plâns din cauza șocului. Mama este sigură că niște mâini m-au prins în aer, m-au luat în brațe și m-au așezat în siguranță, cu grijă, pe treaptă. Nu există nicio altă explicație decât că Dumnezeu m-a protejat în acea zi, cu mâini nevăzute.
Întotdeauna mă gândesc la istorisirea aceasta cu uimire, copleșită de cunoștința faptului că Dumnezeu Se îngrijește de mine – că El m-a protejat și mi-a salvat viața la vârsta de nouă luni. Ce pot face pentru a-I răsplăti grija iubitoare? Să Îl onorez, să Îi slujesc și să împlinesc scopul Lui pentru viața mea!
- Detalii
- Scris de: Taniesha K. Robertson-Brown
- Categorie: Devoțional femei
Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale!
Psalmii 119:66
Acum ceva timp, am acceptat să mă ocup de un proiect la rugămintea cuiva apropiat. După ce a trecut o anumită perioadă de timp, nu am primit detalii în plus, așa că, până la urmă, am întrebat cum vom proceda. Mi s-a spus că planul inițial a fost anulat. Am fost contrariată, dar am acceptat schimbarea de direcție.
Curând după aceea, viața a devenit foarte ocupată și, ca rezultat, timpul meu devoțional a avut de suferit. Aveam întâlniri, proiecte, responsabilități acasă și un copil mic de îngrijit. Diminețile se transformau rapid în după-amiezi. Petreceam timp în rugăciune și o scurtă meditație, dar știam că am nevoie de mai multă hrană spirituală. Așa că, într-o zi, am decis să schimb situația. M-am trezit mai devreme decât de obicei și m-am strecurat într-o zonă a casei pentru a mă ruga și a medita. În timpul acesta, mi s-a descoperit soluția la problema care mă frământa.
Descoperirea a fost generată de o remarcă pe care o auzisem în ziua precedentă, alături de o serie de evenimente care se întâmplaseră cu câteva săptămâni mai devreme. Părea că Dumnezeu mi-a deschis ochii și mi-a dezvăluit totul. Piesele puzzle-ului au început toate să se așeze împreună perfect. Meditând asupra înțelegerii pe care o primisem în timpul rugăciunii, am văzut că Dumnezeu mi-a vorbit în trei modalități. În primul rând, m-a ajutat să pricep în mod clar o anumită situație. În al doilea rând, și cel mai important, m-a învățat că este important să petrec timp în rugăciune și meditație, pentru că El poate să îmi descopere mai multe lucruri. În al treilea rând, Dumnezeu mi-a reamintit că El are control asupra vieții mele și el aranjează lucrurile spre binele meu. Vezi tu, fără să știu, Dumnezeu îmi pregătea o oportunitate de lucru care ar fi fost imposibil de acceptat dacă m-aș fi implicat în proiectul pe care l-am descris mai sus. Aceasta mi-a reamintit cu putere că nu trebuie să fiu dezamăgită de ușile care par că se închid în viața mea, pentru că Dumnezeu lucrează prin toate lucrurile spre binele meu.
Așa că, draga mea soră în Hristos, dacă te confrunți cu o decizie sau o situație dificilă, te provoc să cauți ajutorul la Dumnezeu. El are toate răspunsurile de care vei avea vreodată nevoie și este doritor să îți descopere voia Lui conform cu înțelepciunea Sa divină. Adu-ți aminte să petreci timp în fiecare zi în comuniune cu Dumnezeu și să crezi că El îți va arăta ceea ce trebuie să faci.
- Detalii
- Scris de: Camilla E. Cassell
- Categorie: Devoțional femei
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
Apocalipsa 14:12
Anul 2020 va fi unul pe care nu-l vom uita prea curând. În timp ce pandemia continua, oamenii au găsit modalități de a rezista, precum ajutorarea celor în nevoie. Pentru alții, să stea închiși în casă era dificil. Se plângeau cu privire la școala online de acasă cu copiii. Alții și-au luat propria viață. Mulți tineri au devenit paranoici, deprimați, descurajați și obosiți.
Cum ar fi fost dacă am fi avut doar acel grăunte de credință, ne-am fi încrezut în Dumnezeu, și ne-am fi concentrat viețile asupra revenirii lui Isus? Așa cum spune Biblia: „De aceea şi voi fiţi gata” (Matei 24:44). Noi nu cunoaștem timpul sau ora. Trebuie doar să fim pregătiți pentru a doua venire a lui Isus, să avem credință și să cerem împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.
Mulți spun că pandemia ne-a împins către un nou normal. Ar trebui să continuăm să ne încredem în Dumnezeu și să ne apropiem de El, fie că suntem într-un nou normal sau nu. Fii mulțumită cu schimbarea și acceptă viața așa cum este. Concentrează-ți atenția asupra Creatorului nostru. El încă este la cârmă. Unii se întreabă: „Unde este Dumnezeu în mijlocul tuturor acestor lucruri?” El încă este aici. Numai noi ne-am întors spatele către El, pentru că nu ne mai rugăm. Dumnezeu nu-Și dorește ca să piară cineva, pentru că, dacă ar fi dorit acest lucru, nu L-ar fi trimis pe Isus pe pământ.
Fie că suntem terminați de frică sau plini de speranță, totul depinde de direcția în care privim. Dacă te uiți la dezastrele naturale, dacă îți umpli mintea cu știri negative, dacă plăgile și boala îți ocupă gândurile – dacă asupra acestor lucruri te concentrezi, inima îți va fi plină de teamă. Isus spune: „Privește în sus!” De ce? Când privim către sanctuarul din ceruri Îl vedem pe Isus și descoperim puterea din făgăduințele Lui.
În Hristos avem încredere. Uneori putem simți teama, dar nu vom fi paralizați de ea, pentru că încrederea noastră în Dumnezeu învinge frica.
Biblia spune „nu te teme” sau „nu îți fie frică” în mod repetat. Un autor a numărat că expresia „nu vă temeți” este folosită de 365 de ori în Biblie – câte o dată pentru fiecare zi a anului. Dumnezeu are întregul calendar acoperit. El ne invită să ne odihnim în dragostea Lui, să ne încredem în harul Său și să ne bucurăm în puterea Lui.
- Detalii
- Scris de: Betty Kossick
- Categorie: Devoțional femei
Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.
Romani 15:2
Am sărbătorit împreună cu soțul meu cea de-a șaptezecea aniversare a căsătoriei la începutul pandemiei de COVID-19. Însă marea majoritatea a lumii era închisă în casă. Viața, așa cum o știam până atunci, se oprise. Nu ne așteptam la nicio scrisoare de felicitare, pentru că foarte puțini oameni dintre cunoscuți locuiau aproape de un oficiu poștal. Cine știa pe unde se ascundea virusul neinvitat?
Dar, spre surpriza noastră, am auzit un ciocănit la ușă. Erau niște prieteni vechi, Virginia și Steve, cu o felicitare și un tort pe care ni le-au oferit la ușă, cu mâinile întinse, conform cu distanțarea socială, și cuvinte pline de dragoste. Apoi au plecat făcându-ne cu mâna.
Câteva ore mai târziu, am auzit un alt ciocănit la ușă și am văzut alți doi prieteni: prietenul nostru cu mască, Fred, ne adusese un alt tort, în timp ce draga lui Gladys ne făcea cu mâna voioasă de la distanță, de lângă mașină. Din nou am schimbat câteva cuvinte și au plecat și ei. Ne plac torturile, dar cum puteam mânca atât de mult tort fără să avem pe cineva cu care să îl împărțim? După ce am analizat cele două torturi excelente, i-am spus lui Johnny: „Haide să sărbătorim!”
Am trimis e-mailuri câtorva dintre cei mai apropiați vecini (locuim într-o comunitate adventistă de apartamente pentru pensionari), invitându-i să vină și să ia câte o bucată din torturile pe care le-am primit la aniversare. Cu toții au acceptat invitația și am stat bucuroși de vorbă la ușă. Cuvintele frumoase din partea acestor frați și surori ne-au încurajat în momente în care ne-am fi putut simți puțin deprimați. Până la urmă, șaptezeci de ani de căsătorie sunt o binecuvântare. Ca oameni nu întotdeauna avem nevoie de o predică, dar cu toții avem nevoie de cuvinte și acțiuni iubitoare. Aniversarea noastră nu a fost deloc singuratică. Nu simțim că am pierdut ceva pentru că cea mai frumoasă sărbătoare din istoria pământului va avea loc atunci când Isus va veni să îi ia pe cei răscumpărați la ceruri.
- Detalii
- Scris de: Sylvia A. Franklin
- Categorie: Devoțional femei
A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine. Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
Iov 19:13,14
Când COVID-19 „a invadat” Statele Unite, imediat m-am gândit la familie și la prieteni și m-am întrebat cum se simțeau. Distanțarea socială necesară ne împiedica să fim împreună în mod fizic, însă puteam totuși să ne conectăm prin telefon și social media. Am decis să reiau legătura cu niște prieteni cu care nu mai vorbisem demult.
Am sunat-o pe o prietenă aflată într-un oraș apropiat. Ea era bine. Am intrat pe Facebook și m-am conectat cu câțiva oameni cu care nu mai vorbisem de mai mult timp. Cu toții erau bine. A doua zi, am găsit lista cu elevi de la colegiul meu și am căutat o prietenă care fusese la aceeași specializare pe care am urmat-o și eu în colegiu. Am găsit numărul ei de telefon și am apăsat cifrele cu emoție. Când a răspuns la telefon, m-am recomandat, iar ea mi-a spus:
- Cine ești?
- Sylvia, am fost la colegiu împreună la aceeași specializare. Îți aduci aminte de mine? am întrebat-o.
- Nu! mi-a răspuns.
- Ok, scuze că te-am deranjat. Să ai o zi bună, am spus repede și am închis telefonul.
Eram dezamăgită. Poate că ideea mea de a relua legătura cu prieteni vechi era o greșeală! Cam treizeci de minute mai târziu a sunat telefonul. Soțul prietenei mele de la colegiu mă suna să îmi spună că soția lui avea niște probleme medicale care explicau răspunsurile ei atunci când am sunat. Au găsit albumul de absolvire și se uitau acum la poza mea. El învățase la același colegiu, dar cu un an după noi. Mi-a pus câteva întrebări și eu i-am povestit cum o cunoscusem pe soția lui și am împărtășit câteva lucruri despre timpul petrecut împreună la colegiu. Am recunoscut că nu păstrasem legătura de ani de zile, și că acum încercam să vorbesc cu oameni cu care nu mai vorbisem de mult timp.
Pe parcursul vieții mele, am întâlnit o mulțime de oameni și mi-am făcut mulți prieteni. Nu îi țin minte pe toți, dar sper că am adus o schimbare în viața cuiva. Indiferent de bolile, durerile și maladiile prin care trecem aici, pe pământ, mă rog să putem spune precum Iov: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ” (Iov 19:25).