Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Bula Rose Haughton Thompson
- Categorie: Devoțional femei
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.
Psalmii 1:3
Giganticul cedru cu rețeaua lui de crengi și frunze de un verde proaspăt a stat pe marginea drumului mulți ani. Coroana lui le făcea umbră trecătorilor care aveau nevoie de odihnă și să se adăpostească de soarele dogoritor.
A venit iarna și părea ciudat să îl vezi gol. Șase luni l-am urmărit în expectativă. Apoi mi-am dat seama că cineva a aprins un foc în scorbura trunchiului pentru a-l omorî. În fiecare zi, m-am întrebat de ce ar vrea cineva să ne lipsească de umbra pe care o făcea mașinii în timpul zilei. A trecut timpul și, chiar înainte de Paște, a plouat timp de două săptămâni.
A trecut Vinerea Mare și în ziua Paștelui am fost surprinsă să văd muguri mici care își făceau apariția pe copacul despuiat de frunze. Pe parcursul săptămânii care a urmat, copacul și-a îmbrăcat haina de verdeață și și-a fluturat frunzele și ramurile în văzduh, ca și cum Îl lăuda pe Dumnezeu. Când i-am povestit soțului meu, el a exclamat: „Este dimineața învierii și Dumnezeu a înviat copacul pentru a-i face de rușine pe cei care au vrut să îl distrugă.”
În Psalmul 1, David îi aseamănă pe cei neprihăniți cu „un pom sădit lângă un izvor de apă”. Așa a fost și cu cedrul.
În Marcu 11:12-14, Isus emite o judecată asupra smochinului neroditor. În loc să dea smochine mature timpurii primăvara, el avea doar frunze. Acest pom trebuia să dea roade primăvara și vara, dar primăvara privitorii au văzut la el doar o grămadă de frunze. Aparent promitea roade, dar era un pom fățarnic, așa că Isus l-a blestemat și ucenicii s-au minunat să vadă cum acest pom mare s-a uscat de la rădăcină în sus.
Tu ce fel de pom ești? Te asemeni cu cel plantat lângă un râu și care va aduce rod? Sau te asemeni cu smochinul neroditor care dă doar frunze, dar nu face niciun rod? Dacă simți că te asemeni mai mult cu cedrul și că focul distrugerii te arde de la rădăcină și frunzele tale spirituale cad, nu îți pierde speranța. Vine dimineața învierii și vei primi o viață nouă pentru a da roadele din Galateni 5. Dacă ești tăiat, fie ca lumina influenței tale să continue să strălucească pentru ca toți ceilalți să ajungă să Îl cunoască pe Hristos ca Mântuitor al lor.
- Detalii
- Scris de: Dagmar Dorn
- Categorie: Devoțional femei
După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?”
Marcu 16:1-3
Isus este mort. Iosif din Arimateea Îi ia trupul de pe cruce, Îl pune într-un mormânt și pune o piatră la intrarea în mormânt. Intrarea este închisă. Isus este blocat de o piatră mare.
Gândurile femeilor care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale se învârt în jurul acestei pietre tot Sabatul. Cum ar putea să o miște? Cine o va da la o parte pentru ele? Inimile lor sunt la fel de îngreunate ca acea piatră. Ele sunt cuprinse de întristare și disperare. Speranța lor este îngropată în spatele acelei pietre uriașe.
Ai trecut și tu prin așa ceva? Ești într-o astfel de situație chiar acum? Care este piatra ta? Ce este atât de rece și greu în viața ta, încât îți ia orice perspectivă – îți acaparează întreaga viață, astfel încât nu te mai poți gândi la altceva? Visurile ți-au fost spulberate și speranța ți-a fost distrusă?
„Și, când și-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită” (Marcu 16:4).
Când au ajuns la mormânt, piatra nu mai era acolo. Ce schimbare bruscă! Obstacolul pe care se concentraseră ele în tot acest timp dispăruse. Piatra a fost dată la o parte și Isus nu mai era ascuns în spatele acelei pietre.
Mormântul nu Îl mai putea ține. Moartea nu L-a cucerit, ci El a cucerit moartea. El este în viață și trăiește.
Isus poate să mute și piatra ta, indiferent cât de mare este ea.
De asemenea, El poate să rostogolească mingile ca niște pietre și îți poate da o perspectivă nouă, fără piedici, să Îl poți vedea.
Mă rog să experimentezi această experiență a învierii nu doar astăzi, ci în fiecare zi.[1]
[1]. Dagmar Dorn. Publicată la Eudwomen.org/en/home/morning-manna/devotional/go/2021-04-01/the-stone. Accesat la 1 aprilie 2021. Folosit cu permisiune.
- Detalii
- Scris de: Althea Y. Boxx
- Categorie: Devoțional femei
Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Isaia 58:11
Viața poate fi palpitantă atunci când crești la țară, undeva în centrul Jamaicăi, înconjurat din toate părțile de natură, te trezești cu sunetele maiestoase ale păsărilor cântătoare și cu verdeața radiantă care te îndeamnă să stai în liniște și să admiri frumoasa creație a lui Dumnezeu. Aici, aerul este proaspăt, nepoluat. Aceste scene din natură îți oferă o scurtă incursiune în Grădina Edenului, cu plante luxuriante și suculente. Cu adevărat este o priveliște care îți taie respirația.
Eu iubesc foarte mult plantele și de câțiva ani mi-am făcut propria grădină pe verandă. Acolo, am o mare diversitate de plante, îmi place în mod special să văd orhideele înflorind și să le admir! Ah, cât de frumos!
Pentru că am ca hobby fotografia, îmi folosesc grădina în scopuri misionare. Fotografiez plantele și le trimit altor femei pentru a le însenina ziua, pentru ca și ele să poată înmuguri și să poată aprecia o parte gingașă a vieții, cu ajutorul frumuseții inegalabile a creației lui Dumnezeu.
Recent, am fost tentată să arunc câteva tulpini de un anumit soi de orhidee, crezând că nu vor mai înmuguri din nou. Totuși, acest soi a fost foarte bun și a înflorit de multe ori. Duhul Sfânt m-a îndemnat să le păstrez și să îmi exersez răbdarea. Am ascultat de glasul Duhului Sfânt și, după câteva săptămâni, ca o surpriză plăcută, au început să se vadă noi muguri din ceea ce inițial credeam că este mort. Și da, de-abia așteptam să înflorească și, când acest lucru s-a întâmplat, florile au fost de o frumusețe rară! Frumoase, roz și strălucitoare.
Cum este în lumea naturală, așa este și în cea spirituală. Haideți să nu dăm la o parte mugurii tăcuți din viața noastră, ei au nevoie de timp să se dezvolte! Cu toții avem muguri pe care vrem să îi vedem înfloriți în viața noastră. Acești lăstari tăcuți variază de la femeie la femeie și diferă în diversele etape ale vieții. Totuși, oricare ar fi lăstarul tău tăcut, nu uita că planta va înmuguri atunci când Îi permitem lui Dumnezeu să ne călăuzească continuu și să sature sufletul nostru însetat. El promite că vom fi asemenea unei grădini bine udate, ca un izvor ale cărei ape nu seacă niciodată.
Spor la „încolțit”!
- Detalii
- Scris de: Sharon Long
- Categorie: Devoțional femei
Mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
Iov 10:12
În urmă cu patru ani, am primit o orhidee cadou de la o prietenă, cu ocazia zilei de naștere. Aceasta avea flori roz și au durat câteva luni. După ce florile s-au uscat, am observat că frunzele de la baza plantei încă erau verzi și pline de viață. Am hotărât să ud planta, deși florile se uscaseră de mult timp. Apoi, am avut geniala idee să prind două fire de trandafir uscat de bețele din ghiveci, pentru a da „viață” plantei mele. Eu am continuat să ud planta în fiecare zi de miercuri.
Floarea a rămas pe măsuța din fața geamului din sufragerie. În iulie 2021, am observat un lăstar lung, verde, întinzându-se spre fereastră. Arăta puțin ciudat, așa că am îndepărtat trandafirii uscați și am prins lăstarul de băț. Nu după multă vreme, am observat câțiva boboci la capătul tulpinii de orhidee. Am fost atât de entuziasmată că planta mea moartă revenise la viață după patru ani. Am continuat să ud planta cu un entuziasm reînnoit și, urmărind-o în fiecare zi, am văzut că bobocii se făceau tot mai mari.
După câteva săptămâni, când am coborât scările, am fost întâmpinată de o floare frumoasă de culoare roz-deschis, cu roz mai aprins în mijloc. Mi-a înfrumusețat ziua. Boboc după boboc a înflorit până când s-au făcut șase flori. Atunci m-am gândit că Dumnezeu mă iubește atât de mult, încât a făcut să înflorească acea plantă ca o scrisoare de dragoste pentru mine.
Uneori, în viață, simțim că am fost uitați și că suntem morți pentru această lume. Pandemia a părut că amplifică această stare, fiind în izolare. Mulți s-au simțit abandonați și uitați, și unii chiar au murit în singurătate.
M-am gândit și la Lazăr, care fizic a murit, și surorile lui au fost supărate pe Isus, pentru că El a venit doar după patru zile. Ele nu și-au dat seama că Dumnezeu ajunge întotdeauna la timp. Patru zile sau patru ani nu sunt nimic pentru Dumnezeu, Creatorul timpului. Indiferent în ce stare ne aflăm acum, Dumnezeu știe exact ce se întâmplă cu noi. El promite să fie cu noi și ne reamintește, în Isaia 49:15, că „nu te voi uita”. Ce asigurare frumoasă! Familia și prietenii s-ar putea să ne părăsească, dar Dumnezeu, niciodată. Așa cum El nu a uitat de orhideea mea, El nu a uitat nici de mine și nu va uita nici de tine. Noi suntem gravați în palmele Sale. Aceste cuvinte vreau să îți dea un nou imbold în viață.
- Detalii
- Scris de: Terry Roselmond-Moore
- Categorie: Devoțional femei
Pe orice mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod.
Ioan 15:2
În iunie 2006, m-am mutat în Stone Mountain, Georgia, SUA, am avut un loc de muncă nou și mi-am cumpărat o casă. Noul loc de muncă și amenajarea casei nu îmi lăsau loc de altceva decât de câte o privire trecătoare la cireșii înfloriți din fața casei. Toamna și iarna au venit, au trecut și primăvara își scotea acum capul cu lalele încântătoare, miresme îmbătătoare de zambile, copaci înfloriți și nenumărate plante noi care își făceau loc din pătura de pământ. Cât de mult iubesc primăvara!
În sfârșit sosise timpul să înfrumusețez exteriorul casei. Așteptam cu nerăbdare să văd florile roz și albe ale cireșilor. Dar mare mi-a fost dezamăgirea! În prima primăvară, jumătate dintre copaci au dat niște boboci cărora le lipseau splendoarea și vitalitatea. Acum mă întrebam ce era cu cealaltă jumătate de copac care nu producea nimic, am crezut că va înmuguri anul următor. Primăvara următoare, rezultatele au fost aceleași – doar câțiva muguri. Un prieten m-a sfătuit să nu tai copacul și a sugerat să îl curăț, tăind ramurile neproductive. Așa am făcut.
Surpriză! Anul următor au crescut ramuri noi și mult mai mulți muguri decât în ceilalți doi ani. Și primăvara am avut parte de biletul câștigător. Mai multe ramuri și boboci luxurianți, care îmi încântau simțurile. O priveliște spectaculoasă! Ramurile moarte împiedicau copacul să înmugurească la maximum. Îndepărtarea lor i-au redat pomului splendoarea și viața.
În acel an de înmugurire maximă, Duhul Sfânt mi-a arătat că același lucru se întâmplă și când eliminăm din viața noastră ultimele semne de păcat. De ce ramuri moarte încă nu ne desprindem? Oare să fie înclinația de a-i judeca pe alții și de a-i discredita pentru câștigul nostru? Faptul că nu suntem dispuși să iertăm, cărțile pe care le citim, emisiunile pe care le vizionăm, iubirea de bani, lipsa timpului petrecut cu Dumnezeu? Ce ne împiedică să ne predăm pe deplin voința lui Dumnezeu? Ce ne împiedică să intrăm în Țara Făgăduită? Rătăcim noi în pustiu, închinându-ne la idoli falși?
Aș vrea să ajungem în Țara Promisă. Nu pierde viața veșnică din cauză că te ții de ramurile moarte.