
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți.
Efeseni 5:1
Avem doi fii, dar la un moment dat am fost și părinți adoptivi. Soțul meu, un asistent social conștient de numărul mare de cazuri, ne-a sugerat să ne înscriem pentru a ajuta la satisfacerea unor nevoi. În cele mai multe cazuri, eram ultima soluție pentru copiii pe care îi acceptam. Multe dintre situații au fost stresante pentru noi toți.
Am încercat cu adevărat să tratăm fiecare copil ca fiind din familie și să gestionăm cu răbdare deficiențele. Un anumit adolescent (de obicei, acceptăm un anumit interval de vârstă) a prezentat provocare după provocare. Unul dintre lucrurile pe care a insistat să le facă a fost să ne răspundă la telefon într-un mod total nepotrivit. Nu am fost fericită! Așa că i-am spus să nu mai răspundă la telefon dacă nu avea de gând să răspundă în felul în care o făceam noi. Răspunsul său a fost: „Nu vreau să fiu ca voi toți”. În cele din urmă a fugit, dar mai târziu s-a întors și a cerut să stea din nou cu noi.
Acest incident îmi vine în minte ori de câte ori mă gândesc la ceea ce ne trebuie pentru a fi ca Isus. Suntem fără adăpost și suntem doar în trecere prin această lume păcătoasă. Isus ne pregătește locașuri (Ioan 14:2). Avem multe deficiențe (vezi Romani 3:23). Totuși, Isus nu este surprins de problemelor noastre. Caracterul Său este dragostea. Noi facem parte din familia lui Dumnezeu, așa că El nu trebuie să încerce să ne trateze ca fiind din familie. El Și-a sacrificat Fiul pentru ca noi să putem petrece veșnicia cu El ca parte a familiei Sale.
Cu toate acestea, întrebarea rămâne. Vrem să fim ca Isus în timp ce trecem prin această lume? Vrem să continuăm să ne mușcăm limba când suntem insultați, să zâmbim când suntem răniți, să râdem când suntem umiliți, sau facem cum vrem noi, în loc să ascultăm de îndemnurile biblice de a sta liniștiți și de a aștepta?
Vrem să citim Cuvântul Său pentru a ști cum să devenim din ce în ce mai mult ca El? El ne pregătește locașuri, dar preferăm să rămânem aici în loc să Îi cerem să ne schimbe pentru a fi pregătiți când Se va întoarce? La fel ca adolescentul cu probleme, Îi spunem noi Tatălui nostru: „Nu vreau să fiu ca voi toți. Nu vreau să fiu ca Fiul Tău”?
Alegerea este întotdeauna a noastră. Haideți să facem o alegere bună!
Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale... până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor și până nu se strică roata de la fântână.
Eclesiastul 12:1,6
Am stat în semiîntuneric. În fața mea se aflau o serie de cutii de sticlă așezate într-un tipar șerpuit, care se întindea de-a lungul mai multor încăperi. Ochii mei s-au concentrat și am început să văd în interiorul cutiilor. Mă aflam în Muzeul Civilizației Egiptene, unde se afla o comoară națională egipteană – rămășițele mumificate a optsprezece regi și patru regine.
Ghidul nostru ne-a spus că Ramses al II-lea a fost singurul faraon care a călătorit în străinătate. În urmă cu câțiva ani, rămășițele sale au fost duse în Germania pentru repararea mumiei, pentru studiu și pentru expunere. Cu toate acestea, înainte ca Germania să permită transportul, faraonului i s-a cerut să prezinte un pașaport pentru călătoria sa – chiar dacă era decedat de peste trei mii de ani! A fost întâmpinat la aeroport de o fanfară și i s-a făcut primirea unui demnitar străin aflat în vizită în Germania.
În timp ce mă uitam în lumina slabă la fiecare mumie, mi-am dat seama că mă aflam în mijlocul unora dintre cei mai puternici oameni care au trăit vreodată pe pământ. Dar acum, sicriele de sticlă conțineau doar rămășițele întunecate și încremenite ale faraonilor puternici de odinioară. Acestea zăceau liniștite și nemișcate. Deși și-au făcut planuri incredibile pentru o viață de apoi bogată, nu mai rămăseseră decât rămășițele lor și milioane de vizitatori care se uitau la ele în timp ce treceau în liniște.
M-am gândit la Solomon, care a ajuns la concluzia că totul era mândrie și vanitate prostească. El ne-a dat un sfat bun în Eclesiastul. „Adu-ți aminte de Făcătorul tău...” Viața constă în mai mult decât putere sau faptul că toate nevoile noastre sunt satisfăcute. Ea constă în a urma porunca: „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om” (Eclesiastul 12:13).
Putem aștepta cu nerăbdare o viață de apoi mult mai glorioasă decât cea pe care și-au imaginat-o faraonii și avem privilegiul de a-i ajuta și pe alții să ajungă în ceruri. Ați prefera să fiți un faraon sau copilul lui Dumnezeu?
Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: «Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug»?”
Matei 21:16
Copiii pot spune cele mai amuzante și uneori cele mai înțelepte lucruri. Îmi amintesc când fiul meu cel mic avea patru ani. În timp ce eram acasă în vacanța de vară, s-a întâmplat să aplic un produs de curățare facială roz. Am un ten închis la culoare, brun ciocolatiu. În timp ce mă privea, fiul meu m-a întrebat:
– Ce faci?
– Mă fac frumoasă, am răspuns.
Fără să stea pe gânduri, a plecat să se joace afară.
Întorcându-se la prânz, s-a uitat o dată la fața mea și văzând că era tot închisă la culoare, maro-ciocolatiu, și nu roz, m-a întrebat:
– Nu a funcționat, nu?
Deși au trecut atâția ani de atunci, nu sunt sigură ce a vrut să spună. Dar chiar și acum mă face să zâmbesc. În eforturile mele de a mă face să arăt bine din punct de vedere spiritual, pot aplica „măștile” greșite. Acestea nu funcționează. Și iată un motiv pentru aceasta – mândria.
Mândria este unul dintre cele șase lucruri pe care Dumnezeu le urăște (Proverbele 6:16). Vreau să arăt ca alți giganți spirituali, dar când mă compar cu alții, descopăr că întotdeauna va exista cineva care mă face să arăt mai puțin bine. Sau, mă pot trezi crezând că sunt mai spirituală decât alții. Suntem avertizați să nu fim mândri, ci mai degrabă ar trebui să fim dispuși să ne asociem cu oameni de rang inferior. Nu fiți îngâmfați! (Romani 12:16).
Solomon ne amintește că mândria merge înaintea căderii și că un spirit îngâmfat merge înaintea pierzaniei (Proverbele 16:18). Vai! Asta doare. Dacă Dumnezeu trebuie să ne facă să devenim umili, în loc ca noi să luăm inițiativa de a face acest lucru, El este privat de gloria care Îi revine de drept.
În mod normal, bebelușii și copiii mici nu au probleme în acest domeniu al dezvoltării umane. Mândria este un comportament învățat. Din punctul meu de vedere, există un sentiment sănătos de mândrie și unul nesănătos. Nu este nimic rău în a dori să păstrăm curate curtea și casa. Și nici nu este o ofensă să vrei să fii bine îmbrăcat și chiar să conduci o mașină care nu se strică în fiecare zi. A face aceste lucruri pentru a fi văzut și a te lăuda cu ele însă poate deveni obsesiv și ofensator. Doamne, ca părinți și bunici, arată-ne cum să umblăm cu umilință înaintea Ta și să fim exemple bune pentru copiii și nepoții noștri!
Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău!
Proverbele 3:7
Oamenii atotștiutori sunt hipnotizanți. Fie că vă dați seama sau nu, cunoașteți deja câțiva dintre ei. Îi întâlnim în diverse locuri și în diferite momente din viața noastră. Dăm peste ei ca personaje în poveștile biblice, în cărți, la radio sau în programe de televiziune. Mediile sociale sunt pline de ei. Îi putem găsi la școală, la biserică, în restaurante, pe autostrăzi și chiar în casele noastre. Deși pot face viața palpitantă pentru toată lumea, un lucru știm sigur – nu vrem niciodată să devenim unul dintre ei.
Trebuie să ne rugăm cu seriozitate pentru a evita să devenim o persoană care le știe pe toate. Tatăl nostru nu ne-a proiectat să le știm pe toate sau să îi facem pe toți să se simtă nefericiți amintindu-le cât de deștepți suntem. Niciunul dintre noi nu-și poate permite să creadă că știe totul, când de fapt există un singur Creator minunat care știe cu adevărat totul, de la început până la sfârșit.
În momentul în care începem să credem că știm ce este cel mai bine în orice situație, începem să ne îndepărtăm de sfatul înțelept al lui Dumnezeu. Amintiți-vă că menținerea unei atitudini de atotștiutor este ceea ce l-a făcut pe Lucifer să fie dat afară din Cer. Dumnezeu ne învață în Cele Zece Porunci ale Sale că El nu acceptă locul doi în inimile noastre. Atunci când ne mândrim, ne ridicăm deasupra lui Dumnezeu în gândirea noastră. Trebuie să rezistăm mândriei personale și să ne încredem întotdeauna doar în înțelepciunea lui Dumnezeu.
Câteva cuvinte de la cel mai înțelept om care a trăit vreodată: „Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău!” (Proverbele 3:7). Mândria, care se găsește în inima lui Satana, a fost cea care l-a doborât în cele din urmă. Să nu-i urmăm exemplul și să nu devenim aroganți sau să avem o estimare exagerată a propriei noastre opinii. Din nou din Solomon: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările” (Proverbele 3:5,6).
Doamne, ajută-ne să ne sprijinim mereu pe Tine și să nu urmăm calea gândurilor noastre. Niciodată nu vom ști mai mult decât Tine și nici nu vom ști ce este mai bine pentru viața noastră. De aceea, ajută-ne să ne încredem întotdeauna în Tine și să acordăm atenție sfaturilor Tale înțelepte. În Numele lui Isus, amin!
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.
Proverbele 14:12
Ați auzit vorba „iarba este întotdeauna mai verde de cealaltă parte a gardului”? Gândindu-mă la această afirmație, încep să înțeleg ce înseamnă. Mi-l amintesc cu afecțiune, acum mai bine de douăzeci și doi de ani, pe micul meu nepot Jonathan așezându-se pe genunchii mei pentru una dintre poveștile sale preferate, „Oaia pierdută”. Aștepta cu nerăbdare să ajung la pagina în care oaia rătăcea peste deal, departe de turmă. Înțelegea pericolul de acolo, mai ales din cauza lupului înfometat. Cât de fericit a fost atunci când ciobanul a salvat oaia!
De ce? Mă întreb, oare o oaie părăsește turma unde este multă iarbă, face o gaură în gard și mănâncă iarba de cealaltă parte? Mai rău, de ce se chinuie să treacă prin gard doar pentru a se trezi că nu se mai poate întoarce? Da, știm că este în pericol de a fi lovită de o mașină sau chiar furată. Nu putem decât să sperăm că proprietarul va veni și o va salva.
Adam și Eva trăiau într-o grădină frumoasă, cu abundență de hrană. Ei cunoșteau regulile, dar, din nefericire, căderea lor în ispită prin depășirea limitelor a adus suferință. Numai marea iubire a lui Dumnezeu a putut oferi o cale de salvare prin Isus, care continuă să ofere mântuire celor care au plecat în căutarea „ierbii mai verzi”.
Există, de asemenea, povestea lui Samson, ales să-i elibereze pe israeliți din captivitatea lor sub filisteni. Samson și-a părăsit teritoriul, împotriva sfatului tatălui său, și și-a căutat o soție păgână. A căzut pradă dezastrului.
Parabola fiului pierdut vorbește despre un tânăr plictisit de rutina vieții, așa că și-a luat moștenirea și s-a îndreptat spre viața liberă. Banii s-au terminat, iar el și-a dat seama curând că o casă și un tată înseamnă siguranță.
Sunt momente în care cred că iarba pare mai verde de partea cealaltă, doar pentru a mă trezi în dificultate. Mă bucur că am un Mântuitor care mă conduce înapoi la siguranța Tatălui meu ceresc. Singura iarbă care va fi mai verde pe partea cealaltă va fi atunci când Isus ne va duce la casa noastră cerească.