Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: R. Bowen
- Categorie: Devoțional femei
Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Matei 6:26
L-am întâlnit pe plajă. El era slăbuț și zâmbea și nu îți puteai da seama dacă are douăzeci și unu sau treizeci și unu de ani. El se plimba împreună cu gazda la care stătea și care, în încercarea de a mă determina să închiriez de la el, ne-a invitat la cină, la el acasă. Pentru mine erau niște străini, dar colega mea îi cunoștea, așa că am mers. Ne-au servit pui Biriyani și, deși eu sunt vegetariană, am mâncat pentru că se pare că nu pot rezista preparatelor sud-asiatice. Apoi a început să ne spună povestea lui.
El provenea din Pakistan și era în tranzit spre Canada. Pe insulă era de trei ani și jumătate. Era refugiat. Plecase din țara lui din cauza amenințărilor cu moartea. De ce? Pentru că era creștin și pentru că lucra pentru o organizație care adesea convertea musulmani la creștinism.
Arăta ca un copil. Dar iată-l aici, gata să își înceapă viața într-o țară nouă, în timp ce îi era un dor nebun de viața lui veche. Mi-a arătat poze cu casa lui din Pakistan. Este mai frumoasă decât casa mea din Canada. Mi-a arătat poze cu mama și sora lui, două femei frumoase. Apoi mi-a arătat poze cu el – vechiul el. Așa cum obișnuia să fie el în trecut, haine scumpe, o mașină frumoasă, o frizură scumpă. M-am uitat la cel care stătea în fața mea acum. Asemănările erau puține.
Dar am văzut asemănarea dintre noi. La fel ca el, și eu venisem pe insulă pentru o lună, dar deja trecuseră mai bine de trei luni. Și amândoi erau la fel de nesiguri. Totuși, el făcea față necunoscutului mult mai bine decât mine. El avea o atitudine pozitivă și nu se plângea, dar eu mă revoltam în tăcere față de Dumnezeu. Urăsc incertitudinea. Prefer mult mai mult să știu ce urmează, chiar dacă este ceva neplăcut. Faptul că nu știu înseamnă că tot ce pot să fac este să mă predau în mâna lui Dumnezeu, să am încredințarea că El va rezolva totul. Îmi va purta de grijă. Aici din nou văd asemănări între mine și noul meu prieten; deși nu avem nicio certitudine cu privire la viitorul nostru apropiat, avem asigurarea că Tatăl nostru comun ne va purta de grijă amândurora, oriunde ne-am afla. Deși nu îmi place întotdeauna, aceasta este singura certitudine care contează.
- Detalii
- Scris de: Barbara Burris Neequaye
- Categorie: Devoțional femei
Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.
Efeseni 6:4
Pe vremea când eu și frații mei eram tineri, îmi amintesc că tata ne săruta de rămas-bun când mergea de acasă, seara, la întâlnirile bisericii. Apoi, am devenit adolescentă și am observat că tata a devenit rigid. Noi trăiam în era Jim Crow. Probabil că era o adevărată provocare să crești copii în temere de Dumnezeu și în același timp să iei atitudine pentru ei într-un mediu adesea ostil față de alte rase.
Ca adolescentă precoce, uneori așteptam cu teamă momentul întoarcerii tatei de la lucru. Trebuia să fim atenți ce spuneam și nu întotdeauna puteam vorbi liberi, ca nu cumva să ne înțeleagă greșit. El nu tolera ceea ce considera a fi obraznic. Dar nu pot spune că era obrăznicie, ci o curiozitate tot mai mare față de lumea din jurul nostru. Tata și fratele meu mai mare se ciondăneau adesea pentru lucruri simple.
Probabil că tata și-a dat seama că nu își dorea ca noi să așteptăm cu teamă venirea lui acasă. Așa că, în fiecare zi de miercuri, a început să ne aducă un mic cadou (o caserolă mare de înghețată). Am observat că tata a început să se schimbe pe măsură ce noi ne maturizam, iar acum asculta ce aveam de spus. El a evoluat de la blândețea față de noi când eram mici, la strictețe față de noi adolescenți și la a ne asculta la vârsta adultă. Încă era foarte blând și îngăduitor cu surorile mele mai mici. El a murit înainte de vârsta de cincizeci de ani, și, astfel, mama a rămas văduvă relativ de tânără.
Cred că relația noastră cu Tatăl nostru ceresc se schimbă și ea pe măsură ce noi ne maturizăm în relație cu El. Când eram mai tânără și am început să citesc Biblia, Îl vedeam pe Dumnezeu ca fiind oarecum dur în felul de manifestare față de omenire. Dar, pe măsură ce am crescut spiritual în relația mea cu El, mi-am dat seama că disciplina Lui era plină de har și dragoste necondiționată. El dorește ca noi să avem o viață demnă de Împărăția Sa.
Uneori, părinții trebuie să fie stricți sau rigizi față de copiii lor pentru a-i feri de situații dăunătoare. Tatăl meu pământesc, în felul lui, și-a învățat copiii să Îl respecte și să-l asculte pe Dumnezeu. Când Tatăl nostru ceresc pare strict cu Cele Zece Porunci, de fapt, El ne protejează și ne dă un îndrumător pentru a naviga alături de noi prin viață. El dorește ca noi să ascultăm de El până când Fiul Său va veni să ne ia acasă, pentru a fi cu El pentru totdeauna.
- Detalii
- Scris de: Annette Walwyn Michael
- Categorie: Devoțional femei
Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.
Matei 25:40
Stăteam la rând, la brutărie, pentru a cumpăra opt chifle pentru burger, fără să îmi dau seama că această tranzacție avea să se încheie cu totul diferit față de celelalte săptămâni. Clientul din fața mea, un domn mai în vârstă, comandase „fungi”, o delicatesă caraibeană din mălai fiert și okra. Nu s-a grăbit deloc în a alege ceva ce să servească împreună cu restul mâncării comandate. Într-un final, s-a hotărât la tocană de pui cu foarte mult sos. Apoi a cerut și mai mult sos. Vânzătoarea, amabilă, l-a servit cu bucurie. Prețul? Cinci dolari.
Clientul și-a verificat pantalonii cu imprimeu militar, dar căutarea a fost fără rezultat. Așa că a mers afară la mașină, cred. S-a întors cu o privire confuză. Și eu am mai avut această expresie înainte – cardul de credit uitat acasă, banii în cealaltă geantă.
- Nu știu ce s-a întâmplat, i-a spus el bâlbâit vânzătoarei, încă verificându-și buzunarele, pentru că nu îi venea să creadă.
- Plătesc eu consumația dumnealui, m-am auzit spunând.
Aveam cel puțin cinci dolari în plus, știam. Nu planificasem acest lucru. A fost cu adevărat o faptă aleatorie de bunătate. Clientul s-a uitat la mine mai mult decât uimit.
- Da, am spus, în timp ce puneam caserola cu mâncare în mâna lui și îi plăteam vânzătoarei cei cinci dolari.
- Vă voi da banii înapoi.
Îmi și imaginez discuția de la ei de acasă în acea seară. Poate că a dat din mâncarea lui și celor de acasă, povestindu-le despre doamna care i-a plătit-o. O doamnă pe care nu a mai văzut-o până atunci, care apăruse de nicăieri. Îmi pot imagina privirea lui uimită. Sper că, meditând la acea întâmplare, și-a dat seama că cei cinci dolari uitați l-au făcut să aibă parte de o binecuvântare neașteptată din partea lui Dumnezeu.
Dar binecuvântarea a fost în două părți – nu doar pentru beneficiar, ci și pentru dătător. „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut” (Matei 25:40), a spus Stăpânul. Dacă nu aș fi „făcut aceasta”, ce binecuvântare aș fi pierdut!
- Detalii
- Scris de: Simone E. Johnson
- Categorie: Devoțional femei
Căci toate fiarele pădurii sunt ale mele și vitele pe o mie de dealuri.
Psalmii 50:10Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.
Isaia 42:8
„Nu pot da totul pentru o singură persoană, cu siguranță că Tu știi că mai există și alții pe care trebuie să îi ajut. De ce să adaug și mai mult la această sumă?” Ca răspuns la întrebarea mea, Dumnezeu mi-a adresat o întrebare: „Vei face așa cum spun?”
Încă puțin confuză, dar liniștită la gândul că Dumnezeu întotdeauna a fost credincios, am acceptat să dăruiesc așa cum mi-a spus El. După o vreme, la o sesiune de rugăciune și post, persoana căreia i-am dăruit banii a împărtășit cu noi o mărturie minunată despre credincioșia lui Dumnezeu. Ea ne-a spus că avea nevoie de fonduri pentru a plăti o datorie destul de mare și Dumnezeu i-a trimis suma exactă de care avea nevoie – nu doar pentru a-și plăti datoria, ci și ca să înapoieze cu credincioșie zecimea și darurile!
Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cine altul dacă nu Dumnezeu? A fost unul din acele momente de „stai în liniște și privește”. În acea clipă, mi-am dat seama imediat că suma „extra” era pentru ca ea să poată înapoia cu credincioșie lui Dumnezeu ceea ce El a poruncit. Ea a fost binecuvântată, dar eu am fost mult binecuvântată de această experiență! Cum ar fi fost dacă nu aș fi ascultat de El? Fără îndoială, Dumnezeu deține vitele pe o mie de dealuri și ar fi purtat de grijă copilului Său, dar eu nu aș fi primit în dar o lecție atât de valoroasă despre dăruire, ascultare și încredere. Uneori, Dumnezeu poate ne va cere să facem lucruri care par iraționale, nerezonabile sau uneori de-a dreptul imposibile, dar El are totul și știe totul. El va face totul pentru a da slavă și cinste numelui Său.
Tu vei asculta de El și vei face tot ce îți cere? Alege să Îl faci pe Dumnezeu astăzi Planificatorul tău financiar, căci El este cel mai bun Tovarăș pe care Îl putem avea în planificarea bugetului!
- Detalii
- Scris de: Elaine J. Johnson
- Categorie: Devoțional femei
Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima.
Psalmii 37:4
Era o dimineață răcoroasă de toamnă. Eu mă pregăteam pentru o zi măreață cu Dumnezeu la biserică. M-am trezit, mi-am făcut rutina de dimineață și am pregătit micul-dejun pentru mine și soțul meu. Era aproape vremea să plecăm, așa că am strâns lucrurile de care aveam nevoie. Apoi mi-am dat seama că aveam nevoie de plicul pentru zecime.
Am scos plicul și am început să număr banii. Așteaptă puțin, îmi lipsesc cinci dolari, m-am gândit eu. Cum era posibil? Zecimea o pusesem deoparte cu o săptămână înainte. Am numărat din nou zecimea în speranța că greșisem. Nu, încă lipseau. Atunci mi-am zis: Sunt doar cinci dolari. Dumnezeu nu se va supăra pe mine pentru atât. Vedeți voi, eu mai aveam doar doisprezece dolari în portofel. Dacă mai luam din ei cinci, nu îmi mai rămânea mult. Dacă voiam să merg undeva? Mama întotdeauna mi-a spus să nu merg nicăieri cu buzunarele goale, în caz de urgență.
Dintr-odată, mi-a venit în minte textul din Maleahi 3:10: „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.”
Pe deplin convinsă, am adăugat rapid cei cinci dolari și m-am încrezut în Dumnezeu că mă va binecuvânta.
La biserică i-am salutat pe frații și pe surorile în Hristos. M-am bucurat de program și am pus plicul de zecime bucuroasă în coș. În acea după-amiază, acasă, am ascultat o predică pe internet și vreți să știți despre ce a fost predica? Da, zecime!
Spre seară, am mers la cutia poștală. Acolo era o scrisoare de la sora mea. Scrisoarea era oarecum neobișnuită, pentru că mi-a scris prenumele cu litere mari. Foarte puține persoane îmi cunosc al doilea prenume. Întotdeauna îl folosesc pe primul.
Când am deschis scrisoarea, am găsit în ea un cec de trei sute de dolari! Trei sute de dolari?! Nu îmi venea să cred!
Cred că Dumnezeu a zâmbit spre mine și a spus: „Ce ți-am spus? Ai încredere în Mine.”
I-am dat lui Dumnezeu o bancnotă de cinci dolari și acum am șaizeci de bancnote de cinci dolari. Dumnezeu cu adevărat a deschis zăgazurile cerului și a turnat binecuvântări mai mari decât mi-am imaginat.