Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Maureen H. Moncrieffe
- Categorie: Devoțional femei
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
După moartea recentă a tatălui meu vitreg, fără doar și poate cel mai logic lucru de făcut era ca mama mea să vină să locuiască la mine. Asta însemna că trebuia să vindem casa ei, trebuia să scoatem mobila și întreaga casă trebuia curățată.
Mama nu mă putea ajuta cu aceste sarcini deoarece are nouăzeci și cinci de ani și suferă de demență. Pur și simplu nu avea cine să mă ajute. Ei bine, cel puțin așa credeam. Dumnezeu, pe de altă parte, avea în minte alte planuri pentru mine. Zi după zi, am putut vedea cum El lucrează în atâtea moduri, uneori era chiar copleșitor. Totuși, a fost și o rugăciune nerostită la care mi-a răspuns El.
Un prieten drag, care era în vizită în altă zonă din Florida, s-a oferit să mă ajute înainte de a se întoarce spre casă. În timp ce făceam planuri pentru vizita lui, m-am gândit că ar fi frumos să cumpăr niște banane verzi pentru a le servi la micul dejun alături de fructul ackee și pește sărat (preparat tradițional din Jamaica, n.t.). Problema era că nu aveam cu cine să o las pe mama mea cât eu mergeam la magazin și, sub nicio formă, nu voiam să o las singură în timp ce eram plecată. Dimineața următoare, încă îmi băteam capul cum să procedez, mi-a sunat telefonul. Am răspuns și la celălalt capăt al firului era o prietenă care, de obicei, se trezește destul de târziu. Am întrebat-o de ce era trează atât de devreme și apoi m-a întrebat: „Ai vrea niște banane verzi?” Nu îmi venea să cred! Domnul tocmai răspunsese rugăciunii mele nerostite înainte ca eu să o rostesc cu glas tare! Am acceptat bucuroasă oferta ei și am strigat de fericire!
Ce Dumnezeu minunat slujim! El a făgăduit că ne va purta de grijă orice ar fi. Așa cum spune versetul, El a mai promis că ne va răspunde înainte să Îl chemăm și ne va auzi chiar înainte ca noi să rostim cuvintele. Prieteni, încredeți-vă în El chiar și când nu Îl vedeți. El este acolo gata să ne ajute chiar și când noi nu Îi cerem.
- Detalii
- Scris de: Gertrude Mfune
- Categorie: Devoțional femei
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
Soțul meu trebuia să călătorească în afara țării pentru niște întâlniri. În alte ocazii, eu l-am dus la aeroportul cel mai apropiat, dar de această dată urma să zboare pe un aeroport care era mai departe de casa noastră deci, un drum nou pentru mine. Din acest motiv, l-am rugat să cheme un taxi. Șoferul a întârziat și soțul meu începea să se neliniștească – se temea că va pierde zborul. Așa că m-a rugat să îl duc eu. Nu am fost deloc încântată deoarece nu mai fusesem la acel aeroport. Totuși, nu aveam altă opțiune decât să îl duc. Ne-am rugat și am pornit spre aeroport.
Nu puteam folosi GPS-ul de pe telefon deoarece aveam puțină baterie și voiam să o păstrez pentru urgențe. După ce am ajuns la aeroport, l-am întrebat pe un bărbat cum să ajung la Route 395. Din acel loc știam cum să ajung înapoi acasă. Bărbatul a avut impresia că nu am înțeles instrucțiunile lui și mi-a spus politicos să merg în spatele lui. Am pornit amândoi și am reușit să mă țin după mașina lui până într-un punct, când o altă mașină s-a interpus între noi. A fost destul de epuizant să încerc să mă țin de acel șofer când în jur erau atât de multe mașini asemănătoare. Am făcut tot posibilul să ajung din nou în spatele ghidului meu și, într-un final, am reușit. După câteva minute, mașina a ieșit de pe autostradă și eu am urmat-o, dar mi-am dat seama că am ajuns la un hotel. Când șoferul s-a dat jos din mașină, nu era cel cu care vorbisem mai devreme și, mai mult, era împreună cu familia. M-am întors la mașină de parcă uitasem ceva. Am înălțat o rugăciune ca Dumnezeu să mă călăuzească.
După aceea, am hotărât să intru în hotel, în ciuda faptului că îmi era teamă ca nu cumva șoferul să creadă că l-am urmărit. Am mers la recepție și am explicat situația în care mă aflat, doamna de acolo a fost foarte înțelegătoare. I-am dat adresa mea de acasă și ea a imprimat o hartă pentru mine. Am analizat-o cu atenție și apoi am pornit spre casă pentru a mă pregăti să merg la lucru.
Dumnezeu a știut cât de greu avea să îmi fie să stau în spatele unei mașini pe acele drumuri atât de aglomerate. Așa că El m-a îndrumat spre un șofer greșit care se îndrepta spre un hotel, pentru ca acolo să primesc traseul. Am întârziat puțin la lucru, dar am ajuns în siguranță și mai puțin stresată.
- Detalii
- Scris de: Brenda Browne-Ashe
- Categorie: Devoțional femei
Și se va întâmpla, că înainte ca ei să cheme, eu voi răspunde; și în timp ce ei încă vorbesc, eu voi auzi.
Isaia 65:24 – Fidela
Sunt convinsă că ne putem încrede în Dumnezeu și eu voi continua să mă încred în El până voi muri.
Cu toții știm cum a fost anul 2020. Dificil. Lumea nu s-a mai confruntat cu așa ceva. Foarte multe schimbări, ajustări și tot tacâmul. Dar, pe tot parcursul anului, Dumnezeu a fost bun. Pe 26 mai 2020, într-o zi de marți, am folosit ultimul ou din cutie și am spus (mai mult sau mai puțin în sinea mea): „Doamne, acesta este ultimul ou și va trebui să mă ajuți să găsesc bani să mai cumpăr altele.”
În mai puțin de o jumătate de oră după acest gând, m-am uitat pe fereastră și am văzut o mașină parcată în fața casei mele. Nu am auzit claxonând și nici când mașina a oprit. I-am spus fiului meu: „Mergi și vezi dacă acea persoană ne caută pe noi.”
După câteva minute, s-a întors cu un zâmbet larg pe față și o cutie cu douăsprezece ouă în mână, spunând: „Vecinul ni le-a adus și a spus că sunt din partea casei.”
Am strigat: „Mulțumesc, Doamne!”
Fiul meu nu a înțeles de ce I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ouă, așa că i-am explicat că tocmai folosisem ultimul ou și Îi spusesem lui Dumnezeu că va trebui să ne ofere mai multe.
După aceea, m-am rugat astfel: „Doamne, Tu ai spus că pâinea și apa nu ne vor lipsi și acum ai trimis și ouă. Îți mulțumesc că ne porți de grijă!”
Dumnezeu continuă să ne ofere ouă. Acum (februarie 2021), când scriu acest devoțional, încă primim ouă. Și întotdeauna sunt „din partea casei”. Ele îmi reamintesc constant de Dumnezeul căruia Îi pasă, ne aude și ne poartă de grijă.
De îndată mi-a venit în minte versetul de astăzi și am primit asigurarea că înainte ca eu să strig, ouăle erau deja pe drum. Dumnezeu îmi cunoștea deja nevoia și purtase de grijă înainte ca eu să cer.
Vreau să te asigur din nou astăzi că Dumnezeu te iubește și îți vrea binele. Dacă nu ar fi așa, de ce Și-ar lua El timp să numere până și perii din capul nostru? Să ne încredem în El chiar dacă nu înțelegem tot ce se întâmplă în jurul nostru. Cheamă‑L astăzi și încrede-te în El că îți va purta de grijă în situația în care te afli. Indiferent cât de mari sau mici îți sunt nevoile, Dumnezeu Se îngrijește.
- Detalii
- Scris de: Sandy Kolb
- Categorie: Devoțional femei
Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5:6,7
Poc! Venind grăbită din bucătărie, crezând că unul din câini a răsturnat ceva, m-am uitat să văd ce a căzut în sufragerie. Am fost uimită să îl văd pe soțul meu căzut lat pe podeaua tare din lemn. Zăcea acolo, uluit, și privea la tavan. După câteva momente, s-a ridicat în picioare. Părea să fie bine, dar, când m-am întors să merg spre bucătărie, el a căzut din nou.
- Te duc la spital.”
Am plecat să caut cheile, dar nu eram sigură dacă urma să îl pot duce până la mașină.
- Nu. Cheamă ambulanța. Nu mă poți ridica.
Bâjbâind pe telefon, am format 112.
Cât el era tot jos la podea, am dus câinii în țarc și am luat-o pe fetița noastră de patru ani. I-am spus Rebeccăi că tatăl ei urma să meargă la spital și ea mergea acasă la bunici.
Paramedicii au ajuns foarte repede, l-au urcat în ambulanță și au pornit în goană spre spital.
În timp ce îi puneam centura fetiței în scaunul de mașină, ea s-a așezat confortabil cu „pătura bunicii” (o păturică mică, croșetată de bunica) și cu animalul de pluș preferat. Am pornit spre casa socrilor mei și am încercat să nu depășesc limita de viteză. Soacra mea a luat-o pe Rebecca și socrul meu m-a însoțit la spital. Ne-am așezat amândoi în sala de așteptare.
După o vreme, a venit un medic cu raportul. „Soțul dumneavoastră a suferit un AVC. Deoarece a ajuns la spital atât de repede, am putut să îi administrăm tPA (activator de plasminogen tisular). Cred că are șanse excelente de recuperare.”
M-am așezat din nou pe scaun plină de recunoștință și uimire. Puțin mai devreme, tocmai mă întorsesem de la cursul de exerciții fizice și, în scurt timp, intenționam să plec la un eveniment al mamelor preșcolarilor. Soțul meu s-a prăbușit la pământ în intervalul de o oră și jumătate, timp în care am fost și eu acasă. Cât de diferit ar fi fost rezultatul dacă aș fi fost plecată. De atunci au trecut zece ani; el este puternic și sănătos, fără efecte secundare din cauza AVC-ului.
Dumnezeu l-a ridicat la momentul potrivit. Dumnezeu ne-a purtat de grijă în acele momente de neliniște și încă ne poartă de grijă și în prezent.
- Detalii
- Scris de: Anna May Radke Waters
- Categorie: Devoțional femei
Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.
2 Timotei 1:7
Fiica noastră, soțul ei și fiul lor tocmai se mutaseră în acea zi în alt stat. Alte două fiice, un ginere și doi strănepoți erau în vacanță în alt stat. Fratele surorii mele era la căminul de seniori și nu ne așteptam să mai trăiască multe zile, nepoata noastră era și ea într-un cămin de seniori. Acasă nu mai aveam telefon fix, doar telefoanele mobile. Apoi a venit acea seară îngrozitoare. Soțul meu voia să dea un telefon, când a primit un mesaj că nu mai era curent. Repede m-am uitat la telefonul meu și am reușit să trimit un mesaj, dar, când am încercat din nou să mai trimit un mesaj, am fost notificată că mesajul nu a putut fi trimis și se mai spunea că nu mai este curent.
Eu și soțul meu am mers în birou și am restartat totul. Am verificat routerul și am observat că semnalul era foarte slab pentru wi-fi. Ne-am dat seama că routerul nostru probabil trebuia înlocuit, dar deja era ora 21:30 și toate magazinele erau închise, așa că trebuia să așteptăm până dimineața.
Eram îngrijorată. Mă gândeam că poate una dintre fiicele noastre trebuia să sune pentru ceva și avea să se îngrijoreze pentru că nu putea să dea de noi, dar nu puteam să fac absolut nimic. Mă simțeam neajutorată, dându-mi seama că nu aveam niciun control asupra situației.
Mi-am amintit că Dumnezeu ne-a spus să nu ne fie teamă și că duhul de frică nu vine de la El, ci El ne dă un duh de putere, de dragoste și de chibzuință. M-am rugat ca El să îmi dea pacea de care aveam nevoie pentru a lăsa îngrijorările privind familia mea în mâna Sa și m-am rugat ca routerul să funcționeze dimineața sau El să mă ajute să găsesc un router nou, ușor de instalat. El mi-a trimis puterea Sa să pot adormi liniștită.
Dimineața următoare, când m-am trezit, m-am uitat la telefon și am văzut exact ce aveam nevoie să văd. Era încărcat complet! L-am strigat pe soțul meu din camera alăturată și amândoi I-am mulțumit lui Dumnezeu că atunci când pare că nu avem deloc putere, El totuși veghează asupra noastră. Puterea Sa este a noastră atunci când simțim că nu mai putem merge înainte. Să nu uităm niciodată, ne putem încrede întotdeauna în El.