
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.
Iacov 1:5
Cu câteva săptămâni în urmă, i-am spus mamei mele că hotărâsem să o eutanasiem pe pisicuța noastră, Princess Margaret. I-am enumerat toate motivele care ne făceau să credem că era timpul. Ea a spus: „Acum încerci să te convingi pe tine? Pentru că eu și tata am discutat acest lucru în urmă cu două luni și de atunci am spus că era timpul.” Durerea și disconfortul lui Princess Margaret erau evidente, dar emoțiile mele mă împiedicau să fac ceea ce știam că trebuie făcut. De când am luat această hotărâre, am luptat în inima mea cu vina deoarece, dincolo de tristețe, eram oarecum liniștită. Eram liniștită pentru că nu mai trebuia să fac curat după ce ea își făcea nevoile pe lângă tăviță și nu trebuia să o mai forțez să ia pastile – lucru pe care amândouă îl uram. Eram liniștită că nu voi mai avea sesiuni de canto la miezul nopții sau că nu mai trebuia să o iau cu noi când ne mutam pentru că era greu și pentru noi, și pentru ea.
O femeie pe care o cunosc și-a pierdut soțul în urmă cu câteva luni. El suferea de demență în stare avansată și ea l-a ținut acasă, deși, la rândul ei, avea probleme medicale serioase. Când a murit soțul ei, îmi amintesc că ea se lupta cu simțământul de vină și eu mă întrebam de ce? Deși un animal de companie nu se compară nici pe departe cu un partener de viață, acum înțeleg, într-o oarecare măsură, vina pe care a simțit-o ea. Vina cu privire la propria liniște și ușurarea că cel de care ea a îngrijit atâta timp, care i-a îngreunat viața, deși ea l-a iubit, acum nu mai era. Ușurarea, libertatea... vina.
„Inima este nespus de înșelătoare” (Ieremia 17:9). Inimile noastre tulbură apele când vine vorba de alegeri dificile și emoții. Dacă ai luptat și tu vreodată cu vina din cauza barajului de simțăminte pe care le ai față de trecerea în neființă a cuiva sau eutanasierea unui animal, aș vrea să te asigur că nu ești singură! Ai iubit acea persoană sau acel animal până la sfârșit, chiar dacă gândurile tale nu au fost întotdeauna pline de iubire. Ca oameni, noi avem emoții complexe. Nu este greșit să avem simțăminte nesigure. Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să treci prin momentele grele și El o va face. Poate El nu va schimba situația, dar El va păși alături de tine și îți va da înțelepciune. Trebuie doar să ceri!
Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.
Exodul 14:14
În urmă cu mulți ani, tânără și căsătorită de mai puțin de doi ani, am început să am probleme medicale pe care nu le puteam ignora. Am făcut investigațiile necesare și am cerut părerea mai multor medici. S-a hotărât că singura soluție la problema mea era intervenția chirurgicală abdominală. Această veste m-a tulburat foarte tare. Niciodată nu avusesem probleme grave de sănătate, doar niște răceli. Deși soțul meu era prezent, simțeam că nu îmi înțelege pe deplin anxietatea și durerea. Într-un final, am luat legătura cu prietena mea cea mai bună și colega de lucru, cea care mi-a oferit susținerea de care am avut nevoie pentru a trece prin această criză.
Am fost operată. Totul a decurs bine și recuperarea a fost fără evenimente neplăcute. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru rezultatul pozitiv prin laude și mulțumiri, știind că se puteau întâmpla multe. Îmi doresc ca acesta să fi fost finalul povestiri, dar ce era mai rău de abia acum începea.
Una dintre surorile mai mature din biserică, cea care ar fi trebuit să le povățuiască pe surorile mai tinere, a hotărât să expună problemele mele medicale fără să mă consulte. Ea le-a spus celorlalți că suferisem o histerectomie și că nu voi putea avea copii niciodată. Această veste s-a răspândit ca focul în miriște. Reacția mea inițială a fost de mânie. Simțeam nevoia să combat această minciună, dar Duhul Sfânt mi-a vorbit și mi-a reamintit că Mântuitorul a fost vorbit de rău și chiar trimis la moarte.
De îndată m-am smerit, am prins putere și am fost încurajată când am meditat la calea pe care a pășit Hristos, cale care L-a dus la moartea pe cruce. Am simțit ușurare pe măsură ce multele gânduri negative din mintea mea au fost înlocuite de gânduri despre ce a suferit Hristos. Domnul, în mila Sa, a îndepărtat rana și mânia și mi-a umplut inima cu bucurie, pace și dragoste.
Doi ani mai târziu, am dat naștere unui băiețel sănătos de trei kilograme și șapte sute de grame! Cu adevărat, Domnul va lupta pentru tine dacă te încrezi în El.
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta.
Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările” (Proverbele 3:5,6).
Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. Se arată florile pe câmp.
Cântarea cântărilor 2:11,12
Ani la rând, soțul meu a avut grijă de oi. Eu și copiii culegeam păpădii și le dădeam oilor. Animalelor noastre le plăceau foarte mult aceste plante micuțe. Culegeam coșuri întregi și ne întreceam până la hambar pentru a vedea al cui coș era golit primul. Păpădiile creșteau la fel de repede cum le culegeam noi.
Eu mă ocupam cu albinele și păpădiile erau un răsfăț preferat al albinuțelor mele harnice. Albinele produceau o miere aurie din aceste flori. Adesea, mă așezam în miezul activității și ascultam zumzetul de fericire al albinelor care sorbeau nectarul și îl duceau spre stup.
Păpădia obișnuită este o plantă foarte complexă. Puțini își iau timp să acorde atenție acestei plante. Floarea de păpădie se închide înainte de lăsarea serii. Apoi, dimineața devreme, se deschide. Floarea are aproximativ trei sute de petale alungite, înconjurate de două rânduri de bractee florale. Albinele își aruncă trompele în fiecare petală pentru a extrage nectarul.
Păpădia a fost adusă în America de Nord din Europa și Asia. Deoarece are o rădăcină pivotantă lungă, ea a supraviețuit călătoriei lungi. Sunt sigură că primele flori de păpădie i-au înviorat pe pionierii singuratici. Primii coloniști au consumat frunzele de păpădie și au măcinat rădăcina pentru a face din ea o băutură. De obicei sunt primele flori primăvara și ultimele toamna.
Vecinii mei nu au păpădii pe gazonul lor. Ei fac eforturi susținute pentru a menține gazonul verde. Pe gazonul meu, covorul este galben. Eu nu tund gazonul atât timp cât florile de păpădie sunt înflorite. Acestea sunt un aliment foarte bun pentru micuțele mele albine și pentru fluturași.
Poți tunde toate păpădiile din grădină. Altele vor apărea în ziua următoare. Sunt bucuroasă. Ele îmi amintesc de faptul că nici Isus nu renunță. Putem învăța să fim asemenea umilei păpădii. Întotdeauna gata să răsărim din nou și să strălucim.
Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.
Psalmii 121:2-4
În multe veri, când eram mică, mergeam la sărbătoarea locală din sat, unde erau tot felul de activități distractive, curse și standuri. Aici, în Marea Britanie, vremea în luna iunie poate fi destul de imprevizibilă, așa că, oricând, poți avea parte de un duș.
Într-o zi de vară, tocmai ce ajunsesem la sărbătoare când cerurile s-au deschis și a început ploaia. Cei trei copii ai mei erau încă destul de mici și mă întrebam oare cum vom reuși să rămânem cu hainele uscate. Ar trebui să plecăm și să ne întoarcem la mașină? Cât de triști ar fi copiii dacă alegeam această variantă.
Fiica mea cea mijlocie, Verity, voia să participe la o tombolă, în ciuda ploii care îi spăla fața! Așa cum sunt copiii câteodată, ea părea să uite de ploaie și mi-a cerut bani să cumpere un bilet. La tombolă îți alegi dintr-o găleată de bilete îndoite și, dacă alegi un bilet cu un număr bun pe el, poți să îți alegi un premiu. Spre entuziasmul și uimirea mea, în doar câteva minute ea s-a întors alergând și în mână ținea strâns o umbrelă mare. „Uite, mami! Uite ce am adus pentru noi”, a spus ea în timp ce îmi dădea umbrela.
Nu doar că și-a ales un bilet câștigător, dar a și ales ce era mai bun.
Sunt sigură că Dumnezeu privea spre noi, știind că avem nevoie de o umbrelă, și acesta a fost modul Lui de a ne oferi exact ce aveam nevoie prin Verity în acea zi de iunie.
Am multe amintiri speciale din zilele noastre de vară, dar aceasta va rămâne una dintre preferatele mele. După ani, ori de câte ori mă gândesc la acele sărbători zâmbesc și îmi amintesc de umbrelă și cât de specială a fost – răspunsul și momentul perfect ales de Dumnezeu și desăvârșit prin fiica mea.
Tată, Îți mulțumesc pentru grija Ta și pentru că împlinești toate nevoile noastre, mari și mici, în special atunci când o faci într-un mod atât de minunat, prin copiii noștri. Amin!
Le voi face, pe ele și împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, și aceasta va fi o ploaie binecuvântată!
Ezechiel 34:26
Recent reciteam una din cărțile mele preferate, carte pe care Biblioteca Congresului Statelor Unite o numește cea mai bună carte despre viața lui Hristos în afară de Biblie. Înainte m-am rugat să găsesc ceva potrivit să prezint unui grup de femei pe tema: „Ploaie binecuvântată”, asta se întâmpla în urmă cu câteva săptămâni. Citind din Hristos, Lumina lumii, mi-au sărit în ochi două propoziții: „Chiar din anii tinereții Sale, (Isus) a fost stăpânit de o singură țintă: să trăiască pentru a-i face pe alții fericiți.”[1] „Atmosfera de nădejde și curaj care-L înconjura Îl făcea o binecuvântare în orice casă.”[2]
Isus a venit ca un puhoi de binecuvântare pentru noi – pentru lepros, pentru bolnav, pentru văduvă, pentru cei deprimați și stăpâniți de duhuri – El a venit ca o binecuvântare și un exemplu pentru toți. Ah, ca în fiecare zi, să trăim pentru a fi o binecuvântare pentru alții.
Câteva zile mai târziu citeam din nou din Hristos, Lumina lumii și nu mi-a venit să cred că expresia „ploaie binecuvântată” a fost folosită de două ori în capitolul pe care îl citeam, capitolul 14. „Toți cei consacrați lui Dumnezeu vor fi canale de lumină. Dumnezeu face din ei mijloacele Sale prin care să le dea și altora din bogățiile harului Său. Făgăduința Lui este: «Le voi face, pe ele și împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, și aceasta va fi o ploaie binecuvântată» (Ezechiel 34:26).”[3]
Câteva paragrafe mai jos, citim astfel: „Omul care caută să lumineze pe altul va fi el însuși binecuvântat. Va fi o ploaie binecuvântată pentru toți. «Cel ce udă pe alții va fi udat și el» (Proverbele 11:25).”[4] Se pare că atunci când noi îi binecuvântăm pe ceilalți vom fi binecuvântați la rândul nostru și la fel este și cu Dumnezeu. Mă rog să fim o „ploaie binecuvântată” pentru cineva astăzi și în fiecare zi.
[1]. Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 70.
[2]. Ibidem, p. 74.
[3]. Ellen G. White, op.cit., p. 141.
[4]. Ellen G. White, op.cit., p. 142.