Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Kimasha P. Williams
- Categorie: Devoțional femei
Nu aveți, pentru că nu cereți.
Iacov 4:2
„Doamne, Te rog aranjează Tu ca să primesc un bilet de avion gratuit. Tu știi cum. Îți mulțumesc. Amin!” Aceasta a fost rugăciunea mea în decembrie 2019. Călătorisem de la Londra la St. Maarten de două ori în acel an și prietena mea tocmai ce își anunțase data nunții, mai 2020. Nu puteam să lipsesc de la acea nuntă, dar aceasta însemna încă un bilet de avion scump (spre aceeași destinație) în doar câteva luni. Așa că am înălțat o rugăciune îndrăzneață.
Ce încredere aveam să mă rog pentru un bilet de avion gratuit? Ei bine, prima mea călătorie spre St. Maarten din acel an fusese gratuită. Mă întorceam de la Londra, în decembrie 2018, când compania aeriană a anunțat că zborul depășea limita de greutate și le-a oferit câtorva pasageri un voucher de călătorie ca recompensă pentru cei care renunțau la acel zbor. Am acceptat oferta fără să clipesc.
Un an mai târziu, Îi ceream lui Dumnezeu același lucru. Nici măcar nu mai călătoream cu aceeași companie aeriană, dar aveam încredere că El îmi poartă de grijă. În ziua călătoriei, m-am rugat și am așteptat să aud dacă și acel zbor era prea încărcat. Am fost entuziasmată (deloc îngrijorată) când am auzit că zborul depășea limita de greutate, dar, în loc să le ceară pasagerilor să renunțe la locurile lor, ei au ales să realimenteze în Antigua pentru a fi mai ușoară decolarea de pe dealurile din St. Maarten cu mai puțin combustibil. Ce trebuia să fie o escală de doar o oră în Antigua s-a transformat într-o întârziere mai lungă, din cauză că o roată de la avion nu era corespunzătoare și trebuia schimbată. Lăudat fie Domnul pentru providența Lui! În cele din urmă, am aterizat în Londra cu o întârziere de patru ore, așa că am pierdut zborul de legătură de la Amsterdam.
Legislația Uniunii Europene prevede că am dreptul la o despăgubire de până la șase sute de euro pentru un zbor cu întârziere mai mare de trei ore. Eu am primit un voucher de călătorie de opt sute de euro! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a răspuns rugăciunii mele extraordinare și mi-a depășit așteptările!
Când i-am spus prietenei mele despre acest lucru, ea a râs și a spus: „Nu avem pentru că nu cerem.” Sunt atât de multe lucruri pe care Dumnezeu dorește să ni le dea, dar, uneori, nu primim aceste binecuvântări pentru că nu Îi cerem sau credem că Lui nu Îi pasă suficient de mult pentru a ni le oferi. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru binecuvântările Lui din trecut care îmi dau încredere și credință că El poate face din nou și din nou mai mult decât Îi cer sau gândesc. Tu ce vrei să facă El pentru tine, prin tine sau în tine? Ai vrea să Îi ceri?
- Detalii
- Scris de: Cyndi Woods
- Categorie: Devoțional femei
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3:16
Ah, cât de minunat este să primești ceva gratuit atunci când cumperi ceva, nu-i așa? Îmi place să văd reclame care spun: „Un cadou la orice cumpărătură făcută”. Desigur, acum depinde și care este cadoul – dacă valorează ceva pentru noi sau nu. Ai văzut un „prăjitor de pâine gratis” la cumpărături de, să zicem, 1.000.000 de dolari? Nu prea se merită. Valoarea cadoului primit este hotărâtă de persoana care îl primește.
Fiica mea voia să meargă la câteva dintre magazinele ei preferate de parfumuri pentru ziua ei de naștere, deoarece acestea le ofereau clienților fideli un cadou… NU trebuia să faci cumpărături! Asta da ofertă! Acest lucru era important pentru ea, deoarece îi plăceau mult parfumurile. Am vizitat toate magazinele care aveau această ofertă pentru a-și primi cadourile. La rândul meu, și eu am mers luna următoare să îmi iau mostrele gratuite, dar pentru mine nu a fost la fel de palpitant ca pentru ea. Totuși, îmi place să primesc daruri.
Ce fel de cadouri au valoare pentru tine?
Ce ai spune dacă cineva și-ar da viața ca tu să poți trăi? Nu ar fi acesta cadoul suprem? Isus a spus: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28).
Prieteni, nu există un dar mai costisitor decât viața cuiva. Darul nostru la orice cumpărătură făcută așteaptă să fie primit. Isus ni-l oferă fiecăreia și în fiecare zi. Trebuie doar să îl acceptăm. Nu trebuie să facem cumpărături, totuși a fost implicată o tranzacție. Isus ne-a cumpărat cu sângele Lui! El a făcut tranzacția, dar noi primim cadoul în urma tranzacției. Tu și cu mine suntem atât de valoroși pentru Dumnezeu, încât El L-a dat pe singurul Lui Fiu, ca noi să trăim în veșnicie cu El. Cât de valoros!
Nu există dar care să îl întreacă pe acesta. Dumnezeu a știut de ce era nevoie pentru a-Și răscumpăra poporul care a ales de bunăvoie să păcătuiască împotriva Lui, dar nu S-a dat înapoi. Eu nu aș putea face niciodată o tranzacție la fel de costisitoare asemenea celei făcute de Isus. Dar Îi sunt veșnic recunoscătoare că eu primesc cadoul în urma tranzacției făcute de El. Tu nu ești bucuroasă? Primește astăzi darul lui Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Anna May Radke Waters
- Categorie: Devoțional femei
Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.
Maleahi 3:10
Într-o seară, eu și soțul meu, în vârstă de optezi și nouă de ani, discutam despre suma pe care ar trebui să o donăm către una din organizațiile caritabile creștine preferate. Dintr-odată, ne-am dat seama că era posibil ca în curând să ne mutăm într-un centru pentru vârstnici și știam că ne putea costa destul de mult. „Oare este înțelept să mai donăm?” ne-am întrebat.
„Dumnezeu nu ne-a dezamăgit niciodată”, ne-am spus unul altuia. Dintotdeauna am fost cinstiți în înapoierea zecimii și am fost destul de generoși cu donațiile. Chiar și în vremuri mai grele, nu ne-a lipsit nimic din cele necesare. Cumva, întotdeauna am avut suficient pentru a plăti taxele școlare ale copiilor, de la școala primară până la colegiul. Dar, de îndată ce ei au absolvit, acele fonduri au dispărut!
Am hotărât ce sumă să donăm și am fost mulțumiți de hotărârea noastră. Am trimis prin poștă cecul cu donația noastră în ziua următoare, aceasta fiind ultima dată la care puteam trimite înainte de sfârșitul de săptămână prelungit.
Când a sosit poșta pentru noi în prima zi de după sărbători, m-a strigat soțul meu și mi-a spus: „A venit un cec prin poștă astăzi.” Nu așteptam niciun cec și, la început, am crezut că mă tachina, dar nu. Chiar primiserăm un cec și acesta acoperea toată suma pe care o donasem, plus puțin peste zece la sută. Obișnuiam să primim un cec de la acea sursă cam o dată pe lună, deși, în ultimul an, nu mai primiserăm nimic.
Am fost uimiți să vedem că acel cec venea deja spre noi când noi am trimis donația. Nu doar că Dumnezeu ne-a „returnat” suma pe care am dăruit-o prin credință, dar El a adăugat și ceva în plus! Din nou, am fost uimiți. Am primit suficient în plus pentru a înapoia zecimea pentru cecul neașteptat și pentru a înlocui suma donată. Lăudat fie Domnul pentru generozitatea Lui!
Pur și simplu nu putem să Îl întrecem pe Dumnezeu în dăruire. „Puneți-Mă la încercare”, spune Domnul oștirilor. L-ai pus la încercare cu această făgăduință? Ai văzut cum Și-a revărsat binecuvântările?
Când ne aducem cu generozitate darurile și zecimile, El înmulțește cu credincioșie banii noștri. Dumnezeului nostru Creator Îi place să găsească noi modalități de a ne purta de grijă.
- Detalii
- Scris de: Bienvisa Ladion Nebres
- Categorie: Devoțional femei
Neliniștea inimii mele crește: scoate-mă din necazul meu!
Psalmii 25:7
Am întors buletinul informativ al bisericii de câteva ori și am recitit anunțul despre o călătorie misionară la un centru de îngrijire SIDA. Membră proaspătă în personalul Asia-Pacific International University din Thailanda, doream și eu să mă alătur unei activități misionare. Invitația era atrăgătoare, dar un aspect destul de important îmi bloca drumul.
Încă din copilărie, am avut o teamă anormală de tot ce are legătură cu moartea: sicrie, cel mort sau pe moarte, morga, bolnavi și chiar imagini cu ceva morbid. O singură privire era suficientă să îmi imprime în minte imaginile și acestea mă puteau chinui timp de mulți ani. Pentru că nu doream să refuz invitațiile de a cânta la înmormântări, mi-am redus teama mergând în față cu privirea ațintită în podea. Mă țineam de brațul altui cântăreț care mă conducea la locul în care trebuia să stau; apoi ridicam cartea de imnuri aproape de față și blocam priveliștea. Această teamă era ridicolă, chinuitoare și reală – persista în ciuda cuvintelor de mustrare și sfat ale părinților și prietenilor.
Neținând seama de dilemă, dorința mea de a face ceva – să vizitez centrul de îngrijire SIDA – rămânea, așa că m-am prezentat la ora 13:30, la locul stabilit. M-am gândit mult la teama mea. Dacă leșinam în fața celor bolnavi? Cum aveam să dorm noaptea? Atitudinea mea avea să îi rănească pe pacienții pe care trebuia să îi înveselesc?
Nu a trecut mult timp și microbuzul a parcat aproape de clădire. Am pășit împreună cu cei doisprezece studenți și profesori spre intrare. Mirosul înțepător de dezinfectant m-a lovit puternic, dar acum nu mă mai puteam întoarce. Ne-am echipat cu măști și mănuși. Surprinzător, nu am avut nicio temere când am intrat și am început să fac masaj, să schimb scutece și să hrănesc pacienți. Pe drumul spre casă, am avut un simțământ ciudat de fericire, gândindu-mă la transformarea care a avut loc în mine.
La scurtă vreme după aceea, într-una din vizitele noastre bilunare, un bărbat a murit pe secția de la etajul trei, unde le făceam masaj pacienților. Nu îmi puteam imagina că pot să văd cum un îngrijitor pregătește trupul neînsuflețit pentru incinerare. Aș fi luat-o la fugă îngrozită, dacă acest lucru s-ar fi întâmplat înainte de vizitele la centrul de îngrijire. În acea noapte, am dormit netulburată de scena respectivă, o confirmare a faptului că Dumnezeu mă vindecase de fobia care mă bântuise în trecut.
- Detalii
- Scris de: Bienvisa Ladion Nebres
- Categorie: Devoțional femei
Îmi ungi capul cu untdelemn.
Psalmii 23:5
Într-una din cele două vizite lunare pe care le facem la centrul de îngrijire SIDA, am observat un pacient necunoscut așezat chiar la intrare. Pielea îi era presărată cu răni. El nu părea la fel de bolnav și slab ca toți ceilalți pacienți, dar crustele de pe brațele și picioarele lui mi-au dat fiori.
„Nu îi voi face masaj”, am hotărât eu. „Îi voi lăsa pe ceilalți.” Crezând (și bucuroasă în gândul meu) că alți doisprezece îl puteau ajuta, am căutat o ramură a secției care avea cele mai mici șanse să fie opțiunea aleasă de el și am început să le fac masaj celor bolnavi.
Am terminat cu un pacient și mă pregăteam pentru următoarea persoană la masaj. Când m-am întors, în fața mea era chiar omul pe care îl observasem la intrare. De cât timp stătea acolo, nu știu.
– Vreau un masaj, mi-a spus el.
Vorbea limba engleză! Ceilalți pacienți de pe secție cu greu puteau spune ceva în engleză. Nu se putea să fi înțeles greșit.
– Vreți să vă fac masaj? am repetat eu și am zâmbit pentru a-mi ascunde mirarea și necredința.
De ce eu? Unde erau ceilalți?
– Da.
Apoi s-a așezat pe patul din apropierea mea.
Începând de la cap, am pus câteva picături de ulei pe scalp și am masat. Dar pe brațe, pe spate și pe picioare am turnat ulei. Pielea uscată parcă absorbea totul. Am mai pus ulei și am frecționat ușor pentru a pătrunde în piele. Nu după mult timp, pielea uscată a început să se decojească. Mai mult ulei. Se strângea țesut mort pe cearșaf, așa că l-am luat și l-am aruncat în coșul din apropiere. Lucram în liniște, rugându-mă, în timp ce el îmi urmărea fiecare mișcare fără să spună vreun cuvânt.
La următoarea noastră vizită eram nerăbdătoare să văd cum mai era pacientul nostru, dar în patul lui era acum un alt pacient. Am trecut prin toată secția, dar nu l-am găsit. Până astăzi, am rămas cu o întrebare: De ce, dintre toți cei zece din grup, el a venit la mine? Îmi cunoștea gândurile? Nu voi ști niciodată. Dar în minutele în care i-am făcut masaj eu am câștigat o biruință. Acea zi m-a învățat mai multe lecții, una dintre ele este următoarea: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13), căci Domnul m-a ajutat să fac o faptă pe care nu aș fi fost în stare să o fac singură, o lucrare pe care o detestam.