De ce aceste narațiuni povestite acum două mii de ani continuă să ne suscite interesul și astăzi? Ce au în comun interesele și problemele noastre cu cele ale destinatarilor lor inițiali?
În ciuda acestei enorme distanțe în timp și spațiu, lumea în care Învățătorul Și-a povestit parabolele rămâne, în fond, foarte asemănătoare cu a noastră. În lumea noastră, ca și în Palestina primului secol, continuăm să facem pâine cu drojdie, să gătim cu sare, să condimentăm cu muștar și să pescuim cu năvoade. Continuăm să bem și să mâncăm (unii prea mult, alții prea puțin), să cumpărăm și să vindem, să ne căsătorim… Și la fel ca atunci, și astăzi este mai ușor să pierdem o monedă, un animal domestic sau un fiu decât să-i recuperăm. Soarele continuă să strălucească și peste cei buni, și peste cei răi, iar ploaia continuă să cadă (sau să nu cadă) și peste cei drepți, și peste cei nedrepți. Neghina crește încă în lanul de grâu și o mare parte din recoltă se pierde la fiecare seceriș pe sol stâncos, printre spini și pe drumuri…
În țările noastre, încă există soldați, colectori de impozite, preoți și comercianți, bogați nechibzuiți și cerșetori amărâți, regi care călătoresc și invitați egoiști, farisei pioși și angajați inutili, judecători nedrepți și văduve impertinente, administratori lipsiți de scrupule și datornici rău-platnici, patroni arbitrari și șomeri care nu sunt recrutați nici la prima oră, nici la a doua, nici la unsprezecea.
În jurul nostru, încă mai sunt prieteni agasanți, manageri profitori, căutători de perle, băieți ai tatei capricioși, hoți care operează noaptea și jefuitori care acționează în plină zi.
Și astăzi mai sunt, dar la un nivel mai înalt, accidente cu victime, mulți martori indiferenți și foarte puțini samariteni. Și astăzi oameni de afaceri milionari mor de infarct înainte să apuce să-și inaugureze noile companii, iar tineri nebuni risipesc moștenirea familiei și sfârșesc într-o cocină tragică, provocându-le o suferință adâncă părinților lor disperați și o ranchiună iremediabilă fraților lor mai mari.
Astăzi, ca și atunci, pentru a-i hrăni pe cei înfometați, ar trebui să înmulțim pâinile și peștii sau să transformăm pietrele în pâini. Sau, ceea ce ar fi un miracol și mai mare: să ajungem să împărțim și cu alții ceea ce avem…
Lumea noastră, mai mult decât cea din primul secol, este plină de nedreptate, violență, indiferență și durere. Este plină de războaie și de vești de războaie; o națiune se ridică împotriva altei națiuni și o împărăție contra altei împărății, cei mari împotriva celor mici și cei mici împotriva celor mari. Lumea noastră, sătulă de știri rele și de previziuni sumbre, are nevoie mai mult ca niciodată de cuvinte de speranță. Lumea noastră, plină de discursuri goale, are nevoie mai mult ca niciodată de mesajele lui Isus.
Parabolele Sale sunt astăzi tot atât de pertinente, sau impertinente, ca atunci când au fost rostite pentru prima dată.
Învățătorul n-a avut timp să scrie o carte. Sau poate S-a decis să n-o facă. Singurele Sale scrieri cunoscute au fost cele trasate pe nisip. Dar El a trăit cu intensitate, iar viața Sa este mai importantă decât toată literatura pe care ar fi putut să ne-o lase.
Discipolii Săi ne-au lăsat patru scurte compilații ale amintirilor lor: întâlniri personale, diverse povestiri uimitoare, câteva cuvântări și aceste parabole. Totuși, cu acestea, Învățătorul a devenit mai mult decât un autor – a devenit o autoritate.
Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Întâlniri (2015).
Nu schimbi nimic îngrijorându-te pentru căsnicia ta...
Poți schimba însă totul rugându-te pentru ea.
Solicitările cărora trebuie să le facă față soția secolului 21 și tensiunea în care trăiește zilnic pot face ca o viață de căsnicie împlinită să i se pară un vis irealizabil. Dumnezeu însă este încântat să facă lucruri imposibile, cu condiția ca noi sa I-o cerem. În cartea aceasta, Stormie Omartian ne arată cum a consolidat Dumnezeu propria ei căsnicie din momentul în care a început să se roage pentru soțul ei cu privire la domenii esențiale din viața unui bărbat, cum sunt:
- umblarea lui spirituală
- emoțiile lui
- rolul lui de tată, lider și persoană care ia decizii
- siguranța lui în ce privește munca și banii pe care-i obține
- sănătatea și protecția lui
- credința și viitorul lui.
Orice soție care dorește o relație mai strânsă cu soțul ei va aprecia această perspectivă nouă asupra puterii rugăciunii în căsnicie. Pe lângă exemple din viața reală, Stormie oferă la sfârșitul fiecărui capitol un model de rugăciune și "instrumente ale puterii", "versete biblice care inspiră și încurajează" pentru ca soțiile să poată fi sigure de împlinirea minunatelor promisiuni ale lui Dumnezeu de reabilitare, reînnoire și succes în căsnicie.
STORMIE OMARTIAN este autorea de succes a unor cărți ca The Power of a Praying Parent [Puterea rugăciunii unui părinte], Stormie și Just Enough Light for the Step I'm On [Suficientă lumină pentru treapta pe care mă aflu].
Ea și soțul ei, Michael, sunt căsătoriți de peste 27 de ani și au trei copii: Christopher, Amanda și John David.
Oricine a făcut în viaţă rugăciunea domnească a înălţat spre cer cererea „Vină Împărăţia Ta” şi ştie, subiectiv, cum e să aştepţi. Când va răspunde Dumnezeu la această petiţie este tema acestui studiu - o incursiune echilibrată în ţesătura escatologiei creştine, aşa cum se reflectă ea în experienţa bisericii, în teologie şi în textul biblic.
Substantivul „parusie” provine din limba greacă modernă şi se referă la setul de învăţături care au de-a face cu a doua venire a lui Isus Hristos. Preocuparea cu apropierea şi întârzierea parusiei este nu doar un titlu de carte, ci reprezintă, mai ales, două extremităţi între care dansează pendulul aşteptării creştine.
Ca profesor de Noul Testament, cu pasiune pentru escatologie şi apocaliptică, autorul încearcă să ofere un răspuns cu relevanţă teoretică şi practică la dilemele legate de timpul sfârşitului, Laurenţiu Moţ, autor al mai multor studii de specialitate, este, în prezent rectorul Universităţii Adventus.
Cu toate că, vreme de secole, știința, filosofia și logica au fost întrebuințate pentru a sfărâma credința, Rațiuni ale inimii folosește aceste ciocane și dălți pentru a-i clădi o bază logică, filosofică și chiar științifică.
Este viața absurdă, lipsită de sens sau scop? Cum soluționăm enigma morții? Credința este un salt în absurd? Sau un salt dincolo de el? De ce îngăduie răul un Dumnezeu iubitor? Cum poate credința să țină piept unui ateism care pare că înghite totul?
În căutarea răspunsurilor, Clifford Goldstein explorează modul în care epistemologia lui Kant confirmă credința, dezvăluie consecințele teoriei cuantice asupra limitelor rațiunii și ale relativității restrânse asupra încrederii în percepția senzorială și arată cum teorema incompletitudinii, formulată de Kurt Gödel, poate fi o armă puternică în mâna celor care cred. De la Beckett la C. S. Lewis, de la evanghelii la poeziile lui Wallace Stevens, autorul folosește vaste resurse literare pentru a răspunde întrebărilor dificile ce se ridică mereu împotriva creștinismului. Și deși niciodată nu se poate „dovedi” ceea ce trebuie primit prin credință, autorul ne arată totuși cât poate fi de rezonabil să crezi în ceea ce trece dincolo de rațiune
CLIFFORD GOLDSTEIN, editor şi autor a peste 20 de cărţi şi a nenumărate articole, a absolvit un masterat în limbi semitice antice la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland. Călătoreşte în toată lumea, ţinând seminare despre credinţă, ştiinţă şi filosofie. Trăieşte în Washington, D.C., alături de soţia sa, Kimberly, şi de cei doi copii ai lor.
Discuţiile având ca subiect natura Domnului Hristos au dat multe bătăi de cap teologilor. Dificultatea a stat în faptul că se generau multe alte întrebări foarte importante: Ce este acela păcat? Există un păcat strămoşesc? Cum arată un sfânt? Care este legătura dintre sfinţenie şi desăvârşire? Va fi o ultimă generaţie desăvârşită?
Conştient că Ellen White a spus: „Aveţi grijă, multă grijă, cum insistaţi asupra naturii umane a lui Hristos”, autorul Roy Adams, profesor de teologie şi publicist adventist, răspunde raţional, cu Biblia şi Spiritul Profetic, la întrebările de mai sus. Sunt prezentate perspectivele principale aduse în discuţie în cadrul acestui dialog, analizând ce s-a întâmplat în 1888 sau în 1957, la publicarea cărţii Questions on Doctrine.
Când păcatul nu e văzut doar ca o răutate manifestată extern prin răzvrătire şi viclenie, ci şi ca o incapacitate conştientizată intim prin ratarea ţintei în mod repetat sau prin deformarea morală, atunci tocmai natura Domnului Hristos – a Celui făcut una cu noi, dar fără păcat – e soluţia la criza noastră ca indivizi şi ca biserică!