Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Cheri Gatton
- Categorie: Devoțional femei
Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului.
Efeseni 6:11
Ai simțit vreodată că săgețile lui Satana sunt îndreptate toate spre tine? Poate fi vorba de o problemă de sănătate cu care te confrunți, de pierderea unei persoane dragi, de griji financiare sau pur și simplu de stresul de a încerca să supraviețuiești în această lume caustică. Nu ducem lipsă de griji sau de tristețe; poate de aceea Scriptura ne amintește să ne ducem poverile la Cel care are grijă de noi. Isus este Cel care ne poartă poverile!
Citeam un sondaj recent realizat de Pew Research, potrivit căruia doar nouăsprezece la sută dintre americani au încredere în guvernul lor, în scădere de la peste optzeci la sută în urmă cu patruzeci de ani. Un alt sondaj a declarat că mai mult de două treimi dintre americani îi consideră pe ceilalți americani drept cei mai periculoși dușmani ai lor. Petru a scris, în prima sa epistolă către credincioșii risipiți peste tot, că aceștia trebuie să rămână puternici în fața suferinței. El i-a îndemnat să rămână tari chiar dacă sunt respinși și răniți. Și ei erau poporul special al lui Dumnezeu, vă amintiți? Creștini fiind, știm că adevăratul nostru dușman dă târcoale ca un leu care răcnește, încercând să vadă pe cine poate devora. Așadar, cum facem față acestei realități?
În Efeseni 6:10-18, Dumnezeu ne oferă instrumentele necesare pentru a lupta împotriva acestui dușman necruțător. El ne amintește să fim tari în El și în puterea Lui. Cum? Îmbrăcându-ne cu toată armura Lui, astfel încât să putem sta împotriva stăpânitorilor și puterilor lumii întunericului și împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești – centura adevărului, platoșa neprihănirii, încălțămintea Evangheliei păcii, scutul credinței, sabia Duhului, coiful mântuirii. Cel mai important, Pavel ne îndeamnă să ne rugăm fără încetare. Mă simt întotdeauna binecuvântată atunci când cineva îmi spune că se roagă pentru mine.
Deschide-ți Biblia, sabia Duhului, și citește cum i-a ajutat Dumnezeu pe alții să depășească situații imposibile! Ia-ți un jurnal și ține evidența promisiunilor mărețe pe care le-ai invocat și a modului în care L-ai văzut pe Dumnezeu folosindu-ți credința cât un bob de muștar pentru a muta munții din loc. Când vei vedea cât de des Dumnezeu ridică un scut în jurul tău pentru a împiedica săgețile de foc să te lovească, vei fi uimită!
Pune-ți armura și amintește-ți că, deși vrăjmașul nostru poate răcni, el a fost învins la Cruce!
- Detalii
- Scris de: Carolyn Rathbun Sutton
- Categorie: Devoțional femei
Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot.
Apocalipsa 3:15
Arderea spontană apare uneori atunci când grămezile de materie, cum ar fi fânul, se autoaprind din cauza fermentației bacteriilor, producând căldură dincolo de punctul de aprindere. Răposatul meu tată, care provenea dintr-o familie de fermieri din Kansas, își amintea de acest fenomen exploziv care incendia chiar și hambarele.
Cu ceva timp în urmă, la o ieșire pe plajă, un prieten de-al nostru, John, stătea cu spatele la focul de tabără. În timp ce adolescenții din grupul de la biserică frigeau bezele și cântau, o ceață rece se rostogolea de pe apele Golfului San Francisco. Apoi, chiar când John s-a dat cu spatele mai aproape de căldura focului de tabără, o limbă subțire de flacără a șerpuit spre exterior, zvâcnind pe fibrele puloverului său de cașmir. John a părut brusc că a „ars” spontan. Ei bine, chiar a „ars”! Partea din spate a puloverului său semăna cu o bucată de hârtie încolăcită pe vatra unui șemineu. Mai mulți adolescenți au sărit în picioare, plesnind viguros prosoape de plajă umede pe spatele puloverului lui John. Succes! John, din fericire, nu se simțea deloc rău. Nu pot spune același lucru despre puloverul său, totuși.
Noi ne simțim cel mai bine atunci când nu ne este nici prea frig, nici prea cald. Dar lui Dumnezeu nu-I place să fim așa. În Apocalipsa 3:15, Dumnezeu spune (versiunea mea): „Aș prefera să vă văd prea fierbinți sau prea reci decât să rămâneți călduți!” Dumnezeu vrea ca noi să fim atât de înflăcărați pentru El, încât să „explodăm” în dragoste, încredere și, ulterior, în fapte care Îl onorează pe Hristos. Chiar până la punctul de a-i expune pe cei din jurul nostru la căldura plină de viață a chemării lui Isus asupra vieții lor. Ioan Botezătorul le-a spus odată ascultătorilor săi: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine. . . El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc” (Matei 3:11). Cei doi ucenici dinspre Emaus au spus: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32).
Cât timp a trecut de când tu și cu mine am mers și am vorbit atât de aproape de Isus, încât inimile noastre ardeau în noi? Cât timp a trecut de când ne-am împins, în mod constant, mai aproape de focul iubirii Sale în rugăciune și studiu biblic? De cât timp nu am mai riscat o combustie spontană?
- Detalii
- Scris de: Alexis A. Goring
- Categorie: Devoțional femei
Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5:7
La un moment dat, am avut nevoie de terapie fizică pentru dureri de spate. Mă durea când mă mișcam, dar fiecare ședință de fizioterapie mă făcea încet-încet mai puternică, pe măsură ce mușchii mei slabi își recăpătau forța.
Dumnezeu m-a învățat o lecție spirituală în timpul uneia dintre ședințele acestea. Un exercițiu îmi cerea să mă întind pe un pat pe spate. I-am spus lui Bryan, kinetoterapeutul, că voi avea nevoie de ajutor pentru a mă ridica când vom termina. El a dat din cap în semn de aprobare. După antrenament, Bryan a stat lângă mine și mi-a spus: „Puneți pe mine cât de multă greutate este nevoie”. Apoi mi-a întins mâinile, iar eu mi-am pus mâinile în ale lui.
Bryan și-a închis mâinile peste ale mele în ceea ce părea a fi o strângere puternică, dar cumva blândă, și a rămas nemișcat și puternic în timp ce eu îmi transferam greutatea pe el. M-am luptat să mă ridic în picioare în timp ce am trecut de la a sta întinsă pe spate la a pune ambele picioare pe podea și, în cele din urmă, să mă ridic în picioare.
La fel cum fizioterapeutul meu mi-a spus să pun pe el atâta greutate cât am nevoie, Isus Hristos ne invită să ne punem toate poverile noastre pe El. El este suficient de puternic pentru a Se descurca cu ele și Îi pasă, cu adevărat, de noi.
Am fost uimită că, indiferent cât de mult mă sprijineam pe fizioterapeutul meu, el a rămas de neclintit. Nu s-a mișcat niciun centimetru! A reușit să stea în picioare, nemișcat. Bryan a preluat greutatea mea și a rămas lângă mine până când am supraviețuit străduinței mele și am stat în siguranță lângă el. Este exact ceea ce face Isus pentru noi!
Ne putem arunca toate grijile, neliniștile și durerile asupra Lui. El este suficient de puternic pentru a le rezolva. Și indiferent câtă durere purtăm, El poate face față greutății tuturor. El vrea ca noi să ne transferăm durerea asupra Lui. El stă lângă noi, ferm și statornic, de neclintit în capacitatea Sa de a ne purta poverile și de a ne oferi dragostea Sa.
Isus ia mâinile noastre slabe în mâinile Sale puternice și ne sprijină în orice situație. Iar pe măsură ce ne exersăm credința, ea va deveni mai puternică, deoarece Isus ne stă alături. O, prietenele mele! Nu-i așa că Dumnezeu este uimitor?
- Detalii
- Scris de: Doreen Evans-Yorke
- Categorie: Devoțional femei
Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să n-apună soarele peste mânia voastră și să nu dați prilej diavolului.
Efeseni 4:26,27
Era ziua mea liberă de la serviciu. Ca parte a rutinei mele, încerc să mențin limitele între viața profesională și cea personală. Prin urmare, când mi-am verificat mesajele și am văzut că era unul de la un coleg de serviciu, mi-a tresărit inima. La citirea mesajului, aceasta a tresărit și mai mult și a început să freamăte cu o emoție undeva între enervare și furie, amestecate cu dezamăgire. Eu și colegul meu avuseserăm anterior mai multe discuții pe marginea problemei în cauză. Am simțit că tonul acestui mesaj submina parametrii pe care îi stabilisem. În timp ce încercam să procesez numeroasele emoții care se învârteau în interiorul meu, am ales să nu răspund la mesaj. La urma urmei, aceasta era ziua mea liberă și, în plus, aveam nevoie de timp pentru a mă liniști. Apoi am început să mă gândesc la ce ar face Isus.
Când m-am întors la serviciu a doua zi, am fost ușurată în secret de absența colegului meu. Din nefericire, lăsasem soarele să apună peste mânia mea și eram încă supărată. Cu toate acestea, gândurile de tipul „Ce ar face Isus?” continuau să se învârtă în mintea mea. La jumătatea dimineții a apărut o situație de criză care a necesitat prezența fizică a colegului meu la serviciu. Ne-am întâlnit întâmplător pe hol și am discutat rapid despre criza prezentă. În timp ce el era pe cale să se îndepărteze pentru a trece la alte treburi ale zilei, am profitat de ocazie pentru a aduce în discuție problema care încă îmi provoca un oarecare disconfort. Am reușit să ne împărtășim punctele de vedere respective și să ajungem la o concluzie amiabilă. M-am calmat după conversația noastră. Acum puteam să îmi continui în liniște nu doar ziua, ci și relația de lucru cu colegul meu.
Când am reflectat mai târziu asupra acelei situații și a întregului proces care a dus la o rezolvare pozitivă, m-am gândit la felul în care Dumnezeu ne ajută, dacă Îl lăsăm să o facă. Este adevărat, nu am făcut o rugăciune formală, în genunchi, cu privire la situație. Cu toate acestea, cred că însăși reflecția la întrebarea „Ce ar face Isus?” a fost un fel de rugăciune. Cred că Dumnezeu a auzit dorința inimii mele de a fi ca Isus și de a face lucrurile așa cum le-ar face Isus.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru că știi că dorința inimii mele este de a fi mai mult ca Tine și Îți mulțumesc că asculți și răspunzi chiar și la rugăciunile nerostite!
- Detalii
- Scris de: Danijela Schubert
- Categorie: Devoțional femei
Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli.
Filipeni 2:14
Sunt foarte norocoasă că soțului meu îi place să ajute la treburile casei. Adesea pune rufele în mașină, aspiră podelele, spală vasele, iar eu îi mulțumesc întotdeauna.
Dar astăzi a fost altfel și nu am fost deloc recunoscătoare că a spălat rufele. Eram atât de necăjită, încât am cerut ajutorul lui Dumnezeu: „Te rog să te ocupi de soțul meu. Dacă voi spune ceva, nu va fi bine, sunt prea rănită și supărată”.
I-am spus în mod special să nu-mi spele cele două bluze de lână noi. Erau atât de moi și delicate! Doar o spălare manuală la rece ar fi fost de ajuns. În timp ce eram plecată, a pus toate culorile deschise la un loc, la un ciclu de spălare la temperatură scăzută. Dar pentru lână, era totuși prea ridicată temperatura. Bineînțeles, ceea ce a ieșit din mașina de spălat au fost două pulovere în miniatură, care ar fi fost potrivite unui copil de cinci ani.
Ca să mai pună sare pe rană, m-a întrebat dacă aș putea verifica pe internet cum să repar greșeala lui. „Nu”, i-am răspuns. „Trebuie să cauți o soluție!” S-a uitat nedumerit. „Nu pot”, am continuat eu. „În primul rând, nu eu am cauzat această problemă. Nu mai pot fi recuperate. Îmi voi lua altele noi. Nu-ți face griji în privința asta.”
Așa că s-a dus să caute răspunsuri. Soluția pe care a găsit-o pe internet presupunea înmuierea, clătirea, rularea și întinderea. Am venit să ajut la faza de întindere, așa cum a cerut, știind foarte bine din experiență că nu va funcționa. A trebuit să-mi mușc limba. Am fost atât de tentată să spun: „Ți-am spus eu” sau „Ar fi trebuit să mă asculți”. Dar m-am oprit puțin. Am reușit să întindem unul dintre pulovere, astfel încât poate că s-ar fi potrivit unui copil de opt ani. Cu celălalt nu a fost la fel. De la întinderea serioasă, s-a rupt și a ajuns direct la coșul de gunoi.
Rugăciunea mea a fost ascultată, totuși, în timp ce eu continuam liniștită să fac alte lucruri. Pe măsură ce se apropia seara, pregăteam cina pe aragaz. Smerit, soțul meu a venit, s-a așezat lângă mine și mi-a spus: „Îmi pare rău că ți-am stricat puloverele de lână.” Plăcut surprinsă, I-am mulțumit lui Dumnezeu în inima mea!
„Scuze acceptate”, i-am răspuns soțului meu. S-a dovedit a fi un final dulce și frumos pentru o zi care s-a încheiat cu bine!