Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Maureen Thomas
- Categorie: Devoțional femei
Isus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare.”
Ioan 11:25
Văduva din Nain (Luca 7:11-15) plângea amarnic; singurul ei fiu era mort. Alături de el, în sicriu, erau speranțele ei, visurile ei și mijloacele ei de susținere pământească. Curând, ultima urmă a trupului său lipsit de viață avea să fie ascunsă în locul de înmormântare și ea urma să rămână singură în tristețea ei. Metodic, punând un picior înaintea celuilalt, ea își dă seama că nu va mai avea un fiu pe care să îl iubească, să îl atingă sau cu cine să converseze. Inima ei era înghețată; ea era zguduită de durere.
Deși prietenii simțeau împreună cu ea și o încurajau, cuvintele lor nu consolau golul, singurătatea și inima frântă. Apoi, ea aude cuvintele pline de compasiune ale lui Isus: „Nu plânge!” Printre lacrimi, ea privește în ochii lui Isus, Cel care îi simte cu adevărat durerea: ale cărui cuvinte evocă speranță, credință și curaj în ființa ei. Plânsul ei se transformă în râs și laude; inima ei deznădăjduită sare de bucurie nemărginită și apoi ea debordează de recunoștință și mulțumire când Isus atinge sicriul și îi spune fiului ei mort: „Ridică-te!” Viața revine în trupul lui: el vorbește și apoi îi este înapoiat mamei. El este sănătos din nou. O minune!
Mamelor, poate aveți un copil care este mort spiritual în fărădelege și păcat, dar nu renunțați la speranță, nu disperați. După cum Isus S-a întâlnit cu cortegiul funebru la poarta cetății Nain, El poate veni la tine, acolo unde tu plângi și suspini pentru copilul tău, ca el să trăiască din nou în adevăr și neprihănire. Atingerea lui poate reînsufleți inima împietrită și poate să o facă să strălucească din nou de dragoste pentru Făcătorul ei. Dacă ești o mamă abandonată, fără să mai ai vreo legătură cu copilul tău, amintește-ți cuvintele lui Isus: „Nu plânge!” Poate ești mama unui copil care a fugit de acasă, a unui copil obraznic sau nerecunoscător; adu-ți aminte că, la atingerea lui Isus și la porunca Lui, viața poate fi restaurată: copilul tău poate avea viață și îți poate fi redat. Prinde-te de făgăduințele credinței, ale speranței și ale curajului, încă nu este totul pierdut. Nu dispera și nu te descuraja deoarece Isus poate restaura relații: El poate salva vieți. „Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Fii mângâiată, Isus cel milos încă mai face minuni.
- Detalii
- Scris de: Avis Mae Rodney
- Categorie: Devoțional femei
Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului (...) voi face din el un neam mare.
Geneza 21:16-18
În cele mai întunecate momente ale lui Agar, chiar când credea că nu mai există nicio speranță, ea și-a amintit de Dumnezeul lui Avraam și Sara, și de lecțiile de credință învățate de la ei. Ea și-a înălțat glasul spre Dumnezeu și a plâns. Aștepta ca singurul ei copil, Ismael, să moară de sete în pustie. Dumnezeu i-a oferit un răspuns imediat când El i-a deschis ochii și i-a arătat o fântână cu apă. Dumnezeu nu doar că a oferit apă pentru a le potoli setea, ci, prin îngerul Său, Dumnezeu i-a dat lui Agar asigurarea că fiul ei avea să fie tatăl unui neam mare.
Studenții Bibliei sunt familiarizați cu această relatare, dar aș vrea să le reamintesc ceva cititorilor. Când Avraam și Sara au fugit din Egipt, Sara a luat-o pe slujitoarea ei cu ea. Sara nu mai avea răbdare ca Dumnezeu să Își împlinească făgăduința, să le dea ei și lui Avraam un fiu care să fie moștenitorul. Sara a făcut ceva neobișnuit pentru acele vremuri. Ea a inventat surogatul! Totuși, când ea a rămas însărcinată și a născut un copil, pe Isaac, ea s-a simțit amenințată și credea că acum cei doi frați vor concura. (Cu adevărat o profeție care s-a împlinit singură!) Din nou Sara a întocmit un plan prin care să Îl ajute pe Dumnezeu. Mama mea avea o vorbă: „Doar Dumnezeu poate să fie Dumnezeu!”
Când Avraam și Sara i-au alungat pe Agar și pe fiul ei spre ceea ce părea să fie o moarte sigură în pustia Beer-Șeba, ei nu și-ar fi putut imagina planurile pe care le avea Dumnezeu pregătite pentru mamă și copil. În anul 2019, urmașii lui Ismael, populația arabă a lumii, numărau aproximativ 427.87 de milioane. Cu adevărat Dumnezeu Își împlinește făgăduințele – de asta putem să fim sigure! Cunoaștem făgăduința lui Dumnezeu că îl va binecuvânta pe Isaac, copilul promis, dar nu există nicio dovadă că Dumnezeu nu poate și nu vrea să Își reverse binecuvântările peste toți copiii Săi. El a făcut-o pentru copilul neiubit și nedorit, Ismael. Și tu te simți neiubită și nedorită? Nu dispera. Dumnezeu are un plan pentru viața ta. Dacă ești binecuvântată cu o mamă care se roagă, primirea binecuvântărilor promise de Dumnezeu este asigurată. Către toate mamele, vă încurajez să nu obosiți niciodată să vă rugați pentru copiii voștri. Circumstanțele în care sunt acum par imposibile, dar nu uitați că Dumnezeu cunoaște începutul și vede sfârșitul. El cu adevărat este omnipotent. Dumnezeu aude strigătele și rugăciunile mamelor de pretutindeni, chiar din mijlocul pustiului vieții!
- Detalii
- Scris de: Jackie HoShing Clarke
- Categorie: Devoțional femei
Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbele 22:6
Unul din cele mai mari daruri din acest univers este darul de a avea o mamă evlavioasă. Eu am fost binecuvântată cu o astfel de mamă. Doamna Leila HoShing a fost întotdeauna mamă cu normă întreagă. Ea a fost mamă pentru cei zece copii biologici ai ei și a găsit timp să fie mamă pentru mulți alții care aveau nevoie de ajutorul unei mame. Mama, cum o strigăm noi cu duioșie, a fost întotdeauna acasă pentru a se ocupa de nevoile domestice ale numeroasei ei familii. Ea întotdeauna fredona sau cânta un imn în timp ce lucra.
Copil fiind, mă întrebam dacă Mama obosea vreodată din cauză că părea că întotdeauna era atât de ocupată. Ea se îmbolnăvea foarte rar – tăria și sănătatea de fier au fost printre binecuvântările ei; tocmai de aceea cred că a și trăit până la nouăzeci și trei de ani! Mama avea frică de Dumnezeu. Viața ei personală de închinare a lăsat imagini de neșters în mintea mea. Chiar și acum o văd cu ochii minții cum citea cu sârguință Biblia foarte devreme în fiecare dimineață. Pasajul ei preferat din Biblie era Psalmul 27. Ea l-a învățat pe de rost și a lăsat ca mesajul psalmului să îi călăuzească viața. Încă îmi amintesc de locul ei „de liniște” ales cu atenție, unde își găsea plăcerea să se întâlnească cu Dumnezeu zi de zi. Ca tânără, am observat cu iubire și am admirat viața ei devoțională – și ah, cât de mult îmi doream să fiu ca ea! Cred că acesta a fost cel mai puternic impact asupra vieții mele.
Mama era foarte devotată față de tot ce făcea. Omenește vorbind, cred că Mama avea motive să fie nefericită pentru că a avea peste zece copii și a fi mamă cu normă întreagă probabil că a fost o adevărată provocare. Totuși, Mama era voioasă. Ea era harnică, generoasă, atentă, blândă și întotdeauna cânta despre dragostea lui Isus!
Acum sunt bunică și îmi dau seama că și la această vârstă înaintată încă aplic aproape tot ce mi-a insuflat Mama încă de mică. Copiii cu adevărat trăiesc ceea ce învață. Mama și-a încheiat alergarea pe acest pământ și acum așteaptă a doua venire a lui Isus. Aștept cu nerăbdare să o întâlnesc pe Mama din nou, atunci când nu ne vom mai despărți.
„Fiii ei se scoală și o numesc fericită, (...)
dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată (...)
și faptele ei s-o laude la porțile cetății!” (Proverbele 31:28-31)
- Detalii
- Scris de: Galena Gritsuk
- Categorie: Devoțional femei
Și Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.”
Geneza 1:29Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut.
Daniel 1:12
Am fost binecuvântată să am o mamă care L-a iubit pe Dumnezeu și I-a fost credincioasă chiar în cele mai nefavorabile circumstanțe. Ea, la fel ca Daniel din Biblie, L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. La șaptesprezece ani a fost capturată de naziști, împreună cu alte mii de tineri ucrainenei, și dusă în Germania să lucreze în lagărele de muncă. Spre deosebire de Daniel, care a fost dus la o curte împărătească, mama a fost trimisă într-un lagăr de muncă. La fel ca Daniel, ea și-a luat angajamentul față de Dumnezeu că va asculta de toate poruncile Lui. De aceea, ea a ales să păzească Sabatul și să nu lucreze în această zi. Drept pedeapsă, comandanții ei au hotărât să o trimită într-un lagăr de concentrare. Totuși, Dumnezeu a intervenit și mama a fost trimisă să lucreze pentru familia unui fermier din apropiere.
Mama aproape că a murit de foame în lagărul de muncă deoarece refuza să consume cărnurile necurate (cum le numește Biblia) pe care le primeau, de exemplu, carne de cal. Acum spera să aibă ce mânca la fermă. Totuși, curând și-a dat seama că familia fermierului consuma foarte multă carne de porc, așa că și aici a făcut foamea. Ea a fost repartizată să aibă grijă de vite. Totuși, soția fermierului i-a spus foarte clar că nu avea voie să bea lapte de la nicio vacă. Mama a observat de mai multe ori că femeia o spiona, deși mama a hotărât să nu Îl dezonoreze pe Dumnezeu furând vreo picătură de lapte.
Printre multele ei responsabilități obositoare, mama trebuia să taie hrana pentru vite: gulii, napi, sfeclă. Dar stai – nimeni nu îi poruncise să nu mănânce ce mâncau vacile! Așa că, la fel ca Daniel și tovarășii lui temători de Dumnezeu, mama a început să consume legume crude. A venit vara. Într-o zi era la câmp și cosea fân când a descoperit măceșele și a început să mănânce pe săturate. Înainte, când a fost reținută de naziști, mama deja începuse să aibă unele probleme de sănătate chiar de la o vârstă atât de fragedă. Acum, datorită alimentației ei care avea la bază apa, legumele crude și măceșele, sănătatea ei se întărea și își revenea. Mama a trăit până la nouăzeci și patru de ani!
Dumnezeu va binecuvânta și credincioșia și ascultarea noastră – în orice circumstanță – atunci când alegem să ascultăm de legile Sale de sănătate. Și răsplata Sa pentru acest lucru va ține toată veșnicia.
- Detalii
- Scris de: Noella (Jump) Baird
- Categorie: Devoțional femei
Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.
Filipeni 4:6
Noi avem trei copii: Alyssa are 10 ani, Natalia are 8 ani și Eric are 12 luni. Natalia iubește strugurii și merele. Când era bebeluș, ea nu mai avea răbdare ca eu să tai strugurii pentru ea, așa că îi îndesa în gură întregi și îi înghițea. Apoi, îi elimina tot întregi, ceea ce pe noi ne uimea. Toți copiii noștri iubesc fructele.
Ieri, Natalia mi-a cerut un măr, așa că i l-am tăiat. În timp ce ea mânca, Eric a vrut și el măr. Așa că i-am dat și lui o felie de măr. Eric are doi dințișori jos și doi sus, iar acum alți doi dinți tocmai se pregătesc să apară. Cu colțul ochiului mă uitam la el cum mănâncă mărul ca să mă asigur că totul este în regulă. A mâncat cam trei sferturi din felia de măr și deja era sătul, mai mâncase și înainte.
Astăzi, i-am dat Nataliei aproape un măr întreg tăiat felii și lui Eric i-am dat o felie. Mușca și mesteca mărul fără probleme. A tușit de câteva ori, dar totul a fost bine. Soțul meu, Alan, tocmai se pregătea să meargă la lucru. Am mers să îl conduc și apoi m-am întors în bucătărie, moment în care l-am auzit pe Eric că se îneacă și încearcă să tragă aer. El era așezat pe podea așa că l-am întins repede în față și l-am bătut pe spate pentru a ajuta bucata de măr să se miște, dar fără succes.
L-am ridicat repede și l-am pus peste brațul meu și peste cotiera canapelei cu capul în jos, apoi i-am aplicat cinci lovituri peste spate pentru a mișca mărul care încă era blocat în gât și, în tot acest timp, mă rugam lui Dumnezeu să mă ajute să mișc bucata de măr cât mai repede. El a făcut o mișcare bruscă și apoi a tras o gură de aer, lăsând bucata de măr pe canapea. A fost o experiență foarte terifiantă. Am șoptit un: „Mulțumesc, Doamne!” când el a reușit să respire normal din nou. Parcă nimic nu suna mai bine în acele momente!
L-am sunat pe Alan și i-am povestit cele întâmplate. El a spus că este bucuros că am fost acasă și am reușit să acționez rapid. Doamne, Îți mulțumesc pentru răspunsurile la rugăciuni!