
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmii 23:1
Cu câțiva ani în urmă, după ce fiica noastră tocmai începuse școala postuniversitară, Dumnezeu i S-a revelat într-un mod remarcabil. Banii erau puțini și am încurajat-o să solicite ajutor financiar. Ea a făcut-o cu reticență, deoarece nu credea că se va califica.
Într-o joi dimineață, ea a sunat pentru a ne spune că are nevoie de 6.000 de dolari până marțea următoare pentru a se înscrie în semestrul următor. În calitate de părinți care s-au bazat întotdeauna pe Dumnezeu pentru a le împlini nevoile, soțul meu și cu mine ne-am rugat lui Dumnezeu pentru ea. Totuși, a fost vizibil faptul că soțul meu nu a fost tulburat de gândul că aveam foarte puțin timp la dispoziție pentru a găsi fondurile și nici nu aveam vreo idee unde să le găsim.
Chiar a doua zi, în jurul orei 15:00, Carlene a sunat pentru a spune că are vești bune de împărtășit. Trecuse cu câteva minute mai devreme pe lângă biroul de asistență financiară din campus, când ofițerul de asistență financiară a strigat-o și i-a spus că au găsit ceva pentru ea. I s-a spus că a primit o bursă care îi va acoperi cheltuielile nu numai pentru semestrul următor, ci și pentru vară.
În acea seară de vineri, altarul familial a fost plin de expresii de recunoștință și laudă la adresa lui Dumnezeu pentru dragostea Sa minunată, care a oferit atât de generos pentru fiica noastră și, mai mult decât orice altceva, pentru că S-a făcut real pentru ea pe drumul ei de credință.
De la acea experiență, fiica noastră a dovedit de multe ori credincioșia lui Dumnezeu în eforturile ei academice și personale și cred că devine mai puternică din punct de vedere spiritual din cauza a ceea ce a făcut pentru ea minunatul nostru Dumnezeu.
Cum crește credința cuiva? Prin exercițiu constant. Mă rog ca și credința lui Carlene să continue să crească; ca ea să se bazeze mereu pe Dumnezeu pentru a găsi direcția vieții sale. Cu toții trebuie să avem propriile noastre experiențe pentru a construi o relație cu Dumnezeu. Ce bucurie este să știm că Tatăl nostru ceresc are un interes deosebit pentru fiecare dintre copiii Săi! El ne asigură fiecare nevoie.
Surorile mele, atunci când sunteți tentate să vă întrebați dacă Dumnezeu vă va ajuta într-o situație dificilă, amintiți-vă declarația profetului: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27).
Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.
Isaia 43:19
Poate că ați auzit de legea lui Murphy, care spune că tot ce poate merge prost va merge prost. După ce am fost reprimită în biserică în 2018, o serie de situații prin care am trecut m-au făcut să mă simt ca și cum aș fi trăit sub incidența legii lui Murphy. Vedeți, atunci când viața este frumoasă și lucrurile merg așa cum îți dorești, este ușor să fii bucuroasă și plină de laudă, dar când vin încercările și trecem prin greutăți, atunci credința noastră este pusă la încercare.
Așadar, după ce am rămas șomeră, am avut o serie de probleme de sănătate care m-au determinat să merg la diverși profesioniști din domeniul sănătății – medicul de familie, specialistul reumatolog, chirurgul ortoped, fizioterapeutul și, în cele din urmă, un medic naturist. În acest moment, le-am spus familiei și prietenilor mei, care erau sursa mea de putere, că poate ar trebui să-mi schimb numele în Iov. Simțeam că acum puteam înțelege pe deplin prin ce trecuse Iov în fața încercărilor sale.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, COVID-19 a intrat în scenă, iar țara a intrat în blocaj. În timp ce toate acestea se întâmplau, cei doi fii ai mei au fost acceptați la universitate. În mod oficial, pe insula noastră din Trinidad și Tobago aveam școlarizare gratuită, însă, când acest lucru s-a schimbat, mi s-a cerut să plătesc un procent din școlarizare. Da! Chiar părea că totul mergea prost. Dar Dumnezeu întotdeauna găsește o cale.
Oh, da! Dumnezeu a găsit o cale! Iată câteva dintre lucrurile pe care le-a făcut. A răspuns rugăciunilor noastre pentru vindecarea mea. El a venit cu un loc de muncă pentru soțul meu după ce a fost ridicat blocajul. El a lucrat cu credincioșie, exact așa cum a promis, așa cum afirmă Isaia în textul nostru de astăzi, El a făcut cu adevărat un drum în pustiu și râuri în deșert.
De multe ori trecem prin situații dificile și ne punem întrebări despre Dumnezeu, dar poate fi nevoie de provocări precum cele cu care s-a confruntat Iov pentru a descoperi cu adevărat cine este Dumnezeu, tot ce a făcut și tot ce este dispus să facă. Atunci răspunsul nostru va fi: „Știu că Răscumpărătorul meu este viu… Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (Iov 19:25, 42:2). Prietenele mele, Dumnezeul nostru este capabil!
Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.
Isaia 46:4
Comoda pe care o cumpărasem cu vreo treizeci de ani în urmă devenise în cele din urmă inutilizabilă. Eram o absolventă săracă atunci când am făcut achiziția, așa că nu era de cea mai bună calitate. Mă servise bine de-a lungul anilor, dar ziua ei venise și trecuse.
Am vizitat o mică afacere specializată mai ales în mobilier din lemn nefinisat. Am ales una dintre puținele piese finisate pe care le aveau în stoc. Finisarea mobilei nu este un lucru la care să mă pricep, iar încredințarea operațiunii unuia dintre furnizorii preferați ar fi adăugat între șase și opt săptămâni la data de livrare. Piesa urma să fie livrată săptămâna următoare, ceea ce îmi dădea șase zile pentru a goli vechile sertare și a le muta pentru a face loc noului mobilier. Am golit sertarele și le-am dus la zona de gunoi vrac din cartierul meu. Mai trebuia să scap de cufăr și am sperat că cei de la livrare vor fi de acord să îl scoată pentru mine.
Cu două zile înainte de livrarea noii piese, m-am săturat să mă tot uit la vechiul cufăr. Însă încă nu aveam nicio garanție că cei de la livrare vor fi dispuși să îl îndepărteze. Pentru că fusese făcută din plăci aglomerate, vechea mea comodă era destul de grea, dar am reușit să o mut pe un cearșaf vechi și să o târăsc afară pe ușa din față și să o cobor paisprezece trepte până în stradă. Odată ajunsă în stradă, m-am oprit să mă asigur că este centrată pe cearșaf, înainte de a o târî până la zona de colectare.
O mașină care trecea prin zonă a oprit și o femeie în uniformă United Parcel Service a sărit din mașină și s-a oferit să ajute. Cu două perechi de mâini, a fost nevoie de aproximativ un minut pentru a trage cufărul greu la locul de odihnă. I-am mulțumit femeii din toată inima, iar ea mi-a spus că se bucură că a ajutat, fiind obișnuită să mute obiecte grele.
Nu I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să mut cufărul greu, dar El a trimis pe strada mea o persoană specializată, cineva care era obișnuită să mute obiecte grele, chiar în momentul în care aveam nevoie de ajutor. Nu este uimitor cum are El grijă de nevoile noastre? Chiar și atunci când credem că nu avem nevoie de niciun ajutor, El promite să ne poarte și să ne susțină.
Ce Dumnezeu minunat slujim noi!
Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
Matei 5:14
Trăim vremuri fără precedent. Profețiile biblice se împlinesc zilnic. Războiul spiritual este tot mai accentuat, în ciuda rugăciunilor care se înalță spre cer pentru schimbare. În calitate de urmași ai lui Hristos – reflectând imaginea lui Hristos –, noi suntem lumina pe care lumea are nevoie să o vadă. Nu putem alege un moment, un loc sau oameni asupra cărora să strălucim. Suntem chemate să strălucim, fără a ține cont de clasă, limbă, vârstă, cultură, sex sau poziție socială. În calitate de reprezentante ale lui Isus, suntem unite în aceeași misiune. Cu puterea Sa înrădăcinată în inimile noastre, vom fi capabile să depășim încercările noastre zilnice. Oamenii vor observa și vor fi atrași spre lumină. Dar dacă vom permite ca grijile acestei lumi să ne stăpânească inimile, lumina se va întuneca. Ne vom pierde puterea spirituală.
Au fost momente de-a lungul anilor când lumina mea nu a strălucit atât de tare pe cât mi-aș fi dorit. Întunericul s-a furișat fără permisiunea mea și s-a instalat în inima și în viața mea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a rămas așa. În această perioadă, nu m-am simțit obligată să dau mărturie. Când în cele din urmă am început să o fac, a fost doar de formă, nu din inimă. Acest lucru nu făcea decât să mă umple de mânie și resentimente, în loc de pacea pentru care fusese concepută inima mea. Un întuneric îmi umplea viața. Era sufocant.
M-am prefăcut bine, iar oamenii nu păreau să observe. Dar nu a fost ușor. În adâncul sufletului meu, plângeam după eliberare. Lumina mea devenea tot mai slabă. Mă simțeam obosită. Alimentată de sine, lumea nu mai putea vedea adevărata imagine a lui Hristos în viața mea. Îmi ascundeam lumina „sub obroc”. L-am chemat pe Duhul Sfânt să mă curețe și să mă umple. El mi-a auzit strigătele.
Un oraș așezat pe un munte poate fi văzut de la kilometri distanță. Lumina sa îi va atrage pe toți să îi privească strălucirea. Indiferent de distanță, el va ilumina peste tot, pe kilometri întregi, pentru ca toți să poată vedea. Când avem lumina lui Hristos în inimile noastre, atunci, oriunde am merge, orice am face, El va fi văzut, iar puterea Lui va fi arătată. Nimic și nimeni nu va întuneca prezența Sa. Pe măsură ce ne continuăm drumul prin viață, fie ca noi toți să strălucim lumina lui Hristos, pentru ca toți să o vadă. Să fim acea cetate de pe munte, care nu poate fi ascunsă!
Și oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Matei 5:15,16
Lumina a fost o parte importantă a existenței și a experienței noastre umane. Ea a fost cu noi de la început. „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Și a fost lumină” (Geneza 1:3). Lumina a apărut din întuneric, iar lumina continuă să iasă din întuneric în fiecare zi, când cerul nopții face loc răsăritului de soare.
Deși atât lumina, cât și întunericul își au locul lor, psihologul clinician John Mayer raportează că aproximativ 11% din populația Statelor Unite ale Americii se teme de întuneric, practic preferând să fie în lumină constantă. Le place ca lumina să fie aprinsă chiar și atunci când dorm.
Într-o zi, discutam cu o doamnă pe care am întâlnit-o la o serbare organizată de femei. Ea a început să-mi împărtășească o luptă personală. Se simțea profund chemată să facă ceva care ieșea cu mult din tiparele și din caracterul ei. Am întrebat-o despre preocupările ei majore în ceea ce privește realizarea acestei acțiuni. Mi-a împărtășit multe temeri, dar ceea ce a ieșit cel mai mult în evidență a fost teama că, dacă va face acest lucru la care credea că Dumnezeu o cheamă, își va eclipsa soțul, ceea ce ar putea însemna că nu este o bună creștină.
Din păcate, în timp ce interacționez cu mii de femei în fiecare an, am întâlnit tendințe de gândire similare. Femeile creștine se străduiesc să strălucească în lumina lor sau încearcă să o diminueze pentru a lăsa loc ca lumina altora să strălucească.
În celebra sa poezie, „Teama noastră cea mai profundă” (Our Deepest Fear), Marianne Williamson vorbește despre puterea de a ne lăsa lumina să strălucească – pe măsură ce ne lăsăm lumina să strălucească, le dăm inconștient celorlalți permisiunea de a face același lucru. Adevărul este că, pe măsură ce îți strălucește lumina, devii o rețea la care și alții se pot conecta pentru a străluci și ei. Pe măsură ce îți strălucește lumina, le deschizi calea celorlalți, iar aceștia vor ajunge să Îl cunoască pe Tatăl tău, care este în ceruri.
Astăzi, Dumnezeu te cheamă și îți amintește în Matei 5:16 să fii lumină pentru a putea lumina lumea!