Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Susan Vietz
- Categorie: Devoțional femei
Și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
Ioan 10:4
Săptămâna viitoare, fiica mea, Heidi, va fi acasă, în recuperare după o operație de dublă mastectomie. Voi fi alături de ea, împreună cu scumpul ei soț, Mark, și cu tatăl ei.
Inima mea plânge pentru ea chiar și când mă gândesc la dimineața de după ce s-a născut. Am născut-o seara și, pe neașteptate, a fost dusă în secția de nou-născuți pentru noapte. În acele vremuri, tații nu aveau voie să asiste la naștere, iar bebelușii mergeau singuri într-un salon de nou-născuți. Am ținut-o în brațe doar câteva minute imediat după naștere. În dimineața următoare, am așteptat cu nerăbdare ca asistenta să îmi aducă copilul. M-am așezat în patul de spital, cu ușa camerei mele închisă, și am auzit-o pe asistentă venind pe hol aducând nou-născuții la fiecare mamă. Unul dintre bebeluși a țipat puternic, iar eu m-am gândit: Sper că nu e copilul meu! Ușa s-a deschis, iar asistenta s-a uitat la mine și a spus: „Sigur a supărat-o ceva!” Am întins brațele. Când mi-a auzit vocea care o liniștea, s-a oprit instantaneu din plâns și s-a ghemuit în brațele mele. M-am uitat la asistentă cu uimire totală și am șoptit: „Îmi cunoaște vocea”.
Copiii noștri vor fi întotdeauna „copiii noștri”, indiferent de vârsta pe care o vor avea. Râdem când ei râd și plângem când ei plâng. Fiica mea a fost remarcabil de puternică în ultimele săptămâni, când s-a confruntat cu cancerul la sân, și sunt atât de mândră de ea! Suntem cu toții atât de recunoscători deoarece cancerul ei este într-un stadiu atât de incipient, încât nu va avea nevoie de chimioterapie sau de radiații. Gândurile mele în acest moment sunt: „Strigă laudele tale către Domnul, pentru că El este bun și milostiv și plin de dragoste pentru tine, chiar mai mult decât te iubesc eu, ceea ce este de neînțeles și greu de imaginat pentru mine!”
Cel mai important lucru pentru noi este ca ai noștri copii să știe cât de mult îi iubește Dumnezeu, să se simtă în siguranță și să-L iubească în schimb. Mă rog să le fi oferit această siguranță prin cuvintele și prin exemplul meu, pentru că, prin experimentarea personală a iubirii lui Dumnezeu, ei vor putea să treacă cu succes prin orice încercare pe care viața le-o aduce în cale. Și mă rog ca ei să cunoască întotdeauna vocea Mântuitorului lor.
- Detalii
- Scris de: Margaret Ann Major
- Categorie: Devoțional femei
Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare.
1 Tesaloniceni 5:1-3
Deși nu am trăit niciodată personal bucuriile sau incertitudinile sarcinii, în urmă cu mulți ani, ca moașă stagiară, am ajutat la aducerea pe lume a câtorva copii. Am fost martoră la momente de bucurie și emoție rafinată, în timp ce părinții realizau responsabilitatea de a fi adus pe lume o mică viață.
Uneori, în timpul acelor zile de formare de la începutul anilor 1970, mă simțeam atât de nepotrivită, mai ales din punct de vedere psihologic, pentru a le consola pe unele dintre tinerele mame necăsătorite. Multe dintre ele fuseseră condamnate și marginalizate de societate. Stăpânite de vinovăție, experimentau cea mai acută frică de necunoscut.
Cele mai multe dintre ele au fost presate să își dea micuțul spre adopție. Bebelușii lor au fost luați imediat după naștere și îngrijiți într-o secție separată până când actele de adopție au fost completate. Apoi erau puși în brațele unui cuplu entuziasmat, care venise la spital pentru a-și lua copilul.
Recent, am început să mă gândesc la procesul prin care trec bebelușii în momentul în care părăsesc un loc relativ liniștit și sigur din uter și intră într-o lume ciudată, nouă și nefamiliară. Întregul miracol al nașterii m-a determinat să mă gândesc la zidul protector al lui Dumnezeu din jurul meu. Zilnic, El îmi oferă un loc de pace și siguranță în prezența Sa. Sunt recunoscătoare că El îmi oferă o viață întreagă, nu doar nouă luni, în care să cresc și să mă maturizez în înțelepciune, înțelegere și ascultare. El nu numai că îmi oferă timp suficient pentru a mă pregăti pentru Cer, dar mă ajută să rămân pregătită, astfel încât, prin harul Său, să pot ajunge la destinația mea finală și să scap de acea zi a distrugerii.
Într-o zi, promisiunea lui Dumnezeu de a ne elibera se va împlini în sfârșit. Când va sosi acea zi, fie ca noi toți să mergem acasă cu El!
- Detalii
- Scris de: Hannah Ko Luttrell
- Categorie: Devoțional femei
Este mai ferice să dai decât să primești.
Faptele 20:35
Cu burta plină de lapte, bebelușul meu de trei luni s-a ghemuit mai aproape și a început să sforăie. I-am mângâiat ușor părul în timp ce mă lăsam pe spate și închideam ochii. Ultimele câteva luni fuseseră un amalgam de nopți nedormite, hrăniri nesfârșite și nenumărate schimbări de scutece. Odihna era o marfă scumpă în această nouă lume a maternității.
„Te simți în stare să mergi mâine la biserică? Au trecut trei luni.” Întrebarea soțului meu mi-a întrerupt gândurile, care mi-au spus imediat de ce era o idee proastă. Eram obosită. De ce să expui un om micuț la mai mulți germeni? Uneori, nu rețin nimic din predică. De ce să nu rămân în confortul fotoliului meu, alăptându-mi copilul și ascultând predica online?
Dar a doua zi, mi-am schimbat cu greu pantalonii elastici cu o rochie și, după ce am împachetat destule scutece pentru un weekend, am ajuns în sfârșit la mica noastră biserică.
M-am simțit surprinzător de bine să mă întorc. A fost bine să ne vedem prietenii, care l-au copleșit pe micuțul nostru. În timp ce toată lumea își găsea locurile, am observat o vizitatoare care se plimba timid în spate, nesigură unde să se așeze. „Vino alături de noi!” Am invitat-o, iar ea m-a urmat cu recunoștință până la banca noastră. Când a început masa de părtășie și copilul a fost împărțit cu bucurie, m-am simțit bine să scrutez mesele în căutarea unor fețe mai noi și să decid lângă cine să mă așez și să ne cunoaștem mai bine.
În timp ce eu și soțul meu ne urcam înapoi în mașină, mi-am dat seama cât de fericită eram acum, în comparație cu momentul în care mă târâsem afară cu câteva ore înainte. Pentru prima dată, mi-am dat seama că nu mergem la biserică, ci suntem o biserică – o familie cu forțe și nevoi diverse, care călătorește împreună spre casa noastră cerească. Nu mergem doar pentru a primi ceva, mergem pentru a da ceva și, în schimb, primim mult mai mult. În acel moment, lumina reflectoarelor puse pe egocentrismul meu s-a stins, iar Cel care a sacrificat totul pentru mine a strălucit în mod suprem. Iată cum scria sfântul Francisc de Assisi în rugăciunea sa atemporală: „O, Stăpâne divin, ajută-mă să nu caut atât de mult să fiu consolat, cât să consolez; să fiu înțeles, cât să înțeleg; să fiu iubit, cât să iubesc; pentru că, în dăruire, primim, în iertare, suntem iertați, și în moarte, ne naștem la viața veșnică.”
- Detalii
- Scris de: Heather-Dawn Small
- Categorie: Devoțional femei
Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
Matei 7:11
De ce mergeți la biserică? Și dacă nu mergeți, de ce nu mergeți? Mulți lideri de biserici consideră că este o provocare în lumea noastră de după COVID-19 să încurajeze membrii să se întoarcă la închinarea în persoană. Pavel ne amintește să nu renunțăm la „adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie” (Evrei 10:25). Mulți dintre noi am auzit acest verset citat, dar de ce a considerat Pavel că este necesar să-l scrie și de ce ar trebui să venim la biserică o dată, de două sau de mai multe ori pe săptămână pentru slujbă?
Venirea la biserică ne permite să învățăm mai multe despre Dumnezeu și despre ceea ce credem, pe măsură ce ne împărtășim gândurile în timpul orei de studiu al lecției de la Școala de Sabat. Venim pentru a asculta un Cuvânt de la Dumnezeu prin intermediul vorbitorului, care ne va încuraja și ne va da putere spirituală pentru a face față unei noi săptămâni. S-ar putea spune mult mai multe, dar vreau să înțelegem că există binecuvântări în închinarea colectivă pe care s-ar putea să nu le primim atunci când ne separăm de familia lui Dumnezeu.
Tatăl nostru este dispus să ne dea „darurile bune” de care avem nevoie pentru viața de zi cu zi, dar trebuie să venim cu o inimă pregătită să primească. Pavel ne spune să „umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Această călătorie de la pământ la cer este o călătorie a credinței, deoarece de multe ori nu putem vedea unde ne conduce Dumnezeu. Dar, pe măsură ce ne închinăm împreună și ne împărtășim mărturiile noastre despre bunătatea lui Dumnezeu, El ne binecuvântează cu curaj și putere în timp ce mergem înainte în călătoria spre Casă.
Te încurajez, sora mea, dacă nu ai mai fost la biserică de ceva vreme, du-te și vizitează-ți biserica de acasă în acest Sabat și bucură-te de revărsarea de binecuvântări pe care Dumnezeu o face acolo. Nu vei regreta!
- Detalii
- Scris de: Lindsey Gendke
- Categorie: Devoțional femei
Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat și a plecat, ca să-și scape viața... El s-a dus în pustie... a șezut sub un ienupăr și dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei.” S-a culcat și a adormit sub un ienupăr.
Și, iată, l-a atins un înger și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă.” El s-a uitat și, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă. A mâncat și a băut, apoi s-a culcat din nou.
1 Împărați 19:3-6
După ce mi-am terminat doctoratul, m-am prăbușit timp de aproximativ opt săptămâni. Oamenii credeau că ar trebui să fiu exaltată. Aveam o nouă diplomă, un nou loc de muncă și o nouă casă – toate în decurs de șase luni. Dar, dintr-odată, m-am simțit epuizată, abia dacă eram funcțională.
După absolvire, consilierul meu mi-a recomandat o dezintoxicare de stres. Un sfat grozav, exact ceea ce aveam nevoie! Dar în acea vară, o vacanță tradițională nu era o opțiune. În schimb, m-am bazat foarte mult pe soțul meu. Părinții mei au venit să mă viziteze, în loc să zbor să îi vizitez. M-am mulțumit cu o noapte la un hotel de ziua mea. În plus, odată cu noul meu loc de muncă, ne-am recăpătat și asigurarea, iar eu am putut beneficia din nou de asistență medicală de rutină.
După ce am trecut prin diverse provocări de sănătate mintală, am învățat să mă aștept la vremuri grele. Din fericire, mă aștept, de asemenea, ca aceste vremuri grele să dispară. De-a lungul anilor, am cultivat o speranță profundă și permanentă în Hristos. Nu trebuie să mă întreb care este scopul meu sau cum se termină totul. Aceasta este o veste bună!
Să ne îmbrățișăm credința ca fiind leacul suprem pentru rănile vieții, deoarece credința în Isus este leacul suprem. Cu toate acestea, haideți să fim, de asemenea, sinceri cu privire la durerea cu care ne putem confrunta în drumul nostru spre casa noastră cerească, astfel încât să căutăm cu ușurință ajutor atunci când ne prăbușim. M-am prăbușit de numeroase ori, dar am căutat ajutor în repetate rânduri, mi-am revenit și am trăit ca să povestesc despre asta. Și tu poți face la fel, apoi poți transmite ajutor tangibil și speranță altcuiva.