Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Caren Henry Broaster
- Categorie: Devoțional femei
Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el... au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mână... și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă.
Judecătorii 7:19-21
Cât de mult mi-am dorit ca ai mei copii să se bucure de experiența de a călători din Statele Unite, prin Mexic, până în țara mea, Belize. Într-o vară, în ciuda amenințării crescânde a jafului de pe autostradă din Mexic, le-am făcut bagajele lui Corbin, în vârstă de șapte ani, și lui Haadiya, în vârstă de cinci ani, și am pornit la drum.
Am trecut de vamă și de biroul de imigrări și am început drumul prin Matamoros, Mexic. Eu am condus o mașină pentru nepotul meu, iar soțul meu a condus mașina noastră. Dumnezeul nostru omniscient, care cunoaște viitorul, lucrează în moduri atât de misterioase! Imediat după ce am trecut granița, El i-a ordonat nepotului meu să tracteze mașina pe care o conduceam cu celălalt vehicul al său, astfel încât să pot merge cu soțul și copiii mei.
Fiica mea a adormit în timp ce fiul meu se bucura de priveliște. O oră mai târziu, soțul meu a exclamat: „Este un jaf!” Mi-a spus să îi dau câțiva pesos pentru hoți. Mi-am luat rapid verigheta și am strecurat-o în interiorul Bibliei mele, ascunsă în compartimentul ușii. Am separat banii noștri, i-am dat o parte soțului meu, am ascuns o parte în hainele mele și i-am dat o parte fiului meu, pentru a o băga sub scaunul mașinii. Ochii i s-au umplut de lacrimi, dar a ascuns ascultător banii.
În față, mai mulți civili cu mitraliere au deviat traficul spre o benzinărie. Nepotul meu stătea lângă mașinile sale, care fuseseră deja desprinse de hoți. Aproape fiecare mașină avea un civil înarmat care cerea bani de la ocupanți. În timp ce soțul meu intra încet în benzinărie, doi tâlhari au început să lovească partea laterală a mașinii și soțul meu a oprit. Unul s-a dus la geamul lui și altul la al meu, cerând să ne vadă permisele. Tremurând, le-am înmânat, iar când am privit în jos, am văzut cum verigheta se reflecta dintre filele aurii ale Bibliei mele. Am atins Biblia, împingând verigheta și rugându-mă ca Dumnezeu să ne salveze.
Chiar în acel moment am auzit o împușcătură! Tâlharii au țipat confuzi în timp ce s-au repezit la vehiculele lor și au fugit, lăsându-ne, prin minunea lui Dumnezeu, nevătămați. Întotdeauna auzisem povești despre puterea Bibliei, iar acum pot să atest cu adevărat puterea ei magnifică!
- Detalii
- Scris de: Lina Ferrara
- Categorie: Devoțional femei
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
În Italia a început un lockdown național la 10 martie 2020, în încercarea de a limita răspândirea coronavirusului. La fel ca în majoritatea celorlalte țări de pe glob, toată lumea a trebuit să rămână acasă. Totul a fost închis, chiar și bisericile. În această perioadă de incertitudine, femeile adventiste au fost în prima linie în găsirea unor modalități de a sprijini multe familii care aveau rude spitalizate și familii care plângeau pierderea celor dragi fără să fi putut să-i vadă înainte de a muri. Datorită utilizării tehnologiei moderne, ele au folosit rețelele de socializare, aplicațiile de chat și smartphone-urile lor pentru a contribui la aducerea de consolare familiilor aflate în suferință.
În toată această suferință, rugăciunea a jucat un rol fundamental, iar Dumnezeu a făcut multe minuni. Experiența lui Liboria în Sicilia stă mărturie în acest sens.
Liboria locuiește în Milano, dar a călătorit împreună cu soțul ei în a doua lor casă din Sicilia, pentru a vizita rudele de acolo. Când a început izolarea, au fost nevoiți să rămână în Sicilia. Liboria nu este adventistă, dar o cunoștea pe Katia Montalbano, de la Departamentul Misiunea Femeii din Sicilia, și s-a alăturat grupului de rugăciune al acesteia. Se întâlneau online în fiecare după-amiază pentru a studia Biblia și a se ruga. Deoarece Liboria nu avea o Biblie, nu a putut urmări împreună cu grupul în timp ce aceștia citeau din Cuvântul lui Dumnezeu.
Într-o zi, după ce au studiat parabola comorii ascunse, dorința Liboriei de a avea o Biblie a devenit din ce în ce mai intensă. Dar, din cauza închiderii, nimeni nu avea voie să iasă din casă. A doua zi, soțul Liboriei s-a hotărât să repare soneria care era stricată de luni de zile, așa că s-a dus să verifice contorul electric din clădirea în care se afla apartamentul lor, pentru a afla care era defecțiunea. Spre surprinderea lui, a văzut o Biblie deasupra contorului. Cartea era acoperită de praf. Încântat, a adus Biblia acasă la soția sa. Ei nu-i venea să-și creadă ochilor. Au vorbit cu administratorul condominiului și au descoperit că Biblia zăcea acolo de aproximativ trei ani. Uitată. El a spus că sunt liberi să o păstreze. Liboria L-a lăudat pe Domnul cu o inimă plină de recunoștință. Acum putea să citească și să studieze Biblia cu grupul de rugăciune al Katiei.
Dumnezeu cunoaște nevoile noastre și își pregătește răspunsul în avans, chiar și atunci când noi nu știm care sunt nevoile noastre.
- Detalii
- Scris de: Avonda White-Krause
- Categorie: Devoțional femei
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Psalmii 119:105
Cu câțiva ani în urmă, pastorul nostru a ținut o predică despre răstignirea lui Isus. La sfârșitul predicii, a sugerat ca fiecare dintre noi să citească Matei 27 în fiecare dimineață. M-am gândit: „Ce idee minunată!” și am hotărât că voi face exact asta. Nu la mult timp după ce am început să includ Matei 27 în închinarea de dimineață, ghizii au condus serviciul religios. Ei se pregătiseră pentru viitoarea tabără de cercetași memorând o serie de capitole întregi din Biblie și studiaseră din greu pentru a putea răspunde la orice întrebare referitoare la acele capitole. Am fost impresionată. „Aceștia sunt doar niște copii”, m-am gândit. M-am întrebat dacă și eu aș fi fost în stare să fac același lucru. Chiar în dimineața următoare, am început să memorez Matei 27. Ghiciți ce? A durat ceva timp, dar am reușit!
După ce l-am memorat, a trebuit să decid ce capitol să învăț în continuare. Instructorul nostru de la Școala de Sabat a menționat că Psalmul 18 era capitolul său preferat din Biblie, așa că am început să învăț acel capitol. Deși a fost interesant, după un timp, mi-am dat seama că nu era capitolul meu preferat. Am decis să memorez Psalmul 51, care include versetul meu preferat, Psalmul 51:10. Din nou, a durat ceva timp, dar am reușit.
Apoi, am făcut o listă cu cele mai importante capitole pe care credeam că trebuie să le învăț. Cunoșteam mesajele celor trei îngeri, dar nu puteam recita acel pasaj, așa că a urmat Apocalipsa 14. Au urmat Fericirile, apoi mai mulți psalmi, câte un capitol din Luca, Romani, Filipeni și Coloseni. Apoi, am memorat iar câțiva psalmi, 1 Corinteni 13 și alte câteva pasaje pe care le scrisesem pe listă.
Ce bucurie a fost să recit tot ce am memorat – aproape în fiecare zi. Îl rog pe Dumnezeu în fiecare dimineață, înainte de a începe, să-mi dea înțelepciune și să mă ajute să-mi amintesc capitolele mele speciale.
Dacă sunteți interesați să învățați Sfânta Scriptură, vă încurajez să începeți mâine cu Matei 27, apoi faceți o listă cu capitolele voastre preferate și începeți! Nu vă descurajați dacă durează mai mult decât v-ați așteptat. Nu renunțați! Eu sunt o femeie de optzeci și doi de ani și mă bucur să lucrez la memorarea și recitarea Cuvântului lui Dumnezeu în fiecare dimineață, în timp ce mă pregătesc pentru ziua mea. În momentul în care termin, mă simt revigorată și Îl simt pe Mântuitorul meu mergând cu mine pe parcursul zilei.
- Detalii
- Scris de: Elida Oncea
- Categorie: Devoțional femei
Ascultă, poporul Meu, și voi vorbi... Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
Psalmii 50:7
În viața de zi cu zi, avem adesea nevoie să cunoaștem părerea lui Dumnezeu, mai ales atunci când este vorba de luarea unor decizii importante. Nu este întotdeauna ușor să distingem vocea lui Dumnezeu printre atâtea alte zgomote puternice din jurul nostru și ne-am putea întreba adesea: „Cum pot afla voia Lui?” Să mergem alături de Isus în fiecare zi implică să urmăm căile Sale, dar cum putem cunoaște calea Sa, astfel încât să nu ne îndoim?
Alegerea unei noi școli pentru copiii dumneavoastră este o provocare importantă. Una care îl face pe orice părinte să caute să cunoască alegerea lui Dumnezeu. Cum ne-am mutat într-un mediu complet nou, a trebuit să găsim o nouă școală pentru fiii noștri. Cel mai mic tocmai terminase gimnaziul, iar cel mai mare era în ultimul an de liceu. Orașul în care ne-am mutat avea o școală adventistă, care era nu numai prima noastră opțiune, ci și cea potrivită pentru o bună educație creștină. Din păcate, aceasta nu oferea cursuri pentru fiul nostru cel mare, ceea ce a însemnat că a trebuit să găsim o altă școală pe care să o frecventeze.
Provocarea a constat în faptul că cele două școli se aflau în direcții opuse și erau foarte îndepărtate, ceea ce ar fi făcut imposibilă o rută comună pentru băieți. Faptul că tocmai ne mutaserăm într-o țară nouă, cu o limbă pe care încă nu o învățasem, a făcut ca ducerea copiilor la școli separate în fiecare dimineață să fie practic imposibilă. Ne era greu să-l scoatem pe fiul nostru cel mic de la școala adventistă, dar nu vedeam altă soluție.
Am căutat răspunsuri în genunchi, în rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu o îndrumare specială. Am decis să postim în timp ce ne rugam pentru o soluție. În dimineața următoare, versetul din devoționalul nostru spunea: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău” (Ioan 17:15). A fi „în lume” nu este întotdeauna alegerea noastră, dar dacă Dumnezeu îi păzește pe copiii noștri de rău, ei sunt întotdeauna în siguranță – oriunde s-ar afla!
Uneori încercăm să găsim voia lui Dumnezeu în moduri complicate, în timp ce Cuvântul Său este întotdeauna la îndemână și atât de ușor de urmat. Haideți să reducem volumul tuturor distracțiilor din jurul nostru și să aprindem lumina Cuvântului Său pentru a ne călăuzi prin întunericul necunoscutului!
- Detalii
- Scris de: Karen M. Phillips
- Categorie: Devoțional femei
Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.
Psalmii 23:1,4
Am cântat un cântec pentru muzica specială la biserică, iar cuvintele mi-au pătruns cu adevărat în inimă, așa cum face adesea muzica. Cântecul se numește God Leads Us Along (Dumnezeu ne conduce), de G. A. Young. Cântecul ne împărtășește cum toți avem momente bune și rele. Putem simți călăuzirea lui Dumnezeu în toate tipurile de situații. El este bunul nostru Păstor, care ne conduce pe pășunile umbroase și verzi sau pe vârful muntelui, unde soarele strălucește atât de tare.
Cu toate acestea, există momente în care trecem prin ape, prin potop și prin foc. Mă gândesc la copiii lui Israel când au așteptat cu nerăbdare pe malul Mării Roșii în timp ce armata faraonului se năpustea asupra lor; sau la Noe și la familia sa în timp ce așteptau ploaia după ce ușa corabiei a fost închisă. Dar cei trei evrei care au înfruntat cuptorul de foc atunci când au refuzat să se plece în fața statuii regelui Nebucadnețar? Și mai este Iosif și toate necazurile pe care le-a înfruntat atunci când frații săi l-au vândut ca sclav, soția lui Potifar care l-a acuzat pe nedrept, ceea ce a dus la anii petrecuți într-o închisoare egipteană. Biblia este plină de astfel de necazuri.
Dar, așa cum ne amintește cântecul, indiferent prin ce trecem, cu toții trecem prin sânge. Da, sângele lui Isus! Fără sacrificiul Său, nu am avea nicio speranță pentru viitor sau pentru viața veșnică alături de El în ceruri. Fără jertfa Sa, nu am putea trece prin aceste vremuri tulburi din viața noastră. El este Dumnezeul nostru, tăria noastră și cântecul nostru!
Ucenicii știau acest lucru, deoarece se aflau într-o barcă pe Marea Galileei, în mijlocul celei mai mari furtuni pe care o trăiseră vreodată (vezi Luca 8:23-25). Ei credeau că se vor îneca. Cu toate acestea, tot ce trebuiau să facă era să cheme numele lui Isus. Când au făcut-o, El a mustrat vântul și apele învolburate, iar furtuna s-a potolit (Luca 8:24).
Te confrunți astăzi cu potopul sau cu focul? În mijlocul oricărui necaz, Isus este acolo. Rugăciunile noastre nu trebuie să fie pline de cuvinte sau fanteziste. Simpla invocare a numelui lui Isus este o rugăciune puternică și elocventă. El va auzi și va răspunde conform voinței și planului Său pentru viața noastră. Dacă ne încredem în Isus, El va pune un cântec de laudă în inima noastră.