„Învață-ne să ne rugăm!” este un mic tratat în 8 capitole despre rugăciune, de la nevoia de a ne ruga până la modalități și momente în care să ne rugăm.
Poți începe prin a te ruga pentru orice - griji, temeri, decizii și oameni pe care îi iubești, oameni care te-au supărat, chiar și pentru cei pe care nu îi placi deloc. Începe să Îi mulțumești în toate situațiile. Rugăciunea înseamnă mai mult decât a te ruga pentru o listă cu lucruri și oameni. Este o modalitate de a face ca relația noastră cu Dumnezeu să fie mai profundă.
Această carte îți va reaminti să îți iei timp să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru modul în care El răspunde. Recunoștința ne schimbă și pe noi. Ne reamintește că Dumnezeu lucrează și ne întărește încrederea și credința.
Epistola către efeseni este considerată drept „coroana scrierilor sf. Pavel” sau chiar „regina epistolelor”. Perspectiva teologică și sfaturile oferite de bătrânul apostol cu privire la identitatea, crizele și oportunitățile bisericii creștine primare au o așa forță, maturitate și inspirație încât asigură contemporaneitatea epistolei până în secolul XXI.
Elementul care atrage atenția tuturor cititorilor este înzecita referire la Isus în forma expresiei „în Hristos” („în El”), fiind astfel identificat deopotrivă centrul în care Dumnezeu a ancorat tot planul de mântuire al omenirii, dar și singurul nostru reper cotidian pentru o viață creștină autentică. Jumătate teologie pură și jumătate practică efectivă, Epistola către efeseni sintetizează Evanghelia: prin har am fost mântuiți prin credință, ca atare, să trăim o viață demnă de chemarea ce ni s-a făcut!
Fie că ştii sau nu, trăim într-un conflict cosmic. Intriga devine mai dramatică atunci când descoperi că miza eşti chiar TU. De fapt, lupta se dă pentru tine.
Între viaţă şi moarte: Marea Luptă neştiută vine ca un îndemn la a ne desprinde privirea de la lucrurile efemere şi a o aţinti spre Marea Luptă care se va încheia în curând.
Destinul tău depinde în totalitate de direcţia în care porneşti!
„Cine zic oamenii că sunt Eu?” Întrebare crucială, care a generat de-a lungul secolelor răspunsuri diverse.
A fost Isus Hristos un om care S-a dat drept Dumnezeu sau Dumnezeu deghizat în om? Un manipulator abil sau un depozitar autentic al adevărului care aduce eliberare?
Unii, care nu I-au acordat prezumția de divinitate, au zis că este un bolnav mintal sau un visător naiv, în cel mai fericit caz. Alții, cei credincioși, L-au crezut când S-a declarat Dumnezeu. Însă, din acest punct, identificarea precisă a acestui „fiu al omului” a ajuns tot mai departe de un consens general. A fost El Dumnezeu din veșnicie sau un om adoptat de Dumnezeu ca fiu al Lui? A fost El identic cu noi în toate aspectele sau doar asemenea nouă? Până unde a mers biochimia întrupării? Cât de adânc s-a cufundat divinitatea Lui în umanitatea Lui?
„Dar voi cine ziceți că sunt?” Întrebare la fel de crucială, fiindcă de ea depinde mântuirea fiecăruia. Iar răspunsurile la această întrebare sunt mai importante decât celelalte, căci teologia rămâne o disciplină goală și lipsită de sens dacă nu are reverberații în viața personală. De imaginea pe care o avem despre Hristos și despre mecanismele mântuirii se leagă atât viața aceasta, cât și cea viitoare.
În cartea Întruparea infinitului: Isus Hristos, autorul Georges Stéveny se preocupă în egală măsură să răspundă ambelor întrebări, accentuând importanța transpunerii cunoașterii teoretice în relație personală cu Infinitul întrupat.
„S-a spus că nu contează cine scrie legile unui popor, însă e foarte important cine îi scrie istoria. Dacă noi nu vom prezenta în mod corect Sesiunea Conferinței Generale din 1888 și cele întâmplate după ea, vom perpetua, ca biserică, păcatul comis atunci.”
Iată o serie de întrebări cruciale cărora autorul le dă un răspuns clar:
• Care a fost conținutul soliei de la 1888?
• Ce s-a întâmplat la Minneapolis?
• Care au fost consecințele?
• Care este responsabilitatea noastră actuală?
Arnold Valentin Wallenkampf şi-a dedicat viaţa unei misiuni clare – aceea de a fixa în mintea tuturor celor receptivi adevărul etern al mântuirii. Originar din Suedia, a studiat pentru început în Anglia, la Colegiul Newbold, apoi a continuat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Andrews şi Universitatea din California. A activat întâi ca pastor, apoi ca profesor de religie și istorie bisericească, iar mai târziu ca șef al Catedrei de teologie la Colegiul Pacific Union, Universitatea Loma Linda şi Colegiul Atlantic Union. Înainte de a se retrage din activitate, a fost director asociat la Institutul de Cercetări Biblice (BRI).
Activitatea editorială remarcabilă a lui Wallenkampf cuprinde articole apărute în diverse publicaţii adventiste (în limba română, în Curierul Adventist), studii biblice (trimestrul II/2006, cu titlul „Duhul Sfânt”), precum și numeroase cărţi cu tematică religioasă, care variază atât prin subiectul abordat, cât şi prin modul de înţelegere şi de expunere. Dintre acestea, în limba română s-a considerat bine-venită publicarea într-o serie de autor a trei volume de interes pentru adventismul contemporan: Aparenta întârziere (ce rol jucăm în influențarea revenirii lui Isus); Ce trebuie să știe fiecare adventist despre 1888 (o trecere în revistă a evenimentelor și dezbaterilor care au făcut ca Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis să fie atât de importantă pentru istoria Bisericii Adventiste) și Ce trebuie să știe fiecare creștin despre îndreptățire (o explicație de la A la Z a modului în care avem privilegiul unei relații desăvârșite cu Dumnezeu).