Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Avis Mae Rodney
- Categorie: Devoțional femei
Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi!
Isaia 35:10
În 2006, în timpul unei perioade foarte stresante de gestionare a afacerii noastre de familie, am observat tremuratul lui Leon. Nu îți face griji, mi-am spus. Odată ce lucrurile se vor stabiliza mai mult, va fi bine. Dar apoi a devenit dezorientat la ieșirea de pe autostrada principală, neștiind dacă să meargă spre nord sau spre sud. Aceasta a fost o schimbare dramatică pentru cineva care putea ieși cu ușurință din orice aeroport internațional și conduce cu ușurință chiar și pe partea opusă a drumului.
Investigațiile medicale au adus vestea nefericită: „Leon are boala Parkinson”. Neurologul nu a putut spune ce impact va avea acest diagnostic asupra vieții noastre. Știam că este o boală debilitantă, care progresează cu viteze diferite pentru fiecare și care poate lua multe căi diferite. Știam, de asemenea, că funcțiile neurologice ale lui Leon vor fi afectate în mod negativ pe măsură ce boala avansează. Am adoptat o poziție de așteptare, în timp ce ne educam în legătură cu această boală.
Nu mi-am putut imagina cât de mult se va schimba viața noastră în următorii cincisprezece ani. Am privit cu îngrijorare cum abilitățile motorii ale soțului meu se diminuează treptat. Tremurăturile sale sunt acum constante. Picioarele i se blochează atunci când încearcă să meargă. Da, mi-am pierdut șoferul de cursă lungă, asistentul meu de bucătar, asistentul meu de grădinar și, sincer, am pierdut „vântul din pânzele mele”. Cu toate acestea, am dobândit o apreciere mai profundă a binecuvântărilor lui Dumnezeu în moduri care ne mențin zâmbetul. Vocea lui Leon rămâne puternică și, cel mai important, memoria lui este mai bună decât a mea. În timpul devoțiunilor noastre zilnice, ne numărăm, literalmente, binecuvântările și încercăm să le numim pe fiecare dintre ele. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru copiii noștri, Omar și Karimah, pentru familia noastră și pentru prietenii noștri, care continuă să ne sprijine.
Prietena mea, indiferent de călătoria pe care o faci astăzi, mă rog ca Dumnezeu să intervină în circumstanțele vieții tale și să reverse binecuvântări abundente în moduri inimaginabile. Fie ca inima ta să cânte de bucurie!
- Detalii
- Scris de: Judy-Ann Neal
- Categorie: Devoțional femei
Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.
Isaia 40:31
De câte ori am citit acest verset despre așteptare! Totuși, în această dimineață, mă aduce la realitate.
Niciodată nu am vândut o casă atât de repede, în trei zile. Dar locuințele temporare și prețurile foarte mari au creat o presiune enormă. Cu rugăciune, am început să căutăm o nouă casă. În sfârșit, am găsit o casă. Furișându-ne pe cărări strâmte, am privit camerele aglomerate. Amenajarea era perfectă, dar oferta noastră a fost respinsă. M-am rugat să nu fim dezamăgiți.
Săptămâni mai târziu am găsit o a doua casă. Cu toate acestea, proprietarii au dorit altceva. Căutările noastre au continuat. Ne simțeam la fel de tracasați și obosiți ca și locuințele uzate pe care le vedeam. După două luni de căutare, agentul nostru imobiliar ne-a sunat în legătură cu o casă care nu era încă pe piață. Era murdară, avea nevoie de zugrăveli și reparații înainte de a ne putea muta în ea, dar părea fezabilă. Proprietarul a acceptat imediat oferta noastră. Am crezut că așteptarea noastră s-a terminat. Apoi au venit cuvintele inspectorului: „Gândiți-vă bine la asta”. Se părea că saga noastră de vânătoare de case nu se va sfârși niciodată.
Dezamăgirea înseamnă a fi descurajat sau trist din cauza unor așteptări nesatisfăcute.
Cu toate acestea, Dumnezeu spune: „Cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine” (Isaia 49:23). El mă învăța să aleg încrederea în locul dezamăgirii.
Trei zile mai târziu am primit un alt telefon. În cele două ore și jumătate de condus, ne-am întrebat dacă această călătorie chiar merită timpul și benzina. În mod surprinzător, această casă frumoasă a fost mai mult decât am visat sau sperat vreodată. Dar exista deja o ofertă. Șansele noastre păreau slabe. Cu multă rugăciune, am depus oferta noastră. Cinci zile lungi mai târziu, am aflat că vânătoarea noastră epuizantă s-a încheiat. Planul lui Dumnezeu nu ne-a dezamăgit.
Te simți obosită într-o așteptare care nu se mai termină? Alege să nu permiți ca dezamăgirile lui Satana să îți fure binecuvântările pe care Dumnezeu le-a intenționat pentru tine. Leagă-te de Cel care este credincios promisiunilor Sale. Să știi că planurile Lui sunt mai abundente decât îți poți imagina, chiar dacă pe moment nu pare așa. Te vei ridica din nou, pe aripi de vultur, reînnoit la timpul stabilit de Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Taniesha K. Robertson-Brown
- Categorie: Devoțional femei
Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.
Isaia 40:31
O sală de așteptare este o zonă în care oamenii stau jos sau în picioare în timp ce își așteaptă rândul pentru o programare. De-a lungul vieții mele am petrecut multe ore în sălile de așteptare din spitale și cabinete medicale. Sălile de așteptare sunt locuri interesante în care să te afli și deseori există o întreagă gamă de emoții pe care trebuie să le străbați în timp ce aștepți. Printre emoțiile pe care le-am experimentat se numără frica, entuziasmul, anxietatea, frustrarea, speranța și, ocazional, pacea.
Uneori, frica și anxietatea mă copleșeau, deoarece anticipam un diagnostic îngrozitor.
Au fost momente în care o sarcină a adus entuziasm și speranță. Sunt sigură că vă puteți gândi la o experiență în sala de așteptare care v-a adus emoția frustrării pentru timpul de așteptare, frustrarea față de personalul medical sau frustrarea față de responsabilitatea financiară uriașă cu care urma să vă confruntați în curând.
Viața poate părea uneori ca o sală de așteptare. Ne simțim ca și cum ne aflăm într-un spațiu de anticipare a ceea ce ar putea face Dumnezeu în continuare și așteptăm să vedem cum va repara circumstanțele deteriorate din viața noastră. Uneori așteptăm cu anxietate, îngrijorare și chiar nerăbdare. Dar aș vrea să vă provoc astăzi să așteptați cu răbdare și smerenie. Tatăl nostru ceresc vede, aude și cunoaște detaliile exacte ale circumstanțelor cu care ne confruntăm, iar El rezolvă situațiile noastre pentru binele nostru pământesc și, mai ales, pentru binele nostru veșnic. În prezent, mă aflu într-o perioadă a vieții în sala de așteptare și am fost tentată să devin nerăbdătoare. Dar, recent, un mesaj plin de pace a fost implantat în mintea mea – să aștept cu răbdare ca Dumnezeu să-mi satisfacă nevoile. Un mare sentiment de pace a venit în inima mea după ce am primit acest mesaj.
Isaia ne încurajează să-L așteptăm pe Dumnezeu și ne amintește că El ne va întări atunci când suntem obosiți. Aceasta este o veste bună! Sora mea dragă, în timp ce privești încercările acestei vieți și te întrebi cum și când te va elibera Dumnezeu de ele, amintește-ți să-L aștepți cu răbdare pe Dumnezeu, pentru că El îți va aduce izbăvirea la timpul stabilit.
Haideți să-L așteptăm cu răbdare pe Domnul!
- Detalii
- Scris de: Kathy-Ann C. Hernandez
- Categorie: Devoțional femei
Tu ești Dumnezeu care mă vede!... Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!
Geneza 16:13
Mă lupt încercând să-L aștept pe Dumnezeu. Cu toate acestea, când îmi rememorez experiențele de viață, ceea ce văd în oglinda retrovizoare înseamnă o serie de momente de așteptare, începând cu cea mai veche amintire a așteptării – aceea de a o întâlni pe mama care m-a abandonat când eram copil. Mai târziu în viață, am așteptat să mă căsătoresc și apoi să am copii. Aceste experiențe anterioare și ulterioare au modelat modul în care am ajuns să văd așteptarea lui Dumnezeu.
De-a lungul călătoriei mele creștine, au fost multe momente în care am venit la El în rugăciune, cerând ceva ce îmi doream cu disperare sau de care aveam nevoie. Uneori m-am rugat zile, săptămâni, luni și chiar ani, dar Dumnezeu părea să tacă. În acele ore matinale, de multe ori m-am întrebat: Oare doar vorbesc singură sau șoptesc în întuneric? Oare și Dumnezeu m-a abandonat? Măcar mă ascultă?
Dacă ai umblat cu Dumnezeu ceva vreme, nu mă îndoiesc că și tu ai propriile tale istorisiri de spus. Dar așteptarea este grea. Nu e de mirare că psalmistul se încurajează pe sine însuși și ne încurajează pe noi cu aceste cuvinte: „Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmii 27:14).
Pe măsură ce am continuat să reflectez la experiențele mele de așteptare a lui Dumnezeu, ceea ce am ajuns să știu și să apreciez este aceasta: Dacă alegem să ne petrecem timpul concentrați pe lucrul pentru care ne rugăm, cum ar fi un loc de muncă, un soț, copii, vindecare sau orice altceva, vom rata marele dar care se găsește în experiența de așteptare în sine. Da, darul!
Provocarea ar trebui să se regăsească în mutarea atenției noastre de la ceea ce așteptăm la persoana cu care așteptăm. Acea Persoană este Dumnezeu Însuși, „El Roi” – Dumnezeul care vede. Perioadele noastre dificile de așteptare ne oferă ocazii prețioase de a-L vedea și de a-L experimenta de aproape și de a ști că El ne vede și pe noi. În aceste momente de suferință, putem striga către Dumnezeu cu o vulnerabilitate sinceră, care lipsește adesea în perioadele de abundență. Aceasta este poziționarea perfectă pentru ca noi să avem o întâlnire crucială cu El. Ca și Agar, vom putea spune: „Acum L-am văzut pe Cel care mă vede”.
Să ne hotărâm să-L așteptăm pe El, trăind așteptarea cu El!
- Detalii
- Scris de: Elizabeth Ida Cain
- Categorie: Devoțional femei
Slava mea va înverzi neîncetat și arcul îmi va întineri în mână.
Iov 29:20
Cândva am avut o geantă de mână care putea să cuprindă tot ce aveam nevoie să port. O luam cu mine oriunde mergeam. Am folosit această geantă de mână până când a început să se uzeze. Firul a început să se tocească și straturile au început să se desprindă. Dar am continuat să folosesc geanta, ignorând felul în care arăta, chiar dacă părea să strige: „Ajutor! Am nevoie de puțină atenție!” Pe măsură ce timpul trecea și eu continuam să o folosesc, mă întrebam adesea dacă mai observa cineva starea îngrozitoare în care se afla.
Într-o zi, m-am uitat la prețioasa mea geantă și am oftat. Trebuia făcut ceva! Am luat-o din garderobă și am golit-o de conținut. Apoi am luat un lighean și l-am umplut cu apă curată și săpun. Am folosit o perie pentru a-mi freca ușor geanta și o foarfecă pentru a îndepărta lucrurile inutile. După ce am făcut toate acestea, am luat niște clești de rufe și am agățat iubita mea geantă pe sârmă pentru a se usca.
În acea seară, după ce soarele și vântul și-au făcut treaba, am luat-o de pe frânghie. Acum era ușor rigidă și uscată și era plăcută la atingere. M-am bucurat de mirosul proaspăt de la curățarea sa recentă. Acum, geanta mea nu mai părea veche. De fapt, am continuat să o folosesc încă multe luni înainte de a-mi face curaj să o înlocuiesc cu o geantă nouă.
Această experiență mi-a adus în minte ce se poate întâmpla în relația noastră cu Domnul. Îl chemăm pe Domnul oricând, oriunde și în orice circumstanță care ne tulbură viața, iar El ne ascultă și ne răspunde la rugăciuni. Continuăm să facem acest lucru de nenumărate ori, de multe ori fără să ne oprim să ne umplem rezervorul spiritual prin citirea Bibliei și prin căutarea unei apropieri de Dumnezeu prin rugăciune și post. Plimbarea noastră cu Dumnezeu se aseamănă acum cu geanta mea de mână iubită, dar prea folosită.
Surori în Hristos, luptați împreună cu mine! Să ne hotărâm să reînnoim zilnic vechea noastră relație cu Domnul. Să înălțăm inimi fericite și recunoscătoare pline de laudă și mulțumire către Dumnezeu pentru multiplele Sale binecuvântări, astfel încât, asemenea lui Iov, să putem spune și noi: „Slava mea va înverzi neîncetat și arcul îmi va întineri în mână” (Iov 29:20).