Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Mary C.D. Johnson
- Categorie: Devoțional femei
După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea, slava, cinstea şi puterea!”
Apocalipsa 19:1
Decembrie 2020 a fost cea mai urâtă perioadă de sărbători din viața mea. Din cauza pandemiei de COVID-19 majoritatea activităților au fost anulate. Nu am avut nicio sărbătoare cu familia extinsă. Nicio petrecere cu școala. Nicio sărbătoare cu biserica. Niciun program despre nașterea Domnului la care să participăm fizic. Una din cele mai mari dezamăgiri a fost că nu urma să am nicio ocazie să cânt „Messiah” de Händel. În fiecare an anticipam această ocazie. Prin noiembrie, scoteam partitura și începeam să exersez partea mea de alto. Ascultam soliști de alto cântând pe YouTube în așteptarea acelei după-amiezi glorioase când mă voi alătura colegilor coriști și vom cânta părți din „Messiah” de Händel, în special corul „Aleluia”. În unii ani reușeam să merg și la două programe speciale.
Dar nu și anul acesta. Anul acesta familia mea apropiată se recupera după COVID-19. Mama mea a fost foarte bolnavă. De obicei, îi plăcea să meargă la cumpărături de sărbători cu mine. Dar anul acesta nu a putut. Fratele meu, care are o poftă mare de mâncare și se bucură de mesele mele speciale cu familia din această perioadă a anului, abia putea să se dea jos din pat, nici vorbă de mâncat ceva. Mă simțeam destul de deprimată, în special din cauză că eu fusesem cea care a avut virusul prima și îl dădusem și lor.
Apoi, într-o zi, când conduceam, am auzit corul „Aleluia” la radio. Am început să cânt și eu. Întâi am început cu voce slabă, dar apoi am ajuns să cânt notele din toată inima. Lacrimile mi-au curs pe față în timp ce mă gândeam la ce însemnau cuvintele cu adevărat. „Și El va domni întotdeauna și în veșnicie… Aleluia!” Uau! Asta m-a impresionat acum mai mult decât oricând altcândva! Asta înseamnă că, într-o zi glorioasă, nu va mai fi COVID, nu va mai fi moarte, nu vor mai fi măști, nu vor mai fi evenimente anulate. Toți sfinții vor cânta împreună în armonie în acea zi măreață și frumoasă. M-a ajutat să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Am reflectat asupra anului 2020 și asupra lucrurilor pe care le pierdusem din cauza pandemiei. Acestea au inclus călătorii misionare, întâlniri de corturi, participări la conferințe, la momente de rugăciune, la întâlniri cu surorile. Totuși, cu siguranță că nu vreau să pierd evenimentul cel mai mare și ocazia de a cânta „Aleluia” în cer! Vrei să mi te alături în acea zi? Mă rog să te întâlnesc acolo.
- Detalii
- Scris de: Eva M. Starner
- Categorie: Devoțional femei
De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel.”
Isaia 7:14
În cartea Isaia, Dumnezeu i-a dat poporului Său un semn. El a spus că fecioara va rămâne însărcinată fără ajutorul vreunui om. Aceeași fecioară va avea un Fiu, iar numele Lui va fi Emanuel, care înseamnă Dumnezeu cu noi. Aceasta împlinește o făgăduință din cartea Geneza. Dumnezeu vorbind cu șarpele i-a spus că va pune vrăjmășie între femeie și șarpe, Sămânța ei va zdrobi capul șarpelui sau, cu alte cuvinte, îl va distruge (Geneza 3:15).
În Grădina Edenului, înainte ca Adam să păcătuiască, Dumnezeu obișnuia să Se plimbe prin grădină în răcoarea serii și să vorbească cu cei doi. Adam și Eva puteau vorbi cu Dumnezeu față către față. Puteau sta cu El și puteau descoperi secretele creației și ale universului. La fel ca un copilaș care aleargă către tatăl său pentru a asculta ultima povestire, Adam și Eva alergau spre Dumnezeu pentru a fi cu El; până când a avut loc păcatul. Apoi, oamenii nu au mai putut să stea și să vorbească cu Dumnezeu deschis, față către față.
Pierderea comunicării dintre Dumnezeu și om nu a fost dificilă doar pentru om, ci și pentru Dumnezeu. Lui Îi era dor de comuniunea cu ființele create de El. Așa că Dumnezeu i-a dat poporului Său un semn. Această pierdere a comunicării nu va dura pentru totdeauna. O fecioară va rămâne însărcinată și va avea un Fiu, iar acel Fiu va fi Dumnezeu, care va locui printre oameni. El va merge cu ei, va vorbi cu ei și le va spune istorisiri minunate, la fel ca în Grădina Edenului. De data aceasta, diferența a fost că poporul Său special nu L-a acceptat ca Dumnezeu. Cei pe care El i-a însărcinat să fie păstrătorii Cuvântului Său și să împărtășească vestea bună despre El L-au urât. Ei L-au bătut. Au încercat să Îl omoare cu pietre. L-au scuipat. Până la urmă, din mânie, L-au țintuit pe o cruce și L-au omorât. Poporul Său.
El S-a născut pentru a muri. A știut din copilărie care era responsabilitatea Sa. A acceptat imediat provocarea doar pentru a putea fi cu noi, a vorbi cu noi și a merge împreună cu noi. El S-a născut. A crescut. A trăit. A iubit. A murit. Și trăiește din nou. Toate acestea pentru a putea fi cu noi în veșnicie. Îmi doresc să petrec veșnicia cu Cineva care mă iubește atât de mult.
- Detalii
- Scris de: Fulori Sususewa Bola
- Categorie: Devoțional femei
De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. (…) Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Matei 6:31,32Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit.
Matei 25:35
Mulți oameni veniseră în sala mare a Școlii Kukkia, din toate satele din împrejurime, pentru serviciul divin de Sabat împreună cu studenții la Educație de la Universitatea Adventistă Pacific (PAU), care erau în vizită acolo.
Întâlnirile s-au desfășurat frumos, iar mesajul din timpul serviciului divin i-a condus pe mulți să își reconsacre viețile Domnului. Mulți nu participaseră la niciun serviciu de închinare de mai bine de trei ani, de când misionarii din Adventist Frontier fuseseră acolo pentru a le aduce lumina și stilul de viață creștin.
După serviciul divin au fost invitați cu toții să ia prânzul împreună cu studenții de la PAU. Ei pregătiseră o oală de orez, o oală de cartofi dulci, două oale de supă și o oală de verdețuri. Aceasta ar fi fost îndeajuns pentru cei cincizeci de studenți, dar nu pentru o mulțime. Mulți dintre cei veniți în vizită nu își aduseseră mâncare pentru prânz cu ei, chiar dacă în invitație se specificase acest lucru.
Studenții știau că, fără intervenția lui Dumnezeu, mâncarea se va termina. Înainte de a începe masa, s-au strâns în jurul oalelor cu mâncare și s-au rugat ca Domnul să binecuvânteze fiecare bucățică pentru a ajunge să hrănească această mulțime. În timp ce serveau, recipientele din care tot luau mâncare nu s-au golit deloc. În timp ce oamenii își luau mâncare, erau întotdeauna farfurii cu mâncare pe masa de servire. Dumnezeu făcuse o minune chiar sub ochii lor.
Fetele au numărat vizitatorii – două sute de persoane au fost hrănite în acea zi! Și cei patruzeci și opt de studenți PAU au luat prânzul și cu toții s-au săturat. Dumnezeu a făcut o minune în acel Sabat pentru a onora credința acestor studenți care și-au oferit mâncarea pentru a hrăni mulțimea.
Domnul ne aduce aminte să fim atenți cu ceilalți și să îi hrănim și pe cei care sunt flămânzi. Făcând astfel, acest act de bunătate îl facem chiar pentru Isus Însuși. Să ne deschidem inimile către oameni și să îi invităm să se împărtășească din puținul nostru pentru a beneficia de binecuvântările și de minunile pe care Isus dorește să le aducă în viețile noastre. Să fim binecuvântați în timp ce îi slujim pe ceilalți!
- Detalii
- Scris de: Kollis Salmon-Fairweather
- Categorie: Devoțional femei
Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
1 Corinteni 2:9
Luni, 27 decembrie 2020, a fost o dimineață rece și înfrigurată. Am coborât din pat, am mers la fereastră, am tras draperiile și am fost întâmpinată de cel mai spectaculos peisaj plin de frumusețe.
Am văzut soarele auriu strălucind pe pământ și pe copaci, iar câteva raze de căldură se reflectau în tocul ferestrei. Am atins fereastra și am simțit căldura în ciuda temperaturii scăzute de afară. M-am uitat în sus și am văzut cel mai frumos cer albastru decorat cu rotocoale de nori albi mătăsoși, amestecate cu nori mai mari care se mișcau agale pe cer. Pinii mari din curtea vecinului ofereau un decor bun pentru această panoramă. Părea că Dumnezeul Creator îmi zâmbea și îmi spunea: „Am făcut lucrurile acestea ca tu să te bucuri de ele.”
Am inspirat adânc și am exclamat: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru că ai creat aceste lucruri pentru bucuria mea.” Mintea mi s-a îndreptat înapoi către creația originală, perfectă, a lui Dumnezeu. Chiar dacă creația Sa a fost stricată de distrugerea păcatului timp de peste șase mii de ani, încă există atât de multă frumusețe peste tot în jurul nostru.
Stând și contemplând ceea ce tocmai experimentasem, mi-am imaginat cerul și toate lucrurile frumoase care mă așteaptă acolo. Edenul va fi restaurat. Acesta va fi căminul meu veșnic. Va fi un loc de o frumusețe eternă. Toți copiii lui Dumnezeu vor locui acolo în pace și dragoste.
Doamna A.S. Bridgewater a prins scena aceasta în cântecul „Cât de frumos trebuie să fie cerul”:
„Citim despre un loc numit cerul
Este făcut pentru cei curați și liberi,
Aceste adevăruri Dumnezeu le-a oferit în Cuvântul Său,
Cât de frumos trebuie să fie cerul.”
Rugăciunea mea, dragile mele, este să fim toate acolo. Îmi doresc să te văd acolo!
- Detalii
- Scris de: Annette Walwyn Michael
- Categorie: Devoțional femei
Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
Ioan 14:15
Pentru că mama ei, care era profesoară, se afla încă în vacanța de sărbători, Sara nu se întâlnise cu bona ei de două săptămâni. O fetiță curioasă și fericită în vârstă de un an, Sara se bucura acum de atenția celor patru frați mai mari, care se bucurau și ei, la rândul lor, de scurta vacanță. Chiar dacă era micuță pentru cele paisprezece luni ale ei, Sara avea mintea unui mic gigant. Spunea cu emfază exact ceea ce își dorea și ceea ce nu dorea.
Când vacanța aproape se terminase, Marguerite, bona lui Sara, a venit pentru o vizită de Anul Nou. Când a văzut-o, Sara și-a abandonat jucăriile, a trecut pe lângă mama ei iubită și s-a grăbit către Marguerite, care a luat-o voioasă în brațe. Apoi, într-un gest care transmitea multe, Sara și-a pus capul pe umărul lui Marguerite și nu a vrut să mai plece de la ea din brațe. Era un mesaj tăcut, dar vocal: „Te iubesc, Marguerite! Sunt încântată să te văd din nou!” Sara își arătase dragostea.
Avem atât de multe opțiuni de a ne exprima dragostea. Putem să o vocalizăm sau, la fel ca Sara, putem să ne demonstrăm dragostea prin acțiunile noastre. Totuși, unii copii și adulți se plâng că niciodată nu își aud părinții spunându-le: „Te iubesc” sau măcar să exprime acest lucru prin gesturile lor. Mulți soți și soții trăiesc într-o căsnicie fără dragoste, tânjind – dorindu-și mult cea mai mică dovadă, cea mai măruntă exprimare a faptului că sunt iubiți și prețuiți.
Cât de mult ne costă să vorbim și să ne demonstrăm dragostea? Cât de mult s-ar schimba viața unei familii în care asemenea manifestări lipsesc!
Dar ar putea fi adevărat acest lucru și în privința exprimării dragostei noastre pentru Mântuitorul nostru?
El Și-a demonstrat dragostea pentru noi prin sacrificiul suprem – moartea Sa pe cruce. Apoi a spus în mod clar: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Când ne demonstrăm dragostea, petrecem timp în casa Lui de închinare sau ne închinăm altor dumnezei? Îl căutăm pe El dimineața devreme și pe tot parcursul zilei sau căutăm telecomanda? Ne bucurăm de darurile pe care El ni le-a pregătit – lacurile, pădurea, florile parfumate – sau ne petrecem tot timpul cu dispozitivele electronice și în malluri, la cumpărături? Cum ne manifestăm dragostea?
În fiecare zi, Dumnezeu Își demonstrează dragostea pentru noi – El ne trezește, ne oferă ochi pentru a citi și minți pentru a gândi. El ne-a promis că ne va proteja și ne va călăuzi. Acum, noi cum ne arătăm dragostea?