
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.
Proverbele 15:1
O știre recentă a relatat despre un cuplu din Texas care făcea o drumeție cu copilul lor în munții din Colorado. Ei au luat o curbă în traseu și au ajuns la câțiva metri de o pumă. În timp ce stăteau acolo, puțin uimiți, a apărut o a doua pumă. Copilul a început să plângă, dar cuplul a rămas foarte calm. De fapt, tatăl a subliniat de mai multe ori că au rămas calmi. Mulțumită unui telefon mobil, a acoperirii 911 și a unui elicopter, au fost în cele din urmă salvați. M-am gândit la textul din Daniel 6:22: „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor.” Mulțumită unui comportament calm și unui înger, au trăit pentru a povesti.
Această poveste îmi amintește de o experiență pe care un pastor și soția sa au avut-o cu ani în urmă, tot în timpul unei drumeții în munții din Colorado. Au ajuns pe neașteptate față în față cu un urs. După câteva momente de tăcere, soția pastorului a început să vorbească foarte încet și dulce cu ursul. Acesta părea să se bucure să audă cât de moale îi era blana și ce ochi frumoși avea, până când, în cele din urmă, s-a plictisit și s-a îndepărtat în pădure. Mulțumită cuvintelor blânde și plăcute și, fără îndoială, grijii protectoare a unui înger.
Biblia spune povestea lui David și a lui Nabal. David s-a supărat foarte tare pe Nabal pentru că a refuzat să le dea proviziile de care David și oamenii săi aveau mare nevoie. În furia sa, David a plănuit să-l pedepsească pe Nabal. Atunci a intervenit Abigail, soția lui Nabal. Ea nu numai că a adus provizii ample, dar, datorită harului și bunătății sale, a împiedicat un atac care, cu siguranță, s-ar fi terminat rău pentru soțul ei.
Apostolul Petru spune: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3,4).
Se pare că un spirit calm și o vorbă blândă pot îmblânzi pumele, urșii, dar și oamenii!
Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.
Geneza 50:20
Unul dintre cele mai triste versete din Biblie se găsește în povestea lui Iosif: „Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat” (Geneza 40:23). Citim apoi primul verset al capitolului 41: „După doi ani...”.
Imaginați-vă dezamăgirea! Iosif interpretează visele pentru paharnic și brutar. Paharnicul este de acord să pună o vorbă bună pentru Iosif. Și uită. Poate că și tu ai avut pe cineva care te-a dezamăgit în felul acesta. A spus că va face ceva, dar nu a făcut-o. Sau poate că ai jucat rolul paharnicului. Pierdut în propria bucurie sau în viață, ai uitat.
O știre a făcut înconjurul internetului. O misionară și învățătoare cu vechime și-a dat seama că este timpul să se întoarcă acasă. Devenise o parte a comunității, iar aceștia o iubeau ca pe una de-a lor. La petrecerea de adio, unul dintre elevii ei i-a oferit un cadou prost împachetat. Deschizându-l, ea a văzut ceea ce părea o scoică banală, dar a recunoscut-o ca fiind una care se găsea doar pe o anumită plajă aflată la vreo 60 de kilometri distanță.
– De unde ai luat asta? a întrebat ea.
– Am mers pe jos până la plajă ca să ți-o găsesc, a răspuns el.
– Ai mers pe jos?! a exclamat ea.
A zâmbit.
– Doamna învățătoare, călătoria face parte din dar!
Povestea lui Iosif se termină cu bine. Cu toate acestea, în timp ce-și trăia viața, el nu cunoștea finalul. Ar fi putut cu ușurință să se îndepărteze de Dumnezeu din cauza frustrării și a mâniei. Totuși, prin toate acestea, el pare să găsească mulțumire. Pentru Iosif, călătoria făcea parte din dar.
Oricare ar fi poverile pe care le porți, orice îngrijorare te ține trează, amintește-ți: călătoria face parte din dar – darul că lui Isus Îi pasă, Și-a dat viața pentru tine și are un plan pe care poate nu-l vezi, dar pe care mai târziu îl vei recunoaște ca fiind o parte necesară a călătoriei tale.
„Dumnezeu nu-Și conduce niciodată copiii altfel decât ar alege ei să fie conduși, dacă ar putea vedea sfârșitul de la început și ar putea discerne gloria scopului pe care îl îndeplinesc în calitate de colaboratori ai Lui” (Ellen White, Divina vindecare, p. 479).
Fie ca astăzi să găsim bucurie în călătoria noastră!
Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!
Psalmii 27:14
Pe tot parcursul lunii februarie, ne gândim la inimi, flori, felicitări și dragoste. Ne întrebăm cum să ne exprimăm dragostea față de ceilalți. Dar ce se întâmplă atunci când nu ne simțim iubiți și ne este teamă?
David a scris despre faptul că avea nevoie de ajutor atunci când îi era frică. Simțea teamă în inima lui pentru că regele Saul căuta să-l ucidă. În timp ce se ascundea, este posibil să-și fi amintit povești din Scriptură despre Moise și despre temerile cu care s-a confruntat și despre cum Dumnezeu a avut grijă de el. Moise scrisese: „Întăriți-vă și îmbărbătați-vă! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați de ei, căci Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa” (Deuteronomul 31:6). Când Iosua i-a luat locul lui Moise pentru a-i conduce pe copiii lui Israel spre țara promisă, Dumnezeu i-a spus: „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face” (Iosua 1:9). Dumnezeu a repetat de trei ori: „Întărește-te și îmbărbătează-te!” Ce binecuvântare găsim în Biblie, deoarece ea vorbește despre ceea ce avem nevoie în viața noastră – pace, călăuzire, încredere, mângâiere.
David a prins curaj și a scris și el despre asta. „Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmii 27:14). El știa că Dumnezeu este dispus și pregătit să ne dea putere, încredere și pace sufletească, pe măsură ce trecem prin fiecare zi.
Săptămâna trecută am lucrat la un proiect pentru un prieten care a pierdut aproape totul în incendiile din California. Am vrut să împărtășesc amintiri din viața noastră împreună. Îi fac un album de amintiri cu poze. Când m-am dus să fac niște copii la magazin, mi-am dat seama că va fi scump. L-am întrebat pe managerul magazinului dacă nu cumva aveau reduceri la copiile pe care le făceam. Acesta i-a spus tinerei care mă ajuta: „Fă-i o reducere pentru aceste copii”. Am fost atât de binecuvântată! Am ajuns să plătesc mai puțin de jumătate din cât mă așteptam să plătesc!
Dumnezeu mi-a întărit inima. El ne iubește, are grijă de noi și ne ajută atunci când depindem de El. Fie ca El să vă întărească inima astăzi!
Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!
Apocalipsa 15:3
În timp ce scoteam prosoapele din uscător, una dintre bilele de uscare a căzut și a început să se rostogolească pe gresie. Am făcut câțiva pași, m-am aplecat și am ridicat-o. Dar, în timp ce mă întorceam la împăturit, am reflectat la ceea ce tocmai se întâmplase. Fără să mă gândesc la asta, creierul meu calculase viteza și traiectoria mingii, astfel încât știam exact unde va fi atunci când mă aplecasem. Minunat! Eram eu minunată? Nu. Dar Dumnezeul care a creat un astfel de creier este minunat! Există atât de multe lucruri uimitoare ale lui Dumnezeu în natură, în trupurile și mințile noastre și în întâmplările din fiecare zi, toate dincolo de înțelegerea mea. Mă uit pe fereastră la Longs Peak, care are o înălțime de 4.300 de metri. Dumnezeu l-a înălțat și îl poate muta dacă dorește.
Locuim la o oră de mers cu mașina de Parcul Național Rocky Mountain, dar pentru a ajunge acolo trebuie să trecem prin Canionul Big Thompson, care este în sine o minune. În ultimii cincizeci de ani, în canion au avut loc două inundații majore, soldate cu mari pierderi de vieți omenești și materiale. Pe vremuri, de-a lungul râului Big Thompson existau un magazin și o casă unde ne plăcea să ne oprim pentru a vizita proprietarii. Ne-a plăcut să ne uităm la uimitoarea lor artă indiană. Apoi a venit inundația. Acum nu mai există nici magazin, nici casă, nici măcar terenul pe care se aflau cândva. Apa este puternică. Isus S-a numit pe Sine Însuși Apa Vie care împrospătează și salvează. Dar El nu-Și folosește niciodată puterea pentru a face rău.
Chiar înainte de vacanța de iarnă, un vânt teribil, cu forța unui uragan, s-a abătut asupra munților. Deși am făcut tot posibilul pentru a asigura masa de pe terasă, vântul a ridicat-o și a zburat-o deasupra casei noastre, spărgând ferestrele și pereții de stuf. A zburat patru dintre țiglele grele de lut de pe marginea acoperișului nostru. Vântul este și el atât de puternic, și totuși nu l-am putut vedea venind sau plecând. La fel ca Duhul Sfânt, o putere dincolo de orice înțelegere.
Luați-vă un moment pentru a vă gândi la ce lucrări mari și minunate vedeți în jurul vostru și în voi. Unele lucruri pe care le vedem acum sunt puteri distructive, dar nu acesta a fost planul inițial. Lăudați-L pe Dumnezeu în fiecare dimineață pentru lucrările Sale mari și minunate, inclusiv pentru cele pe care le săvârșește în voi!
Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.
Țefania 3:17
Îmi place să cânt. Am cântat pentru prima dată în public cu tatăl meu când aveam patru ani. Obișnuiau să aducă un scaun pe care să stau în picioare în timp ce cântam cu tatăl meu. În studiul Bibliei, am învățat că muzica este parte integrantă a Cerului!
Am fost provocată în slujbele bisericești la care am participat de către cei care stăteau în apropiere, când mi-au spus că eu cântam prea tare! Le-am răspuns adesea: „Mă pregătesc pentru timpul de necaz, când nu va fi niciun acompaniament”. Acum, dacă cineva mi-ar vorbi despre imnurile pe care le cânt, ar trebui să spun: „Aceasta este repetiția generală”. Permiteți-mi să vă explic.
În Apocalipsa, Ioan scrie: „Și cântau o cântare nouă” (Apocalipsa 5:9). Mi se pare că, pentru a fi incluse în acel număr pe care nimeni nu-l poate număra, va trebui să cântăm un cântec care să spună povestea despre cum am trecut peste toate necazurile vieții.
Ellen White scrie că îngerii așteaptă cu nerăbdare momentul în care vor auzi imnurile celor binecuvântați și vor sărbători triumful planului de mântuire a omului. Dar chiar și îngerii se vor opri să asculte cântecul pe care îl vom cânta noi! Ei nu pot decât să asculte, căci ei nu au luptat și nu au biruit prin sângele Mielului într-o lume a păcatului!
Va fi un cântec puternic și vesel! Vă puteți imagina mai mulți oameni decât ați putea număra exprimându-și încântarea față de noua lor locație – cântând? Pentru cei care nu se simt confortabil cu sunetele puternice în timpul închinării, aceasta este repetiția generală! Poate că aceasta este ceea ce și-a imaginat psalmistul în Psalmul 150, când a scris despre atâtea instrumente muzicale – țambale, trâmbițe, corzi și tobe!
Data viitoare când vă aflați într-un serviciu de închinare și vi se cere să vă ridicați în picioare și să cântați imnul de la serviciul divin, amintiți-vă că exersați pentru ziua în care îngerii vor tăcea, căci ei vor asculta cântecul nostru de bucurie! Așadar, cântați cu voce tare! Aceasta este repetiția generală, prietenii mei. Sunteți pregătiți să cântați?