Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Bula Rose Haughton Thompson
- Categorie: Devoțional femei
Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3:15
Pe 14 februarie 2014, la știri era prezentată povestea lui Jamie Coots, dresor de șerpi și totodată pastor al Bisericii Full Gospel Tabernacle din Middlesboro, Kentucky. Timp de patru luni, pastorul Coots a călătorit în diverse locuri cu un șarpe cu clopoței și a fost mușcat de acesta în timpul unui serviciu religios de la sfârșit de săptămână. El a refuzat să accepte remediul pentru veninul mortal din organism și, în cele din urmă, a murit.
Șerpii sunt niște reptile carnivore lungi și fără picioare. Sunt șirete, alunecoase și greu de observat. Unii șerpi sunt veninoși, nu toți. Cei veninoși își împroașcă veninul mortal pentru a-și ucide prada în timp ce alții se încolăcesc în jurul prăzii și o strâng pentru a o sufoca.
După creație, prima întâlnire a omului cu un șarpe a fost în Grădina Edenului. Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și Eva să nu atingă un pom anume, dar Satana s-a deghizat într-un șarpe frumos și s-a ascuns chiar în acel pom – pomul cunoștinței binelui și răului. Eva a fost atrasă spre acel pom și Satana a scuipat veninul înșelăciunii asupra ei. Ei au fost ademeniți, au mâncat din fruct și au aruncat întreaga lume în păcat și moarte veșnică. În Geneza 3:15, Dumnezeu a rostit un blestem pentru a contracara veninul șarpelui. El urma să Îl trimită pe Fiul Lui pentru a salva omul și pentru a zdrobi capul șarpelui – Satana.
Conform cu textul din Numeri, capitolul 21, când cei din poporul Israel au ajuns la Edom au trebui să se întoarcă. Ei au murmurat și s-au plâns amarnic împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise. Dumnezeu a trimis șerpi înfocați în tabără. Mulți au fost mușcați și au murit din cauza veninului otrăvitor. După ce poporul a strigat la Dumnezeu, El i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă și să îl înalțe pe o prăjină, iar toți cei care se uitau la el erau vindecați. Acesta era singurul lor remediu.
În Ioan, capitolul 3, Isus vorbea cu liderul iudeu, Nicodim, despre Împărăția lui Dumnezeu și renașterea spirituală. Isus a explicat că tot așa cum șarpele de aramă a fost înălțat în pustiu, Fiul omului trebuia să fie înălțat pentru ca toți cei care cred să poată avea viața veșnică.
- Detalii
- Scris de: Terry Wilson Robinson
- Categorie: Devoțional femei
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”.
2 Corinteni 9:7
Cunosc foarte bine versetul de astăzi pentru că a fost folosit de multe ori când cineva vorbea despre dăruirea de bani. Totuși, când am dat peste acest verset zilele trecute și am meditat la el, gândul mi s-a concentrat pe cuvintele „cu bucurie” și „cine dă”. Atunci, m-am întrebat dacă nu cumva aceste cuvinte pot avea o semnificație dublă.
Când am fost acuzați pe nedrept de ceva ce nu am făcut sau spus, adesea reacția firească este de mânie sau amărăciune. Satana chiar ne încurajează să ne gândim la acest lucru, să vorbim despre el și să îl purtăm o vreme în jurul gâtului. În cazul unora s-ar putea să dureze o viață întreagă! Unii care au fost nedreptățiți nu au primit niciodată scuzele sau nu i-au auzit niciodată pe ceilalți să le ceară iertare. Am fost în această situație și am descoperit că, la un moment dat, trebuie să iau o hotărâre. Voi ierta? Sau voi păstra acea amărăciune în inimă?
Un prieten, un membru de familie sau un coleg de lucru poate face sau spune ceva ce ne rănește profund, dar în unele situații persoana respectivă nu a avut intenția de a ne răni. Totuși, se întâmplă și noi trebuie să vedem ce facem cu simțămintele rănite.
După ce s-a spus și s-a făcut totul, ce facem cu mesajul din 2 Corinteni? Versetul folosește fraze precum „fiecare să dea după cum a hotărât”, asta înseamnă „după cum alege” să facă în inima lui. Versetul continuă: „nu cu părere de rău sau de silă”. Când cineva ne cere scuze sau iertare, noi trebuie să luăm hotărârea fie să păstrăm simțămintele de amărăciune, fie să acceptăm cererea lui.
Doar gândește-te cât de bine ar fi în lumea noastră dacă ar exista mai mulți care „dau cu bucurie” iertarea!
- Detalii
- Scris de: Taniesha K. Robertson-Brown
- Categorie: Devoțional femei
Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.
Proverbele 16:33
Draga mea soră în Hristos, te lupți cu dorința de a deține controlul în aproape orice situație la fel ca mine? Pfuu! Am simțit o oarecare ușurare după ce am mărturisit acest lucru. Dorința de a lua situația în mâinile mele și de a aranja, direcționa, instrui și, cu alte cuvinte, controla totul fură adesea bucuria din multe lucruri. De fiecare dată când cred că am învățat să dau drumul și să Îi permit lui Dumnezeu și altor persoane demne de încredere din viața mea să preia conducerea, ajung tot în situația de a ține frâiele strâns.
Cartea Proverbelor a fost adesea o sursă de refugiu și putere pentru mine în multe moduri. Am citit această carte din Biblie din nou și din nou. De fiecare dată când o citesc descopăr ceva nou și revigorant.
Într-una din ocaziile recente în care am citit din ea, am ajuns la Proverbele 16:33, verset care ne reamintește că se aruncă sorțul, noi nu putem controla rezultatul – doar Dumnezeu știe cum va cădea zarul. Vreau totuși să spun foarte clar că aici nu se încurajează jocurile de noroc, și parcă îmi vine să râd, ci se sugerează ideea că, deși noi ne străduim din toată puterea să aranjăm cum se desfășoară evenimentele în viața noastră, rezultatul final este stabilit de Dumnezeu. Aleluia! Îți mulțumesc, Isus! Acesta este un concept uimitor. Deci, când acea cerere este respinsă, când investiția făcută nu dă rod sau poate o relație se sfârșește, se poate că Dumnezeu a hotărât că rezultatul acelui zar aruncat nu a fost ceea ce El a dorit pentru tine în acel moment.
Această idee nu exclude faptul că acțiunile și deciziile noastre contribuie la modul în care se întâmplă lucrurile în viața noastră, deci trebuie să ținem cont și de acest lucru. Dar, oricât de dureroase ar fi unele dezamăgiri cu care ne confruntăm, să fim siguri că Dumnezeu deține controlul asupra situației. El va îngădui rezultatul corect pentru ca noi să ne punem încrederea în El. Dumnezeu să ne ajute să nu cădem pradă ideii că ar trebui să permitem dorințelor noastre să controleze lucrurile și astfel să Îl împiedicăm să ne conducă viața.
Dumnezeu să te binecuvânteze în momentul în care îți predai voia ta călăuzirii Sale divine și asculți cu promptitudine când El îți arată încotro să mergi.
- Detalii
- Scris de: Deidre A. Jones
- Categorie: Devoțional femei
Până și pasărea își găsește o casă acolo și rândunica, un cuib unde își pune puii. (…) Ah, altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
Psalmii 84:3
În ultimul timp, am dormit cu fereastra de la dormitor deschisă. Ciripitul păsărelelor începe în jur de ora 5. Stau în pat, știind că am parte de ce este mai bun. Camping, dar fără cort! Aud păsările cum ciorovăiesc, deși pot să dorm înăuntru. Și vai, chiar au multe de spus: plânsul de dimineață al porumbeilor; mierla care încearcă diverse dialecte și acea pasăre țipătoare care îmi reamintește că nu toate sunetele păsărilor sunt plăcute. În zilele noastre este foarte dificil să găsești un loc fără zgomotele făcute de omenire. Sunt recunoscătoare că la ora 5 dimineața oamenii de pe strada noastră sunt într-atât de buni, încât să nu înceapă să tundă gazonul. De îndată ce primul dă tonul, zgomotul continuă până la apus.
Curând, ne vom muta și, deși în spatele blocului în care este apartamentul nostru e o pădure, una dintre arterele principale foarte aglomerate nu este departe de noi. Desigur, fiind într-un apartament, vom fi înconjurați de oameni. Mă îndoiesc că voi putea lăsa ușa deschisă pentru a auzi păsările. Viața va fi mult diferită. Privesc în jur la lucrurile pe care le-am împachetat și la cutiile îngrămădite în fiecare colț din casă, nu pot să nu fiu cuprinsă de tristețe. Foarte multe lucruri s-au schimbat pentru noi în ultimele luni. Asupra unora nu am avut niciun control și viața ne-a adus unele lucruri neașteptate. Dar Isus spune: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. (...) Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii” (Matei 10:29,31). Dacă lui Dumnezeu Îi pasă de aceste păsări micuțe atât de mult, încât El știe ce i se întâmplă fiecăreia, atunci oare nu Îi pasă mult mai mult de mine și de tine, de toți oamenii?
Următoarea dată când te oprești și asculți păsările ciripind, mă rog să te poți gândi la versetul de mai sus și să știi că Dumnezeu este chiar lângă tine, oriunde te-ai afla, dacă alegi să faci din altarul Său casa ta.
- Detalii
- Scris de: Unathi Jiya
- Categorie: Devoțional femei
Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:6,7
Ultimul meu copil a fost o minune. Sarcina a fost una normală în primele patru luni, dar, la un control de rutină, medicul a observat ceva ca o pată neagră și faptul că mișcările fătului nu erau întocmai normale. El ne-a trimis de îndată la un specialist. La acea programare ne-au dat vești pe care nu le voi uita niciodată – copilul meu nenăscut se confrunta cu provocări incredibile. Ei ne-au oferit mai multe alternative, inclusiv întreruperea sarcinii.
Inima îmi era împovărată. Îmi amintesc cât de tăcuți am fost pe drumul de întoarcere – pe fețele noastre erau lacrimi. Dumnezeu părea că tace. Inimile noastre au fost zdrobite, trebuia să ne îngrijim de cei doi băieți ai noștri și în același timp luptam cu decizia care ne stătea în față.
Ne-am sunat părinții pentru a le da vestea și mama mi-a răspuns cu glas ferm: „Ne vom ruga.” În acel moment am știut doar că sunt obosită și că sufeream atât de mult. Totul în jur îmi părea lipsit de sens. Dar copilul din pântecele meu respira și legătura pe care o aveam cu el era de nedescris – nu o puteam explica, dar era bucuria din tumultul acesta de nesiguranță.
Într-o seară încercam să dorm și mi-am amintit cine este Dumnezeu – că El este dragoste; El este Mângâietor, Protector, Susținător. Nu m-am putut ruga, dar am început să fredonez un cântec de laudă și am făcut un legământ cu Dumnezeu. L-am rugat să salveze viața fiului meu și, în schimb, să o ia pe a mea. Nici nu știam atunci că Dumnezeu va răspunde, dar această moarte nu avea să fie fizică, ci moarte față de lucrurile acestei lumi și mai multă atenție spre Autorul și Desăvârșitorul vieții mele, Dumnezeu.
În ziua următoare a venit pastorul nostru să se roage cu noi. El m-a învățat să îmi ating pântecele și să rostesc cuvinte pline de viață în timp ce ne rugam la Dumnezeu să Își reverse mila și harul peste viața copilului meu nenăscut. Am plâns din nou, dar de această dată de bucurie, lăudându-L pe Dumnezeu. Am început să mă rog folosind versete și cerând împlinirea lor pentru fiul meu. Cuvintele lui Dumnezeu au început să îmi acapareze gândirea. Am început să mă încred în El mai mult și să cred Cuvântul Său. Pacea lui Dumnezeu mi-a umplut inima și mintea pe măsură ce am cerut împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu în viața copilului meu nenăscut.