În volumul al treilea din Solii alese sunt tratate subiecte precum: biserica, întruparea Domnului Isus, educația, standardele comportamentului creștin, reforma sănătății, combaterea fanatismului, evenimentele finale.
Una dintre secțiuni se ocupă de prezentările făcute de Ellen White cu privire la principiile mântuirii și neprihănirea prin credință, cu ocazia Sesiunii Conferinței Generale din 1888. O altă secțiune este dedicată unei colecții succinte a declarațiilor cu privire la subiecte specifice, cum ar fi procesele în justiție, linia de delimitare a datei pe glob, închirierea bisericilor adventiste altor grupări religioase, grădinăritul și muzica. Volumul se încheie cu trei note suplimentare semnificative, prezentând comentariile lui William C. White cu privire la revizuirea din 1911 a cărții Tragedia Veacurilor.
Taine din Scripturi este o carte-document care-și conduce cititorul de la primele izvoare ale creștinismului până la crezurile și practicile religioase ale societății românești de astăzi.
Ușor de parcurs, dar pe alocuri lăsându-te pe gânduri, cartea răscolește trecutul uitat al Bisericii și pune totul față în față cu Sfintele Scripturi.
De aici adună și oferă un mănunchi de taine incredibile și totuși simple, cuvinte și fapte străvechi, dar foarte actuale.
Adevărul pentru viață din această carte nu este o învățătură, ci o Persoană - Isus Hristos. El S-a mărturisit a fi Calea, Adevărul și Viața.
Fericiți cititorii care ostenesc să descopere taine din Scripturi!
"Noi stim ca binecuvantarea lui Dumnezeu nu poate veni asupra bisericii pana cand nu va exista o reforma in acest punct important. Cei care ocupa pozitii de raspundere ar trebui sa fie atenti ca exemplul si cuvintele lor sa fie de asa natura incat sa-i conduca pe oameni la conceptii si practici corecte. Ei ar trebui sa se asigure sa in niciun fel nu micsoreaza cerintele lui Dumnezeu." Ellen White
Trebuie sa recunoastem ca evenimentele care au loc astazi in lume, prabusirile spectaculoase din lumea politica si criza increderii intre popoare si natiuni, ce duc la confruntarile armate, criza economica ce arunca milioane de oameni in saracie, facandu-i sa fie lipsiti de painea cea de toate zilele, escaladarea criminalitatii, a imoralitatii si a violentei, in mod deosebit dupa 11 septembrie 2001, vorbesc despre faptul ca "Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant Cuvantul Lui".
Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.
Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.
În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.