Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ella Clark-Tolliver
- Categorie: Devoțional femei
Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Psalmii 139:14
Femeile afro-americane au avut contribuții semnificative în lume. După o lungă perioadă de negare, femeile afro-americane au obținut accesul la educația formală, extinzându-și orizonturile și permițându-le să educe și să îndrume și pe altele. Dar cu mult înainte de a avea acces la căile formale de învățare, ele au fost împuternicite de o altă forță și au excelat în multe fațete ale vieții prin ceea ce unii numesc „spirit matern”. Mie îmi place să o numesc „intervenție divină”. Femeia afro-americană a devenit o forță scrisă de neșters în paginile istoriei, o inspirație pentru toate femeile.
Femei precum Harriett Tubman au evadat din sclavie și au condus mai mult de trei sute de sclavi spre libertate. Mary McLeod Bethune a schimbat caleidoscopul oportunităților educaționale. Ea credea că educația reprezintă cheia pentru progresul rasial. Bethune a fondat Institutul Normal și Industrial Daytona în 1904, pentru femei, care a devenit mai târziu Colegiul Bethune-Cookman și care astăzi educă femei și bărbați din toată lumea.
Femeile afro-americane din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea au avut, de asemenea, contribuții notabile. Dr. Maud Sisley Boyd a fost prima femeie medic adventist de ziua a șaptea. Ea a înființat școala de asistente medicale de la Oakwood College (în prezent Oakwood University) și a slujit ca misionară în America Centrală. Dr. Eva B. Dykes a fost prima femeie care a îndeplinit cerințele pentru obținerea unui doctorat. Ulterior, a predat la Oakwood College, iar în 1946 a format Aeolians (corul Universității Oakwood), un cor de talie mondială, care există și astăzi. Printre alte femei afro-americane notabile se numără: a 49-a vicepreședintă a Statelor Unite, vicepreședinta Kamala Harris; a 116-a judecătoare a Curții Supreme de Justiție, judecătoarea Ketanji Brown Jackson. Aceste două femei sunt primele care au ocupat aceste poziții eminente.
Dumnezeu a deschis uși pentru ca femeile de orice culoare să își atingă scopul stabilit de El. Rugăciunea mea este ca, uitându-ne înapoi la istorie, femeile să își croiască drumuri mai mari și să avanseze spre o vreme în care toate vor experimenta o relație de mai mare coexistență cu Creatorul nostru și cu fiecare dintre ele. Fiecare dintre noi este o făptură așa de minunată! Haideți să îmbrățișăm istoria și diferențele tuturor femeilor și să devenim un trup unit în cadrul credincioșilor!
- Detalii
- Scris de: Wilma Kirk Lee
- Categorie: Devoțional femei
Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Aceștia șapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.
Zaharia 4:10
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a fost înființată în mod oficial la 21 mai 1863. De atunci, această biserică a devenit cunoscută în întreaga lume prin spitalele și școlile sale. Textul de astăzi se referă la „începuturi slabe”. Aș dori să împărtășesc poveștile a două femei care, conform standardelor omului, ar fi considerate „începuturi slabe”.
Prima doamnă este Anna Knight. Anna s-a născut în Mississippi, în 1874, la unsprezece ani după emancipare. Deși legea spunea că este liberă, societatea nu arăta acest lucru! Determinarea ei de a se educa și de a împărtăși credința sa nou-descoperită cu alții a făcut-o să devină prima femeie misionară adventistă de ziua a șaptea în India în 1907. Anna avea douăzeci și șapte de ani!
După ce sora Knight s-a întors în Statele Unite, și-a petrecut restul anilor la Oakwood College. Am avut privilegiul de a o întâlni într-o zi, în timp ce stăteam în campus așteptând ca prietenul meu de atunci să iasă de la ore. În timp ce așteptam, sora Knight s-a apropiat și mi-a spus: „Dacă Willie Lee te curtează, știu că știi să coși un nasture. Vino cu mine!” M-a dus în apartamentul ei din Cunningham Hall, căminul fetelor, m-a așezat și mi-a dat o fustă pe care mi-a spus că o purtase în timp ce fusese misionară în India. M-a rugat să înlocuiesc niște nasturi. Cred că mi-am îndeplinit slujba bine, pentru că m-a îmbrățișat și s-a rugat pentru mine înainte de a pleca!
Eugenia Isabella Cunningham, cunoscută mai bine sub numele de „Mama” Cunningham, a locuit, de asemenea, în campusul Oakwood College. Ea a venit la Oakwood Manual School pentru că dorea să devină misionară. Și-a cunoscut soțul și l-a născut pe fiul lor, C. C. Cunningham, în timp ce era angajată la Oakwood. Căminul fetelor a fost numit în onoarea „Mamei” Cunningham. Fiul doamnei Cunningham, Charles (C.C.), a devenit superintendent pentru educație în cadrul Conferinței Lake Region. Am avut privilegiul de a-l cunoaște în timp ce eram la Universitatea Andrews, unde soțul meu și-a terminat pregătirea pentru seminar.
Impactul acestor două doamne este încă resimțit în întreaga lume, în timp ce așteptăm revenirea Domnului nostru. Deși mulți le-ar considera „slabe”, am învățat că nimic din ceea ce se face pentru Domnul nu poate fi considerat slab, pentru că puținul înseamnă mult când Dumnezeu este în el!
- Detalii
- Scris de: Winsome Joy Grant
- Categorie: Devoțional femei
Și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta... că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele și pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte.”
Iosua 2:9,13
Maria, mama lui Isus, Rut și Ana au fost toate femei celebre din Biblie. Dar cum rămâne cu o femeie ca Rahav? Biblia ne dezvăluie că Rahav a fost o prostituată, o profesie care nu era agreată pe atunci și care este încă prost văzută și astăzi. Cu toate acestea, Rahav, prostituata infamă, și familia ei au fost singurii supraviețuitori atunci când Ierihonul a fost distrus.
Ce a făcut Rahav de i-a adus favoarea lui Dumnezeu? Ea i-a ascuns pe cei doi spioni, cu riscul de a-și pierde viața. Rahav L-a mulțumit pe Dumnezeu prin faptul că și-a pus încrederea implicită în El, în ciuda faptului că nu-L cunoștea pe Dumnezeu, așa cum Îl cunoaștem noi. Ea auzise doar poveștile despre cum Dumnezeu a despărțit în mod miraculos Marea Roșie, astfel încât israeliții au putut trece, pe uscat, pe partea cealaltă. Auzise cum israeliții i-au învins pe cei doi regi ai amoriților, Sihon și Og. Dar aceste minuni au fost suficiente pentru a o convinge că se putea încrede în acest Dumnezeu, în ciuda faptului că doar auzise de El.
Rahav a crezut că merită să-și riște viața. A avut încredere în Dumnezeu că o va salva. Biblia nu specifică ce părere avea familia lui Rahav despre ea. Putem concluziona, totuși, că aceștia nu puteau să-i aprobe activitățile. Cu toate acestea, în ciuda profesiei sale, ea a fost apreciată de Dumnezeu și a câștigat favoarea Sa. Ea a acționat în urma a ceea ce auzise și și-a pus încrederea în Dumnezeu.
Numele lui Rahav a fost gravat în galeria celebrităților biblice, pentru că Dumnezeu a fost mulțumit de încrederea pe care ea și-a pus-o în El. Ea a avut un rol esențial în salvarea vieților întregii sale familii.
Valoarea noastră nu ar trebui să fie determinată de opiniile altora, nici de standardele societății. Valoarea noastră este determinată de părerea lui Dumnezeu despre noi. Gândiți-vă la acest lucru, surorile mele, nicio altă persoană nu are cunoștință de părerea lui Dumnezeu despre noi. Numai Dumnezeu Însuși este în cunoștință de cauză.
Surorile mele, dacă Dumnezeu ne consideră vrednice, lucrul acesta e hotărât. Să continuăm să Îi mulțumim lui Dumnezeu, pentru ca și noi, împreună cu membrii familiei noastre, să beneficiem de faptul că ne aflăm în acel număr care intră în glorioasa Împărăție a cerurilor.
- Detalii
- Scris de: Emra Smith
- Categorie: Devoțional femei
Moartea și viața sunt în puterea limbii...
Proverbele 18:21
Mama a spus ceva ce mi-a rămas în minte. „Vei descoperi că este greu să ai încredere în toate prietenele tale. Cea la care te aștepți cel mai puțin îți va înfige un cuțit în spate și de obicei din cauza unui băiat.” Ca tânără adolescentă, am fost îngrozită de acest gând. Știam că nu mi se va întâmpla niciodată. Prietenele mele erau loiale și iubitoare. Nu m-am mai gândit la acest lucru până când s-a întâmplat, în timpul primului meu an de facultate, exact așa cum spusese mama mea că se va întâmpla. L-am scos pe fostul meu prieten din cercul meu și am clasat experiența la capitolul lecții învățate.
Această conștientizare tacită a dualității impactului pe care femeile îl au una asupra celeilalte s-a extins de-a lungul deceniilor. Unele femei au vorbit cu înțelepciune în viața mea, în timp ce cuvintele altora m-au rănit, m-au epuizat și m-au dărâmat. Ca să fiu corectă, majoritatea nu au fost rostite pentru a fi intenționat crude, ci au venit dintr-un loc de profundă suferință.
Fiecare dintre noi are perioade în care îi rănește pe alții din cauza vindecării necesare în propria viață. Pe măsură ce facem lucrarea de a crește și Îi permitem Domnului să ne vindece, începem să vedem rolul pe care cuvintele și acțiunile noastre l-au jucat în experiențele dureroase ale celor pe care îi iubim. Când am ieșit dintr-o căsnicie de douăzeci și cinci de ani, am văzut doar durerea care mi-a fost provocată, mi-am amintit cuvintele dureroase care mi-au fost adresate și care m-au zdrobit.
Cuvintele unei prietene de încredere, care a permis ca Dumnezeu să-mi vorbească prin ea, au fost cele care m-au sprijinit. Ea a fost mângâierea, dragostea și speranța Lui atunci când lumea mea s-a întunecat. Vocea Lui mi-a făcut semn să continui, să învăț din harul Său și să o iau de la capăt.
Eu numesc acest lucru efectul de undă, o femeie care o ghidează pe alta, care spune cuvinte de înțelepciune, de precauție, de susținere și de încurajare. Pe măsură ce ne ridicăm una pe alta, valurile curg de la una la alta, la următoarea, la următoarea, iar împreună, toate devenim mai puternice.
În timp ce noi, femeile, ne influențăm profund unele pe altele, de la o generație la alta, aceasta să fie rugăciunea noastră: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!” (Psalmii 19:14).
- Detalii
- Scris de: Gerene I. Joseph
- Categorie: Devoțional femei
Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.
1 Petru 4:8
Femeile au tendința de a rivaliza între ele. Penina a ironizat-o pe Ana pentru că era stearpă; Miriam a criticat-o pe cumnata ei, Sefora; iar Lea și Rahela păreau să manifeste tensiune în relația lor, deoarece aveau același soț. În loc să rivalizeze între ele, femeile ar trebui să cultive spiritul de a acoperi rușinea surorii lor, deoarece acesta este spiritul iubirii adevărate. Atunci când o soră face o greșeală și se împiedică, ar trebui să ne grăbim să îi întindem o mână de ajutor pentru a o ajuta să se pună pe picioare. Din păcate, multe fac contrariul.
Poate că ar trebui să luăm o pagină din cartea Mariei. Mă refer la Maria, mama lui Isus. Odată, ea a fost invitată la o nuntă în Cana Galileei. Cred că aceasta trebuia să fie nunta de vis a cuplului. Îndrăznesc să spun că trebuie să se fi investit multă gândire, efort și finanțe în planificarea și executarea acestui eveniment unic în viață! Lista de invitați trebuie să fi fost pregătită cu grijă, iar furnizorul de mâncare s-a asigurat, fără îndoială, că meniul a fost perfect și că vor fi pregătite alimente și vinuri din belșug pentru cei prezenți.
Dar ceva a mers prost. În timp ce oaspeții conversau și luau masa, s-a descoperit că vinul se terminase. În acele zile și în acea cultură, era o rușine ca vinul să se termine. Era considerat un indiciu al unei planificări proaste. Această situație dificilă a fost adusă la cunoștința Mariei care, susțin cercetătorii biblici, era o rudă a miresei. Înainte ca vestea să se răspândească printre invitați, Maria s-a apropiat discret de Isus și I-a cerut să intervină. Isus i-a instruit pe servitori să umple vasele cu apă. Servitorii s-au supus și, spre uimirea lor, din vase a curs vin. Datorită iubirii Mariei pentru ruda ei, ea a căutat să-i acopere rușinea, a ferit-o de rușine și de critici.
Dragi femei, dacă aflați de situația dificilă a unei surori, nu alimentați flacăra bârfei și nu-i măriți durerea. Mai degrabă, asemenea Mariei, căutați să rezolvați problema găsind o soluție semnificativă. Așa cum apa miraculoasă a oferit „cel mai bun vin”, tot așa puteți fi capabile să scoateți ceva pozitiv dintr-o problemă. Să urmăm sfatul apostolului Petru de a ne iubi profund unii pe alții, deoarece dragostea acoperă o mulțime de neajunsuri. Să fim un scut pentru surorile noastre!