Autorul acestei lucrări a crescut într-o familie devotată învăţăturilor promovate de Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea – Mişcarea de Reformă. Tatăl său a slujit în lucrare în Statele Unite.
Pastorul Kramer însuşi a intrat în corpul lucrătorilor Mişcării de Reformă şi, împreună cu soţia sa, s-a
dedicat mulţi ani slujirii pastorale în câmpul misionar şi, mai târziu, în poziţii administrative de
răspundere.
În aceste pagini, pastorul Kramer îşi istoriseşte peregrinajul credinţei care l-a condus să
părăsească în cele din urmă, împreună cu familia sa, această biserică a copilăriei, pe care a slujit-o
cu convingere şi devotament, şi să devină adventist de ziua a şaptea. Povestindu-şi experienţa, el
examinează într-o manieră delicată şi onestă doctrinele fundamentale care separă Mişcarea de
Reformă de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.
Care este originea Mişcării de Reformă şi care este istoria ei? Cine sunt membrii acestei
organizaţii? Sunt ei chiar ceea ce pretind a fi? Este posibil ca ei să fie oameni sinceri, care sunt
înşelaţi să creadă că fac voia lui Dumnezeu, când de fapt nu cunosc toate dovezile?
Această carte încearcă să răspundă la întrebările de mai sus.
„Cine zic oamenii că sunt Eu?” Întrebare crucială, care a generat de-a lungul secolelor răspunsuri diverse.
A fost Isus Hristos un om care S-a dat drept Dumnezeu sau Dumnezeu deghizat în om? Un manipulator abil sau un depozitar autentic al adevărului care aduce eliberare?
Unii, care nu I-au acordat prezumția de divinitate, au zis că este un bolnav mintal sau un visător naiv, în cel mai fericit caz. Alții, cei credincioși, L-au crezut când S-a declarat Dumnezeu. Însă, din acest punct, identificarea precisă a acestui „fiu al omului” a ajuns tot mai departe de un consens general. A fost El Dumnezeu din veșnicie sau un om adoptat de Dumnezeu ca fiu al Lui? A fost El identic cu noi în toate aspectele sau doar asemenea nouă? Până unde a mers biochimia întrupării? Cât de adânc s-a cufundat divinitatea Lui în umanitatea Lui?
„Dar voi cine ziceți că sunt?” Întrebare la fel de crucială, fiindcă de ea depinde mântuirea fiecăruia. Iar răspunsurile la această întrebare sunt mai importante decât celelalte, căci teologia rămâne o disciplină goală și lipsită de sens dacă nu are reverberații în viața personală. De imaginea pe care o avem despre Hristos și despre mecanismele mântuirii se leagă atât viața aceasta, cât și cea viitoare.
În cartea Întruparea infinitului: Isus Hristos, autorul Georges Stéveny se preocupă în egală măsură să răspundă ambelor întrebări, accentuând importanța transpunerii cunoașterii teoretice în relație personală cu Infinitul întrupat.
Hristos locuise în lume treizeci și trei de ani; El suferise disprețul, insultele și batjocura ei; fusese lepădat și răstignit. Acum, când era gata să Se înalțe la tronul slavei Sale, în timp ce privea din nou la nerecunoștința oamenilor pe care venise să-i salveze, nu cumva va retrage de la ei simpatia și iubirea Sa? Nu cumva afecțiunea Sa va fi concentrată asupra acelui loc unde El este prețuit și unde îngeri nevinovați așteaptă să facă ceea ce le spune? Nu! Făgăduința Sa pentru cei iubiți, pe care-i lasă pe pământ, este: "Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului" (Matei 28,20).
Lucrarea de față se adresează pastorilor, pastorilor asistenți, studenților și slujbașilor bisericii, în dorința și din necesitatea de a stabili faptul că adevărurile susținute de Biserica AZŞ își au izvorul și temelia în Sfânta Scriptură, fiind în armonie cu "credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna".
Viaţa lui Isus - editia in limba maghiară.