„Cine zic oamenii că sunt Eu?” Întrebare crucială, care a generat de-a lungul secolelor răspunsuri diverse.
A fost Isus Hristos un om care S-a dat drept Dumnezeu sau Dumnezeu deghizat în om? Un manipulator abil sau un depozitar autentic al adevărului care aduce eliberare?
Unii, care nu I-au acordat prezumția de divinitate, au zis că este un bolnav mintal sau un visător naiv, în cel mai fericit caz. Alții, cei credincioși, L-au crezut când S-a declarat Dumnezeu. Însă, din acest punct, identificarea precisă a acestui „fiu al omului” a ajuns tot mai departe de un consens general. A fost El Dumnezeu din veșnicie sau un om adoptat de Dumnezeu ca fiu al Lui? A fost El identic cu noi în toate aspectele sau doar asemenea nouă? Până unde a mers biochimia întrupării? Cât de adânc s-a cufundat divinitatea Lui în umanitatea Lui?
„Dar voi cine ziceți că sunt?” Întrebare la fel de crucială, fiindcă de ea depinde mântuirea fiecăruia. Iar răspunsurile la această întrebare sunt mai importante decât celelalte, căci teologia rămâne o disciplină goală și lipsită de sens dacă nu are reverberații în viața personală. De imaginea pe care o avem despre Hristos și despre mecanismele mântuirii se leagă atât viața aceasta, cât și cea viitoare.
În cartea Întruparea infinitului: Isus Hristos, autorul Georges Stéveny se preocupă în egală măsură să răspundă ambelor întrebări, accentuând importanța transpunerii cunoașterii teoretice în relație personală cu Infinitul întrupat.
„S-a spus că nu contează cine scrie legile unui popor, însă e foarte important cine îi scrie istoria. Dacă noi nu vom prezenta în mod corect Sesiunea Conferinței Generale din 1888 și cele întâmplate după ea, vom perpetua, ca biserică, păcatul comis atunci.”
Iată o serie de întrebări cruciale cărora autorul le dă un răspuns clar:
• Care a fost conținutul soliei de la 1888?
• Ce s-a întâmplat la Minneapolis?
• Care au fost consecințele?
• Care este responsabilitatea noastră actuală?
Arnold Valentin Wallenkampf şi-a dedicat viaţa unei misiuni clare – aceea de a fixa în mintea tuturor celor receptivi adevărul etern al mântuirii. Originar din Suedia, a studiat pentru început în Anglia, la Colegiul Newbold, apoi a continuat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Andrews şi Universitatea din California. A activat întâi ca pastor, apoi ca profesor de religie și istorie bisericească, iar mai târziu ca șef al Catedrei de teologie la Colegiul Pacific Union, Universitatea Loma Linda şi Colegiul Atlantic Union. Înainte de a se retrage din activitate, a fost director asociat la Institutul de Cercetări Biblice (BRI).
Activitatea editorială remarcabilă a lui Wallenkampf cuprinde articole apărute în diverse publicaţii adventiste (în limba română, în Curierul Adventist), studii biblice (trimestrul II/2006, cu titlul „Duhul Sfânt”), precum și numeroase cărţi cu tematică religioasă, care variază atât prin subiectul abordat, cât şi prin modul de înţelegere şi de expunere. Dintre acestea, în limba română s-a considerat bine-venită publicarea într-o serie de autor a trei volume de interes pentru adventismul contemporan: Aparenta întârziere (ce rol jucăm în influențarea revenirii lui Isus); Ce trebuie să știe fiecare adventist despre 1888 (o trecere în revistă a evenimentelor și dezbaterilor care au făcut ca Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis să fie atât de importantă pentru istoria Bisericii Adventiste) și Ce trebuie să știe fiecare creștin despre îndreptățire (o explicație de la A la Z a modului în care avem privilegiul unei relații desăvârșite cu Dumnezeu).
Cu mai bine de 400 de ani în urmă, oameni fără număr și-au riscat viața pentru a le da conaționalilor lor Biblia în limba engleză, culminând cu Versiunea King James, în 1611. Dar oare a meritat sacrificiul lor? Și chiar mai contează pentru noi, astăzi?
Săpând adânc în studiul istoriei, al limbajului, al arheologiei și al profeției, precum și în realitatea lumii de astăzi, cartea Mai putem crede în Biblie? te va conduce într-o călătorie prin cele mai puternice dovezi disponibile, răspunzând la aceste întrebări de importanță vitală.
Este foarte important să înțelegem încă de la început că aceasta nu este o carte de povești. Deși apar din când în când unele povești din viața reală, este în principal o carte care se bazează pe fapte, raționamente, argumente, exemple și concluzii. Conține istorie, geografie, biografie și arheologie, cu referiri ocazionale la limbi vechi și la părerile unor specialiști remarcabili în diferite domenii.
Întrebarea „Mai putem crede în Biblie? este de o importanță crucială, în mod special pentru că mulți oameni din zilele noastre simt că nu mai putem crede în Biblie. Cei care cred în Biblie trebuie să aibă motive întemeiate să facă acest lucru, întrucât ei reprezintă o minoritate. Scopul acestei cărți este să arunce o privire asupra unora dintre aceste motive - să analizeze dovezile.
Bryan Ball, profesor universitar, cu un doctorat obținut la University of London, a contribuit, printre alte publicații, la realizarea Oxford Dictionary of National Biography și a Encyclopaedia of World Faiths (Enciclopedia credințelor lumii).
Această lucrare este, în esenţă, un studiu biblic asupra rolului pe care bijuteriile îl au în Biblie. Vom face un efort deosebit pentru a-i permite textului biblic să vorbească de la sine.
Angel Manuel Rodriguez este doctor în teologie şi slujeşte ca director al Institutului de Cercetări Biblice al Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din anul 1992. El a fost, de asemenea, preşedinte al Antillian College şi vicepreşedinte al Southwestern Adventist University. Este autorul mai multor cărţi( dintre care Mesajul, misiunea şi unitatea bisericii; Introducere la teologia rămăşiţei, publicate de Editura Viaţă şi Sănătate) şi susţine o rubrică lunară în Adventist World.
S-a spus că „fiecare decizie importantă din viaţă şi fiecare mare dragoste se nasc dintr-o mare întâlnire”. Într-adevăr, mare parte din ceea ce devenim se datorează celorlalţi. De-a lungul vieţii, ne formăm, ne edificăm şi ne deformăm din întâlnire în întâlnire. Neprevăzute, aşteptate sau temute, banale sau extraordinare, întâlnirile pe care le avem îşi pun amprenta asupra vieţii noastre. Unele dintre ele, într-un mod decisiv.
La un moment dat, harul divin irupe în viaţa noastră în acelaşi fel. Poate avea loc în circumstanţe întâmplătoare sau ca sfârşit al unei aşteptări îndelungate. Această întâlnire se converteşte în răscrucea istoriei noastre celei mai profunde, mai personale. Consecinţele, adesea ireversibile, pot fi veşnice.