Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Debbie Maloba
- Categorie: Devoțional femei
„Dar te voi vindeca și îți voi lega rănile”, zice Domnul.
Ieremia 30:17
Într-o zi de decembrie, cu câțiva ani în urmă, familia noastră a plănuit, cu entuziasm, să ne vizităm rudele din Republica Democrată Congo pentru vacanța de Crăciun. Bagajele ne erau pregătite, biletele, emise și, în sfârșit, a venit ziua. Am zburat de la Nairobi, Kenya, la Lubumbashi și apoi la Kamina, destinația noastră finală în Congo.
Alegerile prezidențiale din Congo urmau să aibă loc în aceeași lună, iar soțul meu era unul dintre liderii comisiei electorale pentru provincia Haut-Lomami. Aceea a fost o perioadă foarte ocupată pentru el, deoarece trebuia să supravegheze și să se asigure că toate lucrurile erau pregătite pentru ziua cea mare. În seara celei de-a treia zile dinaintea alegerilor, soțul meu s-a plâns de disconfort și de sensibilitate la piciorul drept. În mai puțin de patru ore, durerea a devenit insuportabilă, umflătura a crescut și au început să apară bășici. Nu putea suporta nicio greutate pe picior. L-am dus la spital, deoarece situația se înrăutățea rapid.
Au fost efectuate teste de evaluare și de imagistică, dar rezultatele nu au fost concludente. Eram foarte îngrijorați. În dimineața următoare, s-a întâmplat ceva foarte ciudat. Veziculele au început să se spargă, eliberând un lichid sangvin gros. Copiii mei, unii dintre membrii familiei noastre extinse, personalul medical și eu am fost cu toții uimiți să vedem ce se întâmpla.
Durerea s-a intensificat, iar soțul meu a devenit din ce în ce mai slăbit și a leșinat. Pe măsură ce situația se înrăutățea, a fost transferat la un centru de răni din Kinshasa, capitala Republicii Congo. Cinci specialiști în răni au efectuat o operație delicată, care a durat cinci ore. Erau atât de multe țesuturi deteriorate, încât, după debridare, i se puteau vedea oasele în unele zone.
Au fost momente în care L-am întrebat pe Dumnezeu de ce se întâmpla acest lucru, dar m-am cufundat mai adânc în rugăciune. Eu și familia noastră am postit des, căutând vindecarea lui Dumnezeu. Două luni mai târziu, țesutul muscular se regenerase, iar ei au făcut o grefă de piele care a funcționat de minune. Noi slujim unui Dumnezeu viu, care face minuni mult peste imaginația noastră. După patru luni de spitalizare și rugăciuni de pretutindeni, soțul meu este vindecat și poate merge. Slăvit să fie Domnul!
- Detalii
- Scris de: Diana L. Walters
- Categorie: Devoțional femei
Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
2 Samuel 22:29
Eu și soțul meu am ajuns la spital la ora 6:00 dimineața. Operația de înlocuire a articulației genunchiului meu era programată câteva ore mai târziu. Știam că va fi un calvar, dar, după ce am îndurat mai mulți ani dureri care m-au împiedicat să fac drumeții împreună cu soțul meu, un lucru care ne plăcea amândurora, eram pregătită să fac acest pas. Am trecut prin operație și postoperator fără complicații. Cu ajutorul analgezicelor, m-am simțit suficient de confortabil pentru a-i spune soțului meu să plece acasă pentru o zi. „Ești obosit”, i-am spus, „du-te acasă și odihnește-te! Voi fi bine.”
Am dormit liniștită până când efectul medicamentelor a trecut. Gemând de durere, am apăsat butonul de apelare și am așteptat. Și am așteptat. Era ora 2:00 a.m., iar spitalul părea sinistru de întunecat și de tăcut. De ce nu răspundea asistenta? Oare își părăsise postul? Mă durea fizic, dar senzația de singurătate totală era mai înspăimântătoare decât durerea. De ce i-am spus lui Rich să meargă acasă? Aveam nevoie de el! Aveam nevoie de ajutor! Unde era toată lumea? Mă simțeam abandonată – chiar și de Dumnezeu.
După un timp care mie mi s-a părut lung, a sosit asistenta și a adăugat medicamentele necesare în perfuzia mea. Mi-a fost greu să-mi ascund supărarea, dar ea m-a asigurat cu calm că mă voi simți mai bine în curând. Jumătate de oră mai târziu, am adormit din nou.
A doua zi mi-am dat seama că întârzierea asistentei nu fusese atât de lungă pe cât părea la momentul respectiv. Spitalul era plin. Fără îndoială că avea un motiv pentru care nu a răspuns imediat.
Acel incident mi-a amintit de momentele în care am fost nerăbdătoare când Dumnezeu nu mi-a răspuns imediat la rugăciuni sau nu a răspuns așa cum credeam eu că ar trebui să o facă. Și El trebuie să aibă motivele Sale pentru a nu răspunde. Nu știu întotdeauna care sunt acestea, dar, în timp, de obicei ajung să văd că El avea un plan care era mai bun decât cel pe care îl aveam eu.
Domnul este mereu conștient de nevoile noastre și lucrează mereu în favoarea noastră. Chiar și atunci când nu simțim prezența Lui, El este cu noi. El este cu noi atât ziua, cât și în mijlocul nopții. Scriptura ne spune: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). Și nici măcar nu trebuie să apăsăm un buton de apelare pentru a-I atrage atenția!
- Detalii
- Scris de: Salome Jacobs-Watts
- Categorie: Devoțional femei
Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire.
Psalmii 32:7
De mulți ani sufăr de o afecțiune cardiacă. În plus, am și probleme cu rinichii și mă lupt cu diabetul. Într-o zi, cu câțiva ani în urmă, în timp ce mă plimbam, mi-am întins cumva un mușchi la genunchiul drept. A fost foarte dureros și am căzut la pământ. Am zăcut acolo o vreme, până când un cuplu a trecut pe lângă mine și m-a ajutat. M-au ridicat și m-au ajutat să mă așez. Apoi, domnul l-a sunat pe soțul meu la serviciu, iar acesta a venit și m-a dus acasă. Nu puteam să merg și nici nu puteam să pun greutate pe piciorul rănit.
Soțul meu m-a dus apoi la spital. O asistentă mi-a făcut o mulțime de teste, iar medicul m-a trimis să mi se facă mai multe radiografii la ambele picioare. Apoi am fost trimisă la un medic ortoped, care m-a informat că va trebui să mă supun unei operații de înlocuire a articulației din cauza artritei grave pe care o am la ambii genunchi. Chiar nu am vrut să mă operez și i-am spus doctorului că doctorul Isus va rezolva artrita din genunchi – la timpul Său. Au trecut mai bine de șapte ani și nu am avut nevoie de operația de înlocuire a genunchiului. Dumnezeul meu nu numai că este bun, dar este și mare. Pot să văd mâna Lui ghidându-mi viața și sunt atât de recunoscătoare!
M-am rugat ani de zile în legătură cu afecțiunea mea cardiacă. Într-o noapte, am avut palpitații puternice ale inimii. Erau atât de grave, încât nu eram sigură că voi trece peste noapte. M-am întins în pat și m-am rugat încă o dată la doctorul Isus – și palpitațiile s-au oprit. A trecut acum mai bine de un an de când Domnul mi-a vindecat inima. Nu știu când sau cum a făcut-o, dar sunt sigură că a făcut-o.
Prietenii mei, nu cunoaștem toate motivele pentru care Dumnezeu alege să ne conducă în felul în care o face. Eu pot doar să vă împărtășesc experiențele mele și să vă spun ce a făcut El pentru mine. Știm însă că ne putem încrede în Dumnezeul nostru pentru a face ceea ce este mai bine pentru noi. El ne iubește. Vreau să vă încurajez să vă încredeți în El. Ceea ce a făcut El pentru mine poate face și pentru voi.
„Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmii 34:8).
- Detalii
- Scris de: Sylvia Jackson Wilson
- Categorie: Devoțional femei
Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.
Proverbele 3:5,6
„Să fii aici la 7:15 dimineața”, a spus Shelby. Plănuiam să mergem împreună cu mașina pentru a ne alătura surorii noastre, Elvira, și a sărbători cea de-a șaizecea aniversare a fratelui nostru, Andrew.
Era dimineața de Sabat, iar eu am ajuns cu cinci minute mai devreme. Ne‑am oprit la capătul aleii lui Shelby, ne-am rugat, apoi am pornit spre autostradă. Cu doar câteva săptămâni înainte, predasem „Odihna în Hristos” din ghidul de studii biblice al Școlii de Sabat. Odată cu închiderea COVID-19, un grup dintre noi a ales să se închine în parc.
Am vorbit despre nevoia noastră de a ne încrede complet în Dumnezeu, de a-I preda totul și de a ne găsi odihna în El. În timp ce vorbeam, fără să mă uit, m-am aplecat pe spate și m-am lăsat pe scaunul pliabil pe care îl așezasem strategic în spatele meu. Audiența a tresărit. Am făcut-o din nou. Și din nou. Nu am simțit nicio reținere sau teamă în timp ce am demonstrat cum arată odihna deplină în Hristos.
Acum, când am intrat pe I-85, soarele strălucitor al dimineții m-a orbit. „Shelby, nu pot vedea!” am strigat. Ea mi-a răspuns: „Nici eu nu văd! Ai grijă la balustradă!” Am tras la stânga, iar roata din partea din spate a intrat într-o groapă. Tot neputând să văd, am ținut volanul, încercând să ajustez direcția, dar mașina s-a răsturnat în lateral. În mod uimitor, nu m-am panicat. Am presupus că mașina va ateriza în poziție verticală.
Nu a fost așa. În schimb, Kia Sorento a continuat să se răstoarne. Am închis ochii și m-am rugat: „Isuse!” Unul după altul, airbagurile s-au deschis până când am fost împachetată strâns ca într-un înveliș cu bule. Puteam doar să simt repoziționarea mașinii în timp ce aceasta ricoșa pe cele patru benzi ale autostrăzii.
„Isuse, salvează-ne!”, m-am rugat, iar El mi-a șoptit încet: „Nu veți muri.” Imediat, am simțit aceeași pace pe care o simțisem în acea dimineață de Sabat în parc, în timp ce mă lăsasem orbește în scaunul pliant din spatele meu. Am avut încredere în Dumnezeu. L-am crezut pe El. M-am predat. M-am uitat în dreapta ca să mă asigur că sora mea era bine. Printr-o mică deschizătură între airbaguri, am putut să o văd. „Shelby, vom fi bine! Ține-te bine, Shelby! Vom fi bine.”
Mașina a ricoșat, dar eu mă simțeam liniștită.
- Detalii
- Scris de: Sylvia Jackson Wilson
- Categorie: Devoțional femei
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:11
Sora mea mai mică a strigat panicată: „Isuse! Isuse! Isuse!” Fără ca eu să știu, ea își ținuse ochii deschiși în timp ce mașina se răsturnase și văzuse totul în timp ce ricoșam și ne răsturnam dintr-o parte în alta. De pe locul meu de odihnă, am putut să o liniștesc și să o asigur: „Vom fi bine, Shelby. Ține-te bine! Vom fi bine.” Mașina a aterizat în cele din urmă în poziție verticală pe patru anvelope, acum dezumflate. Stăteam în poziție verticală, dar m-am uitat și am văzut ceea ce am presupus că era fum ieșind din motor. Am spus: „Iese fum, trebuie să ieșim acum!” Am încercat să deschid ușa și, deși am împins-o cu putere, nu s-a mișcat. Am verificat încuietoarea, dar tot nu am putut deschide ușa. I-am repetat lui Shelby că trebuia să ieșim. I-am spus să deschidă ușa ei. Îi era frică să iasă, deoarece nu era sigură unde ne aflam.
Cu toate acestea, printr-o mică deschizătură între airbaguri, Dumnezeu mi-a permis să văd o fărâmă de iarbă și o fărâmă de asfalt. Am strigat la Shelby pentru a-i atrage atenția: „Deschide ușa!” A făcut-o, iar eu am întins mâna și am împins-o afară. În mod uimitor, miraculos, Shelby a spus mai târziu că o mână de bărbat s-a întins și a apucat-o de mână, ghidând-o afară pe zona cu iarbă din mijlocul autostrăzii. Și acolo am rămas, cântând laude în semn de recunoștință față de Dumnezeul care ne-a ținut în viață. Nu muriserăm. Câteva momente mai târziu, un străin m-a ținut în brațe pentru că nu mă puteam ține în picioare cu propriile puteri. Mi-a spus în mod repetat: „Sprijină-te pe mine, te țin eu!”
Un alt străin a îngenuncheat lângă sora mea și a ținut-o pe brațe. Încă un străin a întrebat dacă se poate ruga pentru noi și, bineînțeles, am strigat: „Da!” Un tehnician medical de urgență care nu era de serviciu a trecut pe acolo și a putut să ne verifice starea. În curând a sosit poliția și a întrebat despre accident. Bărbatul care mă ajutase să mă ridic era șofer de camion și fusese martor la tot ce se întâmplase. I-a spus ofițerului că a numărat de câte ori s-a răsturnat mașina noastră.
– De câte ori? a întrebat polițistul.
– De șapte, a spus el. Am numărat șapte răsturnări.
Isus le-a spus îngerilor Săi să aibă grijă de noi și să ne țină în siguranță, fără îndoială! Indiferent de pericolele cu care ne confruntăm în această viață, când ne punem încrederea în El, ne vom găsi odihna în El!