Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Victoria M. Shewbrooks
- Categorie: Devoțional femei
Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine.
Psalmii 143:8
După o carieră foarte stresantă de 30 de ani de management medical, am constatat că primele cinci luni de adaptare la pensionare nu au fost ușoare. Să mă las în voia timpului nu era ceva cu care eram obișnuită. Din punct de vedere mintal și fizic, se produceau schimbări și mă simțeam foarte inconfortabil. Mintea mea tânjea după cantitatea de informații pe care o procesam zi de zi. Nu m-am așteptat niciodată la asta, dar am aflat că este un lucru real la mulți dintre cei care se pensionează și experimentează schimbări bruște în rutina lor.
A urmat multă rugăciune. M-am simțit frustrată de procesul de adaptare și am deplâns, da, am deplâns schimbările. Apoi, într-o seară, la sfârșitul lunii iunie, I-am dat totul lui Dumnezeu. Totul, fără rețineri. Am avut o conversație sinceră. Și a fost bine. Am adormit liniștită. Pofta de mâncare mi-a revenit a doua zi dimineață și am putut să mănânc. Am găsit o pace care mi-a ușurat povara.
I-am predat timpul meu, obiectivele mele artistice, eforturile de sănătate și educația medicală misionară Lui, Cel care spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). M-am hotărât să privesc cu nerăbdare la darul pensionării pe care îl primisem, pentru că acesta avusese loc cu siguranță la timpul și momentul când a voit Dumnezeu.
Am încetat să mai port cu mine bagajul care conținea amintiri din cariera mea anterioară – toată responsabilitatea, statutul, abilitățile de organizare, care făcuseră ca biroul să funcționeze fără probleme. Împreună cu tot ajutorul pe care reușisem să îl ofer celor de care mă ocupam, am avut privilegiul de a mă ruga cu ei pentru problemele lor personale sau de serviciu. Într-un fel, fusese cu adevărat o slujbă de o viață. Și acum dispăruse. Dar nu Dumnezeu făcuse oare ca această pensionare să se întâmple?
A doua zi, devoționalul meu de dimineață suna cam așa: „Odihnește-te cu Dumnezeu”. Călătoria ta a fost abruptă și accidentată, drumul care te așteaptă poate fi nesigur, dar nu te uita în urmă sau înainte, ci doar la Mine. Uau! Bine, Doamne, sunt cu Tine! Fiecare zi este acum mai bună. Mintea și trupul sunt reînnoite. Creativitatea este înfloritoare, problemele spirituale și de sănătate sunt noua mea preocupare. Noul meu program este al Lui, iar eu mă bucur de bucuria Domnului!
- Detalii
- Scris de: Carolyn Rathbun Sutton
- Categorie: Devoțional femei
Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci Dumnezeu... celor smeriți le dă har.
1 Petru 5:5
În ultimul an și jumătate, soțul meu a căzut frecvent. În repetate rânduri, am sunat personalul local al serviciilor medicale de urgență pentru a veni să îl ridice de pe podea și să îl așeze pe un scaun sau în ambulanță, după cum a cerut situația. De fiecare dată, un paramedic întreba: „Domnule Sutton, vă rugăm să ne spuneți cum ați căzut”.
Dragul meu Jim își prefața răspunsurile cu: „Practic... nu a fost de fapt o cădere. Vezi tu, stăteam prea mult timp la chiuvetă și genunchii mei nu m-au mai susținut. A fost mai degrabă o alunecare decât o cădere”. Dar, indiferent de explicație, cei de la spital tot i-au pus brățara galbenă și neagră cu însemnele „risc de cădere”, spre disperarea lui Jim.
Săptămâna trecută am fost la o aniversare în aer liber în familie. Umbra serii a zădărnicit percepția adâncimii, făcând ca terasa maro să pară că se extinde peste curte, în loc să evidențieze scările care coborau în curte. Ocolind capătul grătarului, am simțit brusc că pășesc în aer înainte de a experimenta impactul frontal al unei căderi bruște. Imediat, patru adulți îngrijorați mă ridicau de pe burtă și îmi bandajau cotul julit. „Este în regulă, mamă”, a spus fiul meu.
Patru zile mai târziu, un paramedic m-a împins prin ușile unei camere de urgență, în timp ce striga la toți cei care se aflau în jur: „Femeie de șaptezeci și șapte de ani! Simptome de accident vascular cerebral!” În timp ce personalul medical îmi lipea cabluri de monitorizare pe piept și îmi introducea tuburi intravenoase în brațe, o asistentă s-a aplecat asupra mea și m-a întrebat: „Ați căzut în ultimele două săptămâni?”
M-am auzit murmurând: „Ei bine, practic nu a fost de fapt o cădere... mai degrabă o problemă de percepție a adâncimii.” La care ea a răspuns: „Dragă, tot primești brățara inscripționată «risc de cădere»”.
Fie că dăm vina pe genunchii slabi, pe treptele de pe terasă sau pe șarpele din Eden, cu toții prezentăm „risc de cădere” în fața lui Dumnezeu. Mândria are grijă de asta. Cu toate acestea, în mila Sa, Dumnezeu Se folosește de căderile noastre pentru a ne clarifica percepția spirituală de adâncime, astfel încât să ne putem vedea cine suntem și cât de mult avem nevoie de El cu adevărat.
- Detalii
- Scris de: Terri Lutz
- Categorie: Devoțional femei
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul.
Psalmii 139:1,2
Familia mea plănuise o excursie cu cortul în sudul Oregonului, iar eu mă grăbeam să pregătesc totul pentru a pleca la timp. Ar fi fost un drum lung, însă uneori planurile noastre nu funcționează întotdeauna și am plecat cu întârziere. Târziu în acea noapte am oprit într-un popas pe autostradă. Deoarece trăgeam o remorcă, am intrat ușor în zona pentru camioane și am parcat lângă câteva semiremorci mari.
În timp ce așteptam ca familia mea să se întoarcă la mașină, am observat o tânără de aproximativ 19 ani, care se îndrepta spre un camion mare și apoi a făcut un ocol rapid pentru a se îndrepta spre mine. Ea a întrebat timid dacă soțul meu știa ceva despre instalația electrică a mașinii. Ea i-a explicat că luminile de frână și de semnalizare de pe remorcă nu funcționau. El s-a îndreptat spre mașina ei, care avea o remorcă mică și încărcată atașată la cârlig. Băieții mi s-au alăturat până atunci și, în timp ce soțul meu se afla sub mașină și verifica conexiunile la remorcă, am avut ocazia să vorbesc cu ea. Era îngrijorată de faptul că se întunecase și că trebuia să ajungă în următorul oraș, care era situat la o oră de condus, unde plănuise să înnopteze cu familia înainte de a-și continua drumul. Soțul meu a găsit rapid problema. Conexiunile de la mașină la remorcă fuseseră puse invers și s-a oferit să le repare pentru ea. Ea m-a întrebat: „De unde știe el?” Zâmbind, i-am explicat că era mecanic.
Era acolo de zece minute și voia să găsească pe cineva care să o ajute. Se gândise că ar putea fi un camionagiu, dar îi era teamă să abordeze un străin. S-a rugat ca Dumnezeu să o conducă la persoana potrivită. În timp ce se îndrepta spre unul dintre șoferii de camion, l-a văzut pe soțul meu și s-a gândit că, din moment ce era cu familia, trebuie să fie destul de în siguranță. Ei bine, Dumnezeu a condus-o cu siguranță la persoana potrivită! Am aflat că ea era în drum spre Universitatea Walla Walla – același colegiu adventist pe care l-a absolvit și soțul meu. Am descoperit, de asemenea, că îl cunoșteam pe tatăl ei, pastor în conferința noastră. Nu-i așa că Dumnezeu este minunat? El a orchestrat lucrurile cu atâta precizie, inclusiv întârzierile noastre, pentru a se potrivi perfect în planul Său de a păstra în siguranță o tânără fată care urma să meargă la facultate.
- Detalii
- Scris de: Tina Shorey
- Categorie: Devoțional femei
Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pacea!
Numeri 6:26
În timp ce conduceam spre casă, farurile de fază lungă ale unei mașini care venea din față m-au orbit, iar flashul scurt și „prietenos” pe care l-am dat nu a avut niciun efect asupra celuilalt șofer. Într-un moment de frustrare, mi-am aprins luminile de întâlnire și le-am lăsat aprinse când a trecut mașina în cauză. Acel moment minuscul și nesemnificativ a fost rapid, dar conversația care a urmat în capul meu a continuat. Un gând trecuse la fel de repede: „Asta îi va învăța minte!” Apoi, un alt gând, de data aceasta trimis de Duhul Sfânt, a urmat îndeaproape. Lucrurile mărunte sunt cele care îți dezvăluie adevăratul caracter. Atât de des mi se pare ușor să arăt ca un ucenic al lui Hristos, și totuși, lucrurile mici, pe care nimeni nu le vede, sunt foarte revelatoare în ceea ce privește creșterea mea spirituală și poziția mea față de Dumnezeu.
În timp ce contemplam reacția mea instantanee, am fost tentată să adopt o poziție familiară de rușine. Este aceasta o poziție familiară și pentru tine? Exact acest loc este cel în care Dumnezeu Se apleacă și ne șoptește: „Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi” (Ezechiel 36:9). Dumnezeu nu Se întoarce de la noi cu dezgust atunci când întâlnim aspecte negative în caracterul nostru. Tatăl nostru ceresc a făcut totul pentru a ne atrage într-o relație cu El și nu are de gând să Se întoarcă de la noi. Niciodată. „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3).
Mi-ar plăcea să pot spune că singurul loc în care nu sunt perfectă este în mașină, atunci când mă confrunt cu lumini orbitoare. Dar ar fi o minciună. În fiecare zi, într-un milion de moduri, gândurile mele trecătoare și dorințele mele tăcute dezvăluie că sunt un proiect în lucru. Satana este și el alături de mine în această călătorie, probabil încântat de fiecare dată când mă împiedic. Singura modalitate de a combate erodarea lentă a speranței este să alergăm zilnic în îmbrățișarea Tatălui nostru și să ascultăm adevărul pe care El îl rostește asupra noastră! Să bem din cuvintele Lui de încurajare! Rugați-vă cu făgăduințele Sale!
Dragă prietenă, indiferent ce ai spus, ai făcut sau ai gândit, Dumnezeu Însuși a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).
- Detalii
- Scris de: Elida Oncea
- Categorie: Devoțional femei
Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu țes… Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba…, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor?
Luca 12:27,28
Eram pe punctul de a ne muta dintr-o țară europeană în alta, după ce soțul meu a fost chemat să slujească ca pastor într-o altă uniune. În timp ce făceam bagajele, am încercat să mă gândesc la viitor, deoarece știam că, cel puțin pentru următorul an, salariul soțului meu va fi singurul sprijin financiar. Mi-a luat un minut să realizez că ambii noștri școlari în creștere rapidă aveau nevoie de haine de iarnă, și la fel și eu.
Am mers la cumpărături a doua zi, dar ofertele de vară ale magazinelor nu includeau reduceri de haine de iarnă și am găsit doar o haină roz, perfectă pentru biserică. Era singura haină disponibilă și aș fi fost mai mult decât fericită să o cumpăr, dar știam că, în ciuda preferințelor mele, aveam nevoie de o haină neagră practică. Apoi, după ce am văzut prețul și faptul că era cu trei numere mai mare, am renunțat la idee. Câteva săptămâni mai târziu, am mers din nou la cumpărături și, de data aceasta, am găsit o jachetă albă pufoasă, perfectă pentru iernile reci din noua noastră casă. Fiii noștri au găsit și ei jachete bune și călduroase. Dar, când am ajuns la ghișeu, mi-am dat seama că nu puteam plăti decât pentru două dintre cele trei jachete. Am pus-o bucuroasă pe a mea deoparte, recunoscătoare că băieții vor avea căldură la iarnă.
Ne-am mutat la scurt timp după aceea și am început să mă adaptez la noul mediu, la limbă și la oameni. Aproape uitasem că aveam nevoie de o haină. Apoi, într-o zi, am făcut o vizită la o familie neadventistă pe care tocmai o cunoscusem. Începusem să studiem Biblia împreună și îi vizitam o dată la două săptămâni. În timp ce ne pregăteam să plecăm, doamna s-a întors spre mine și, cu oarecare jenă, mi-a spus: „Sper că nu vă deranjează dacă vă dau un mic cadou din partea celor trei fiice ale noastre!”
Poate fi greu de crezut, dar era o frumoasă haină roz, exact aceeași pe care o văzusem în magazin, dar pe măsura mea. Lângă ea se aflau o jachetă albă, călduroasă și pufoasă, și o haină neagră de biserică! Nu împărtășisem nimănui nevoia mea. Lui Dumnezeu Îi pasă de cele mai mici detalii din viața noastră și Se bucură să ne surprindă cu lucruri pe care nici măcar nu am îndrăznit să le cerem. Nu uitați, sunteți mai prețioși pentru El decât crinii.