Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Juliet L. Lucas Languedoc
- Categorie: Devoțional femei
Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Efeseni 2:8,9
Ești din ce în ce mai obosită? Te simți stingheră spiritual? Vremurile grele îți spun că nu mai poți continua? Dacă ai nevoie de o încurajare, alege să te îndepărtezi de presiunile vieții, ia-ți cinci minute pentru a-ți exersa credința în Isus Hristos și vezi diferența pe care o poate face în viața ta.
De ani de zile, o prietenă mi-a împărtășit cum se simțea provocată să știe dacă credința ei este autentică. Apoi a aflat că ceea ce face credința autentică este persoana asupra căreia se concentrează – Isus Hristos. Dar, înainte de a putea depune mărturie despre autenticitatea credinței, a trebuit să o experimenteze personal. Odată ce a făcut-o, a putut să proclame că experiența ei a demonstrat credința autentică. Într-o zi, în timp ce citea scrisoarea lui Pavel către romani, a dat peste aceste cuvinte: „Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Atunci a putut să experimenteze credința autentică a lui Hristos.
Uneori, prietenele mele, vremurile grele pot împiedica exercitarea credinței autentice. Dar nu trebuie să vă faceți griji, pentru că Făcătorul credinței noastre este capabil să calmeze furtunile vieții. După cum afirmă Marcu: „El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: «Taci! Fără gură!» Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare” (Marcu 4:39). Vedeți, credința autentică înseamnă să-ți pui încrederea în Hristos, și nu în tine însăți. Vrei să experimentezi o astfel de credință în ciuda haosului din lume?
„Și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință” (Efeseni 3:16,17). Surori, țineți-vă bine, pentru că, așa cum declară Pavel, „ fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).
Oricare ar fi provocarea credinței tale, amintește-ți că Hristos nu te-a adus până aici pentru a te părăsi. El vrea ca tu să știi că dezvoltarea unei credințe autentice este o călătorie pe viață. Așadar, atunci când Îi permitem să locuiască în inimile noastre, vom experimenta și vom proclama credința autentică!
- Detalii
- Scris de: Kelsey Dawn Negre
- Categorie: Devoțional femei
Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.
Evrei 11:6
Facem mii de alegeri în fiecare zi. Și, uneori, în timpul procesului de decizie, poate apărea un moment de „ce-ar fi dacă”. Ce-ar fi dacă aș purta asta în schimb? Dacă aș merge acolo sau aș face asta? Dacă mă întâlnesc cu această persoană sau dacă m-aș fi căsătorit cu acea persoană? Ce se întâmplă dacă iau o decizie greșită? Suntem programați să fim precauți și este normal să medităm la „ce-ar fi dacă” analizând toate riscurile implicate, argumentele pro și contra. Însă este vital să nu trecem cu totul de partea acestui „ce-ar fi dacă” sau să ne gândim prea mult timp și să ajungem să ratăm oportunități în timp ce trăim în indecizie.
Fratele meu a împărtășit odată o mărturie despre cum a luat la ocazie un străin într-o zonă periculoasă din Africa de Sud. Mama l-a întrebat: „Ce s-ar fi întâmplat dacă te-ar fi ucis, lăsându-ți fiii orfani? Nu ar fi trebuit să faci asta. Atât de multe lucruri ar fi putut merge prost”. A continuat, enumerând toate „ce-ar fi fost dacă”. Fratele meu a răspuns simplu: „Mamă, și ce-i cu toate aceste posibile situații? Nu există întotdeauna un risc?”
În timp ce încercam să înțeleg cât de dezinvolt putea fi în legătură cu ceea ce făcuse, a continuat: „Când ne gândim mai puțin la toate aceste situații ipotetice, ne vom bucura mult mai mult de viață.” Mama a întrebat: „Deci, te-ai rugat înainte de a-l lăsa să intre?” El a râs. „Nu, nu am făcut-o. Știam că Dumnezeu mă va proteja. Sunt convins că petrecem prea mult timp rugându-ne atunci când este timpul să acționăm, mai ales când Dumnezeu a oferit deja mijloacele. Când cineva este flămând, ar trebui să ne rugăm pentru el sau să-i dăm mâncare?”
Acest lucru m-a lăsat fără cuvinte. Mi-am dat seama că povestea lui nu era despre asumarea unui risc, era mai degrabă o chestiune de credință în acțiune. Dumnezeul care a creat cerurile și pământul a riscat totul pentru noi. El a permis ca Fiul Său să moară pentru noi, pentru ca noi să putem fi salvați. A fost un risc pentru că este alegerea noastră dacă Îl acceptăm sau nu. Asta mă face să mă întreb: Sunt o femeie credincioasă? Îmi asum vreun risc pentru Isus? Îmi lipsește credința atunci când trebuie să iau o decizie? Când va veni timpul, voi fi și eu dispusă să risc totul? Fie ca Dumnezeu să continue să ne crească credința!
- Detalii
- Scris de: Pauline E. Robinson
- Categorie: Devoțional femei
Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5:16-18
Într-o zi de ianuarie, soțul meu, cu care eram căsătorită de douăzeci și doi de ani, a murit după o lungă boală și multă suferință și durere. Aveam cinci copii, iar patru dintre ei erau adolescenți la acea vreme. Boala lui s-a întins pe mai bine de zece ani. În acest timp, ne-am pierdut casa, în ciuda faptului că am depus cerere de faliment în încercarea de a o păstra. Ne epuizaserăm economiile și abia supraviețuiam. Am găsit un loc de muncă care ne asigura un venit suficient pentru strictul necesar. Din păcate, în momentul morții sale, nu aveam banii necesari pentru a-i plăti înmormântarea. Nu am putut nici măcar să particip la înmormântare, care a avut loc în alt oraș, deoarece nu-mi permiteam să plătesc benzina pentru mașină. Nu aveam asigurare pentru mașină, iar permisul meu de conducere fusese suspendat pentru că nu aveam asigurare. Am rugat-o pe mama soțului meu să stabilească modul în care dorea să fie înmormântat. El a fost fiul ei înainte de a deveni soțul meu. Știam, de asemenea, că ar fi vrut să fie aproape de familia sa.
Copiii au fost motivația mea pentru a merge mai departe. Trebuia să mă ocup de ei. Trebuia să îi alin. A trebuit să le arăt pe Dumnezeu, deși adesea ei erau cei care mi-L arătau pe Dumnezeu. Pentru fiecare zi în care am plâns, a existat un înger care mi-a amintit că mâine tot va veni. Încurajarea a venit sub forma unor apeluri ocazionale și neașteptate de la cei dragi și prieteni. Odată, am primit un telefon de la un lanț de supermarketuri pentru un interviu, deși nu aplicasem la acea filială pentru un loc de muncă. Mi s-a oferit postul și l-am acceptat. M-a ținut ocupată și mi-a permis să cunosc oameni noi. Mi-a oferit o cale de scăpare din întunericul meu.
Acest loc de muncă mi-a permis, de asemenea, să-mi cumpăr o mașină. Și, în timp ce mergeam înainte, am auzit vocea lui Dumnezeu spunând: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire” (Ieremia 29:11).
Au trecut cinci ani de la moartea soțului meu. Copiii mei sunt cu toții adulți acum. Privind în urmă, știu că dragostea și puterea lui Dumnezeu au fost cele care mi-au salvat familia. Îți mulțumesc, Doamne, pentru mila și harul Tău!
- Detalii
- Scris de: Doreen Evans-Yorke
- Categorie: Devoțional femei
Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați.
1 Corinteni 15:51,52
Indiferent dacă ați urmărit sau nu știrile în ultima vreme, este imposibil să nu fiți conștiente de devastarea care are loc peste tot, amenințând să ne copleșească. Abundă relatările despre oameni care și-au pierdut viața în inundații. Într-un incendiu, o persoană a fost găsită de pompieri sub dărâmături. În cazul unui eventual război în Europa, oamenii literalmente nu vor ști de la un minut la altul dacă vor avea timp să fugă să se adăpostească de bombardamentele persistente, zi și noapte.
Urmărind știrile zilele trecute, am fost conștientă de diferitele emoții care mă cuprindeau la fiecare buletin de știri. Cu toate acestea, a existat o știre care m-a șocat. A fost vestea uciderii unei mame și a celor patru copii ai săi! Deși acest lucru s-a petrecut într-o altă țară, departe de locul în care locuiesc, și deși nu am nicio legătură personală cu acea familie, m-am trezit că nu mă putea dezlipi de ecran în timp ce urmăream slujba de înmormântare pentru acei cinci oameni prețioși. O sală imensă a fost umplută până la refuz de prieteni, rude, susținători și personal media. Poliția și agenții de securitate au fost prezenți pentru a menține protocoalele de siguranță. O liniște evidentă a umplut sala în timp ce atenția tuturor era atrasă de cele cinci sicrie din față, împodobite cu aranjamente florale frumoase.
Haideți să ne oprim cu aceste știri și să ne gândim mai mult la revenirea lui Hristos pe acest pământ. Vor fi milioane de oameni prezenți la acel mare eveniment. Unii vor fi în viață pentru a asista la eveniment, în timp ce alții vor fi înviați din morminte. Iată cum descrie Pavel acea zi: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați” (1 Corinteni 15:51,52).
Prietenele mele, ce sărbătoare a vieții pentru totdeauna va fi aceasta!
- Detalii
- Scris de: Jean Dozier Davey
- Categorie: Devoțional femei
Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.
Psalmii 34:18
Fața lui era frumoasă și avea cea mai liniștită expresie. Avea chiar și o urmă de zâmbet. Nu mai avea dureri și Dumnezeu îi dăduse pace. Pentru asta m-am simțit atât de recunoscătoare, dar, vai, cum s-a prăbușit lumea mea odată cu moartea lui. Înăuntru, am strigat: Nu, Doamne! Te rog! Nu! Am rămas cu inima frântă și m-am simțit total devastată.
Călătoria durerii a fost cea mai grea și mai sfâșietoare experiență din viața mea.
Încă nu găsesc cuvinte. Nu aș putea înțelege restul vieții mele fără iubitul meu lângă mine. A fost dragostea vieții mele, cel mai bun prieten și soțul meu în ultimii 25 de ani. Am fost binecuvântați cu o relație specială. Știam că Dumnezeu ne-a adus împreună. Acum, jumătate din mine dispăruse.
Zilnic Îi cer lui Dumnezeu să-mi dea mângâierea, pacea și puterea Sa. Dumnezeu mă ridică în timp ce încerc să merg înainte. Cuvântul lui Dumnezeu îmi dă speranță. „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!” (Matei 5:4). Deși uneori nu-L vedem sau nu-L simțim pentru că suntem în mare suferință, pe măsură ce trece timpul, vom recunoaște binecuvântările pe care ni le dăruiește – chiar și prin pierderea noastră.
Cu două zile înainte de a se stinge din viață, Steven mi-a spus că a stat treaz toată noaptea și a vorbit cu Dumnezeu. Fața lui era plină de bucurie și a spus: „Dragă, m-a luat. Dumnezeu mă are.” Dumnezeu îi dăduse această asigurare. El știa că Dumnezeu deținea controlul total. Nu eram pregătită, chiar și asistentele și doctorul credeau că mai avea timp, dar Dumnezeu știa altceva, i-a dat pace, iar fața lui dulce arăta asta.
Isaia 43:2 spune: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca”. În timpul durerii noastre, când simțim că ne scufundăm, Dumnezeu ne poartă la mal și ne ajută să învățăm cum să trăim din nou. Este un proces lent, care durează toată viața, dar putem începe.
Sunt atât de recunoscătoare pentru un Dumnezeu care ne iubește atât de mult, încât a venit pe pământ, a murit pe o cruce și a înviat pentru ca într-o zi să putem trăi veșnicia cu El, reuniți cu cei dragi nouă! Eu mă agăț zilnic de promisiunile minunate ale lui Dumnezeu. Și tu poți face la fel. Îți mulțumesc, Doamne!