- Traian Aldea
- Lumea Bibliei
- Flexibilă
- Istorie biblică
- Broșat
- 15
Bine ați venit în Lumea Bibliei! Veți descoperi mai mult decât o carte sau niște suluri vechi. Veți putea vedea locuri și oameni, obiceiuri și tradiții, obiecte uzuale și obiecte de cult. Vom intra pe cât posibil, în lumea reală a celor care au trăit în timpul când Biblia a fost scrisă și predicată acasă la ea. Și fiindcă lumea aceasta e vastă, ne vom opri la ceea ce socotesc că este inima Bibliei, Evanghelia. Prin imagini, schițe și mici documentare, prin povestiri imaginare și documente arheologice, încercăm să înțelegem Evaghelia cât se poate de clar și de corect. Traian Aldea
Pastorul Traian Aldea deține un doctorat în istorie, obținut la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București și are o bogată experiență de arheolog. Cartea Comoara Evangheliei aparține colecției „Lumea Bibliei”. Din colecție, a fost tipărită Lumina Torei și sunt în curs de editare: Lumina profeției I – cartea lui Daniel și Lumina profeției II – cartea Apocalipsei. Cu ajutorul Domnului, vor urma: Glasul profeților și Cântecul psalmilor.
- Charles E. Bradford
- Flexibilă
- Lleadership
- Broșat
- 15
Trăim într-o epocă a disperării. Visul american abia mai respiră. Lumea aceasta se află în criză, este o lume care preferă mai degrabă întunericul decât lumina. N-ar trebui oare ca biserica să aibă ceva de spus?
Împăratul este acasă este apelul pasionat al lui Bradford adresat poporului lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului de a recunoaște biserica drept locul unde Isus este acasă. El afirmă: „E timpul să ne gândim la biserică așa cum ne-am gândi la o singură comunitate, și la Hristos în mijlocul comunității – acolo „unde doi sau trei” se adună în Numele Său (Matei 18:20), unde „Isus este acasă”. Sănătatea bisericii locale determină vitalitatea întregii mișcări. Acesta este locul în care Isus poate fi experimentat într-un mod cât mai real posibil.
Sarcina teologică cea mai urgentă din ziua de azi este să înțelegem conceptul de biserică, și apoi să-l concretizăm – să-l aducem la viață. Care este rolul ei în planul veșnic al lui Dumnezeu de a recâștiga planeta răzvrătită?
Noi trăim între cele două veniri, cea de la Betleem și cea care va avea loc pe norii slavei, între deja și încă nu. Sunt multe de făcut în răstimpul acesta. Poporul lui Hristos trebuie să-I reflecte mai bine caracterul, astfel ca El să poată „să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană” (Efeseni 5:27). Trebuie să predicăm Evanghelia. Acesta este timpul când e necesar ca noi să răspândim mesajul Evangheliei, și să adăugăm candidați care să ocupe locuințele din împărăție, astfel încât casa lui Dumnezeu să fie plină.
Charles E. Bradford (1925–2021) a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai Bisericii Adventiste din secolul al XX-lea și primul președinte afro-american al Diviziei Nord Americane. A absolvit cursurile Universității Oakwood și a deținut titlul de doctor acordat de Universitatea Andrews. De-a lungul vieții a slujit Biserica Adventistă ca pastor și lider, fiind considerat de toți cei care l-au cunoscut ca un vorbitor impecabil, un evanghelist de succes și un lider înțelept. Pentru activitatea sa, American Religious Town Hall of the Air l-a declarat în anul 1982 „americanul anului” și a fost inclus în anul 1992 în Bordul pastorilor Martin Luther King Jr. de la Morehouse College. De asemenea, în semn de apreciere, Universitatea Oakwood a denumit Centrul de leadership Bradford-Cleveland-Brooks după numele său și al colegilor săi. L-a iubit cu pasiune pe Dumnezeu și biserica Sa, cartea aceasta fiind testamentul său spiritual pentru toți frații săi de credință.
- Iosif Diaconu, Leonida Ghioaldă, Beniamin Roșca - Năstăsescu
- Cartonată
- Biserică
- Legat
- 18
Acum , la anul 100, suntem atât de privilegiaţi. Pe umerii înaintaşilor noştri, am ajuns să avem drumul nostru. Noi, cei de astăzi suntem chemaţi să continuăm acest drum. Să lăsăm şi noi urme pentru ca, dacă vor mai fi şi alţii care vor veni după noi, să ştie încotro. În galeria celor care aleargă, nu ei sunt importanţi, ci împlinirea scopului pentru care aleargă. Noi contribuim cu ce putem. Numai Dumnezeu, care vede viitorul, poate înmulţi puţinul nostru, poate depozita într-un vas slab ceva de valoare. Mă întreb sincer uneori: ne ridicăm oare la înălţimea chemării noastre şi a vremurilor pe care le parcurgem? Cel mai probabil, nu. Mă mângâi totuşi cu ideea că s-ar putea ca acesta să fie contextul în care gloria merge numai la Dumnezeu. E atât de uşor să te feliciţi pentru câte o reuşită. Şi totuşi, cine este onest cu sine nu se poate gândi prea departe. Ce bine spunea Nicolae Iorga, într-o autobiografie din care am citit nu de mult: „Ne cunoaștem prea bine ca să ne lăudăm prea mult.” Asta îmi aduce aminte de Isaia, care spunea că „numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea” (Isaia 2:11,17). Să nu uităm că „Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul” (Matei 23:10).
Prof. univ. dr. habil. Laurenţiu-Florentin Moţ
Rectorul Universităţii Adventus
- George R. Knight
- Flexibilă
- Comentarii biblice
- Broșat
- 15
În paginile Epistolei către galateni, apostolul Pavel caută să-și readucă enoriașii pe linia cea dreaptă a credinței. Amăgiți de o teorie iudaizantă în care formula de mântuire nu mai era „credința”, ci „credința+faptele”, galatenii ajunseseră să creadă că jertfa lui Hristos era insuficientă.
Pavel anatemizează o astfel de evanghelie și avertizează că, prin săvârșirea de fapte în vederea mântuirii, galatenii riscau să ajungă din nou sub jugul unei robii necruțătoare.
În paginile epistolei regăsim cel mai amplu material autobiografic al apostolului Pavel, cea mai fermă punere în contrast a Evangheliei lui Hristos cu alte evanghelii ale oamenilor și cea mai clară distincție între faptele legii și roada Duhului.
Galatenii rămân mereu contemporani nouă câtă vreme suntem ispitiți să căutăm faptele înaintea credinței, și nu ca rod al ei.
