Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Barbara Burris Neequaye
- Categorie: Devoțional femei
Inima omului își plănuiește calea, dar Domnul îi îndreaptă pașii.
Proverbele 16:9
Am căutat pe site-uri de genealogie ani la rând să găsesc fișa militară a tatălui meu. Recent, am avut bucuria de a descoperi documentul lui de lăsare la vatră onorifică pe un site de genealogie pe care nu îl folosesc de obicei. Documentul prezenta cu acuratețe cum s-au întâlnit părinții mei. Mama ne-a spus că fratele ei mai mare, unchiul Jimmie, l-a întâlnit pe tata în perioada de instruire. Unchiul Jimmie i-a spus tatălui nostru că avea o soră care l-ar putea interesa, iar restul este istorie. Mama și tata au comunicat prin scrisori în toți anii de război și, într-un final, s-au și întâlnit când tata a fost lăsat la vatră. La scurtă vreme după aceea s-au căsătorit.
Documentul mai prezenta faptul că unchiul Jimmie și tata s-au antrenat împreună aproape șapte luni. În timp ce tata a fost trimis peste mări, în Africa și Europa, unchiul Jimmie a fost lăsat la vatră onorific și a plecat acasă. Da, am văzut documentul și nu se explica din ce cauză a avut loc această lăsare la vatră timpurie. Ce mi s-a părut interesant a fost perioada de timp în care unchiul meu și tata s-au întâlnit. Dacă nu s-ar fi întâlnit cine știe dacă părinții mei s-ar fi cunoscut vreodată. Ei locuiau cam la nouăzeci de minute unul de altul. Niciunul nu se depărtase foarte mult de casă.
Tata și-a predat inima Domnului încă din tinerețe, după ce tatăl lui murise, mama sa fiind văduvă de tânără și având de crescut singură șapte copii. Tata a abandonat școala și a ajutat la treburile de la fermă. Mama a fost crescută la fermă de niște părinți credincioși împreună cu cei opt frați.
Fiind creștin, sunt sigur că tatăl meu avea anumite întrebări cu privire la slujirea în armată în timpul războiului. Totuși, Dumnezeu a aranjat totul pentru binele lui. Așa a reușit să călătorească în toată lumea, a fost decorat, s-a întors acasă fără răni și, în cele din urmă, s-a întâlnit și s-a căsătorit cu dragostea vieții lui. Ei au fost căsătoriți timp de nouăsprezece ani și au avut împreună cinci copii, dintre care doar patru au ajuns la vârsta adultă. Tata a murit la vârsta fragedă de patruzeci și cinci de ani și mama nu s-a mai recăsătorit. Căsnicia lor a fost bazată pe dragoste și respect. Ei i-au învățat pe copii despre Dumnezeu și și-au trăit viața respectând standardul Său.
Tot așa cum El a orchestrat începutul acestei lumi, El orchestrează și începutul vieții fiecăreia dintre noi. De noi depinde cum alegem să trăim. Dacă ne încredem în El, Dumnezeu ne va călăuzi pașii în toate zilele ca să navigăm în siguranță în călătoria acestei vieți până în Împărăția Sa. Noi slujim unui Dumnezeu minunat!
- Detalii
- Scris de: Elizabeth Ida Cain
- Categorie: Devoțional femei
Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.
Iacov 1:2-4
Drumul necazurilor și dificultăților are multe forme și numeroase întorsături și surprize. Uneori, noi nu identificăm și nu vedem diferitele circumstanțe din viețile noastre ca fiind necazuri și dificultăți, și alteori nu reușim să ne concentrăm sau să le facem față așa cum ar trebui. Adesea trecem prin încercări simțindu-ne singuri și fără ajutorul fizic și susținerea emoțională de care avem nevoie și după care tânjim. Nu contează atât de mult circumstanțele, ci felul în care le facem față și modul în care ne raportăm la alții pe parcurs, aceasta ne va ajuta să ieșim biruitori.
Totodată este încurajator și reconfortant să avem susținerea familiei, prietenilor și a fraților de la biserică și, după astfel de momente dificile, putem să ne înălțăm mai presus de circumstanțele care încearcă să ne doboare. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să suportăm totul cu răbdare, să trăim cu speranță și să așteptăm eliberarea noastră și binecuvântările. (Vezi Efeseni 4:2; Iacov 5:8; Filipeni 4:6 și Romani 12:12.) Dacă timpul va trece și, cu voia lui Dumnezeu, vom birui, mulți dintre noi vom putea să ne spunem experiența pentru a-i întări pe alții, continuând să trăim mai împliniți și mai fericiți în Isus.
Surorile mele în Hristos, Isus este singura noastră speranță în perioadele dificile. Să rămânem concentrați și să așteptăm răbdători pentru că El, care făgăduiește, cu siguranță va interveni și ne va salva. Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna învinge, indiferent cât timp va trece, și noi vom fi biruitori prin Isus Hristos. Personalitatea și caracterul nostru vor străluci dacă sunt modelate în mâna lui Dumnezeu și ceilalți Îl vor cunoaște pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal datorită faptului că frumusețea Lui strălucește în și prin noi. Așa că să fim răbdători în încercare în fiecare zi și să Îl lăsăm pe Domnul să ne călăuzească, poate vom fi surprinși de rezultat.
Mă rog ca Tatăl nostru ceresc să ne ajute să ne încredem în El în circumstanțele dificile, crescând zi de zi și permițându-I să Își împlinească scopul Său în viața noastră.
- Detalii
- Scris de: Lynn Mazarin
- Categorie: Devoțional femei
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea.
Cântarea cântărilor 3:5
Sunt momente în viața unei femei pe care și eu le aștept: momentul căsătoriei și sosirea pe lume a copilașilor. Credeam că până la vârsta de treizeci de ani voi fi căsătorită și cu trei copii. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat. Dumnezeu mă cunoaște și, dacă acum nu este momentul, El cunoaște motivul. În acest mod am învățat să aștept fără limite.
Am găsit speranța și tocmai de aceea nu disper. I-am cerut Domnului lucrurile pe care mi le doresc. Am un obiectiv pe care l-am scris peste tot prin casă pentru a mă ajuta să fiu concentrată. Înainte, m-am rugat pentru a mă asigura că asta dorește și Dumnezeu. Filozoful Seneca spunea: „Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, niciun vânt nu este favorabil.” Dar știu că, dacă o iau înaintea lui Dumnezeu, voi regreta. Așa că prefer să aștept și să respect voia Lui și momentul ales de El. Dumnezeu vede ceea ce eu nu văd. Răbdarea este o sămânță a Duhului Sfânt și mă va ajuta să fiu biruitoare în „lupta mea interioară”. Uneori voi fi mulțumită să aștept; alteori poate voi suferi și voi plânge. Într-adevăr, a fi răbdător înseamnă a te lăsa antrenat de Duhul Sfânt. Răbdarea lui Dumnezeu nu are limită. El mă va ajuta să aștept, fără să pun presiune pe El, deși uneori este greu.
În așteptare mă gândesc la motivele pentru care aș vrea să mă căsătoresc, să am copii și să mă mut altundeva. În trecut voiam ca aceste lucruri pentru a fi eu mulțumită, fără să întreb dacă acesta era planul lui Dumnezeu pentru mine. Mi‑am analizat motivele și obiectivele. Acum văd că mariajul ar trebui să mă conducă spre o misiune alături de soțul meu, la fel ca Adam și Eva în Grădina Edenului. Căsnicia nu ar trebui doar să îmi aline singurătatea. Totodată, accept faptul că nu sunt încă pregătită. „Răbdătoare” este termenul care o caracterizează pe cea care așteaptă să intre la doctor ca să afle tratamentul pentru o boală, și pentru asta este nevoie de timp. Așa că, în timp ce aștept ca rugăciunile mele să primească răspuns, aștept și ca Dumnezeu să mă vindece și să mă pregătească pentru o relație de căsnicie împlinită. El îmi va spune când sunt pregătită.
Nu te descuraja în timp ce aștepți intervenția lui Dumnezeu. Cere răbdare pentru a aștepta binecuvântările lui Dumnezeu pentru tine. Respectă procesul divin de pregătire a inimii și pașii pe care poate va trebui să îi faci (chiar grei) ca să fii gata – la momentul ales de Dumnezeu. Nu renunța. Demonstrează credință și așteaptă cu răbdare, ca și cum visurile tale au fost deja împlinite. Apoi zâmbește vieții.
- Detalii
- Scris de: Jayne Byrd-Moody
- Categorie: Devoțional femei
Dar voi întăriți‐vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.
2 Cronici 15:7
Era prima dată. Un moment pe care mi-l voi aminti multă vreme. Iată-mă acolo, cântând și lovind pe corzile unei chitare pentru un cor mic. Eu eram solista principală și dirijoarea unui grup mic, care funcționa ca un cor mare. Acest moment a produs un melanj atât de minunat de voci, încât părea că suntem acompaniați de multe alte instrumente. Au fost câteva zeci de secunde minunate, în care am cântat împreună despre porțile cerești.
Apoi m-am trezit. Visul s-a sfârșit când lumina dimineții a pătruns prin ferestrele camerei mele. Trebuie să știți că sunt o persoană care visează în fiecare noapte. Adesea nu îmi mai amintesc nimic… decât dacă este relevant. În dimineața despre care vă povestesc, nu am vrut să mă mișc, voiam doar să hoinăresc prin gândurile mele până când mi-am amintit fiecare părticică a acestui vis special! Nu voiam să îl uit! Visul a fost doar cât a ținut cântecul, dar suficient pentru a trimite mesajul spiritual cu care voiam să rămân din vis.
Cântecul meu special a fost în urmă cu câțiva ani. Detaliile fețelor necunoscute, locul în care am repetat și acuratețea melodiei s-au mai șters din memoria mea. Dar cuvintele cântecului s-au întipărit atât de bine în mintea mea, încât și după multe zile puteam să mi-l amintesc și să scriu cuvintele.
În Apocalipsa 21:12,25 (NKJV), ne este prezentată o imagine mai clară a acestor porți despre care doar am cântat în visul meu. Ioan descrie cele douăsprezece porți ca înconjurând Cetatea Sfântă și fiecare fiind dintr-o singură perlă imensă. El ne spune despre Cetatea Sfântă cu marele său zid înalt și cele douăsprezece porți care erau păzite de doisprezece îngeri. Pe aceste porți sunt scrise numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel. „Doamne,” mă rog, „ajută-mă să pot trăi astfel încât să fiu printre cei care nu puteau fi numărați!” (Apocalipsa 7:9).
Deoarece viața pe această planetă a devenit tot mai provocatoare, neatrăgătoare și complexă, speranța trebuie să învingă. Întoarcerea lui Hristos este iminentă! Noi trebuie să cerem zilnic împlinirea făgăduințelor Sale pentru a putea merge înainte… până atunci voi fi recunoscătoare pentru totdeauna pentru cântecul pe care mi L-a dat în acea noapte.
- Detalii
- Scris de: Raquel Bendita Larico
- Categorie: Devoțional femei
Domnul va lupta pentru voi, iar voi veți tăcea.
Exodul 14:14
În anul 2015 eram în anul doi la Teologie, la Universitatea Adventistă din Peru. Eu eram singura femeie din clasă. Majoritatea prietenilor mei erau siguri că Dumnezeu îi chemase să fie pastori. Și eu eram sigură că Dumnezeu m-a chemat să fac o lucrare pentru El, dar nu îmi puteam imagina calea pe care El o pregătea pentru mine.
La acea vreme, am participat la o conferință despre credință și știință în Peru. Vorbitor era dr. Ben Clausen, care lucrează la Geoscience Research Institute de la Universitatea Loma Linda, California. Am fost foarte impresionată de relația dintre știință și Biblie. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dacă Tu ai un plan pentru mine în acest domeniu, Te rog să mă ajuți să descopăr mai multe despre aceasta.”
Un an mai târziu, i-am trimis un e-mail doctorului Clausen. I-am relatat povestea mea și interesul pe care îl aveam pentru credință și știință. El mi-a spus: „Știu că Dumnezeu are un plan pentru viața ta.” În 2018, am absolvit teologia și am început procesul de înscriere la programul de masterat în geologie la Universitatea Loma Linda.
Ca studentă internațională a trebuit să dau câteva examene. Îmi amintesc că atunci când am picat la examenul de engleză am fost foarte dezamăgită de mine. M-am rugat și I-am spus lui Dumnezeu că am făcut tot ce am putut pentru a trece acel examen. M-am rugat din nou: „Dacă Tu vrei ca eu să rămân în Peru, ajută‑mă să îmi găsesc o slujbă, dar, dacă vrei să mă duci la Universitatea Loma Linda, deschide ușile pentru că eu nu mai am ce să fac.”
Totul s-a schimbat după acea rugăciune; a fost o minune de la Dumnezeu. În 2019, Universitatea Loma Linda m-a acceptat ca absolventă a acestei universități. Acum, dr. Clausen este îndrumătorul meu și este un om de știință prietenos și pasionat. El mă învață să iubesc rocile și mineralele vulcanice!
Uneori facem tot ce putem mai bine; trudim din greu pentru a ne îndeplini visurile profesionale și personale și nu obținem foarte multe rezultate. Totuși, te încurajez să faci tot ce poți tu, să aștepți răspunsul lui Dumnezeu, El vrea să lupte pentru tine așa cum a luptat pentru poporul Israel.
Dragă prietenă! La Dumnezeu nu este nimic imposibil. Domnul va lupta pentru tine. Caută-L din toată inima!