S-a spus că „fiecare decizie importantă din viaţă şi fiecare mare dragoste se nasc dintr-o mare întâlnire”. Într-adevăr, mare parte din ceea ce devenim se datorează celorlalţi. De-a lungul vieţii, ne formăm, ne edificăm şi ne deformăm din întâlnire în întâlnire.  Neprevăzute, aşteptate sau temute, banale sau extraordinare, întâlnirile pe care le avem îşi pun amprenta asupra vieţii noastre. Unele dintre ele, într-un mod decisiv.

La un moment dat, harul divin irupe în viaţa noastră în acelaşi fel. Poate avea loc în circumstanţe întâmplătoare sau ca sfârşit al unei aşteptări îndelungate. Această întâlnire se converteşte în răscrucea istoriei noastre celei mai profunde, mai personale. Consecinţele, adesea ireversibile, pot fi veşnice. 

Trăim vremuri deosebite. Evenimentele din lumea noastră cer ca fiecare urmaș al lui Hristos să aibă o relație profundă cu Dumnezeu. Pentru a întări relația aceasta și pentru a împlini nevoile noastre emoționale și spirituale, trebuie să cunoaștem, să experimentăm puterea rugăciunii. Trebuie să-L rugăm pe Domnul așa cum L-au rugat ucenicii: "Doamne, învață-ne să ne rugăm."

Cartea Rugăciunea cuprinde o serie de citate din scrierile lui Ellen G. White, cu privire la subiectul vital al rugăciunii. Mesajele acestea vor ajunge în adâncul sufletului nostru. Convingerile exprimate cu privire la multiplele aspecte ale rugăciunii își vor găsi locul în inima noastră, aducând un răspuns care se va ridica la înălțimea chemării adresate nouă de Dumnezeu, pentru o viață de rugăciune mai adâncă și mai bogată.

Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.

Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.

În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.

Reforma intre cruce și semilună. O perspectivă a contribuției Islamului la consolidarea Protestantismului ne prezintă, prin ochii adevăratei filosofii a istoriei, modul providențial în care Dumnezeu lucrează în pofida geopoliticii și a echilibrelor de putere. În cadrul marii lupte răul devine, până la urmă, slujitorul lui Dumnezeu.

Lucrarea abordează raporturile reale și, mai ales, imaginare dintre reformatorii protestanți și Islamul otoman în secolul al XVI-lea, o vreme în care Mântuitorul era așteptat să vină. Atacurile repetate ale Antihristului (un corn - Biserica Romană, celălalt corn - Islamul) anunțau revenirea lui Isus.
Incursiunile otomane în Europa „biciul lui Dumnezeu” („Flgelum Dei”) apar în momentele cheie ale genezei Protestantismului. Turcii atacă aparent pentru că vor să domine lumea, însă, în planul lui Dumnezeu, ei năvălesc în Europa în momentul în care puterea Scaunului de la Roma este pe punctul de a distruge din fașă mișcarea protestantă. Astfel, în marele plan al istoriei, ei salvează poporul lui Dumnezeu. Carol Quintul nu putea lupta concomitent pe două fronturi, cu turcii și cu protestanții. Mai mult, din punct de vedere imagologic, studiul aprofundează profilurile corifeilor Reformei și modul în care aceștia s-au raportat la „El Gran Turco”. Ei au ales mai degrabă „turbanul sultanului decât tiara papei”. 

Autorul acestei lucrări a crescut într-o familie devotată învăţăturilor promovate de Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea – Mişcarea de Reformă. Tatăl său a slujit în lucrare în Statele Unite.
Pastorul Kramer însuşi a intrat în corpul lucrătorilor Mişcării de Reformă şi, împreună cu soţia sa, s-a
dedicat mulţi ani slujirii pastorale în câmpul misionar şi, mai târziu, în poziţii administrative de
răspundere.

În aceste pagini, pastorul Kramer îşi istoriseşte peregrinajul credinţei care l-a condus să
părăsească în cele din urmă, împreună cu familia sa, această biserică a copilăriei, pe care a slujit-o
cu convingere şi devotament, şi să devină adventist de ziua a şaptea. Povestindu-şi experienţa, el
examinează într-o manieră delicată şi onestă doctrinele fundamentale care separă Mişcarea de
Reformă de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.

Care este originea Mişcării de Reformă şi care este istoria ei? Cine sunt membrii acestei
organizaţii? Sunt ei chiar ceea ce pretind a fi? Este posibil ca ei să fie oameni sinceri, care sunt
înşelaţi să creadă că fac voia lui Dumnezeu, când de fapt nu cunosc toate dovezile?

Această carte încearcă să răspundă la întrebările de mai sus.

În acest volum, Ellen White oferă multe răspunsuri inspirate și inspiratoare la întrebările ridicate de cei ajunși la vârste „de aur”. aceste idei prețioase au fost spicuite din scrisorile ei, din manuscrise, cărți, articole publicate în periodice, majoritatea dintre ele fiind scrise după ce autoarea trecuse de șaizeci și cinci de ani, în cei douăzeci și trei de ani cuprinși în perioada 1892-1915.

Cartea Tragedia Veacurilor, ediţia de buzunar are acelaşi conţinut pe care îl au ediţiile anterioare ale cărţii Tragedia veacurilor, de Ellen G. White, însa la dimensiuni şi greutate mai mici, astfel încât poate fi purtată cu uşurinţă în buzunar. Ediţie cu pagini color. 

Volumul acesta abordează luptele din trecut pentru a scoate în evidenţă faptele şi principiile care vor influenţa decisiv mersul lumii şi evenimentele viitoare. În paginile sale sunt dezvăluite scenele marii lupte dintre adevăr şi minciună, înşelăciunile lui Satana şi mijloacele prin care i se poate rezista cu succes. Cititorii vor găsi o soluţie satisfăcătoare pentru marea problemă a răului şi a suferinţei şi vor descoperi dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu.

Istoria începutului experienței creștine și a activității publice a lui Ellen G. White a fost publicată pentru prima dată în anul 1860 într-un mic volum de trei sute de pagini, intitulat „Experiența mea creștină, perspectivele și activitatea legată de apariția și progresul soliei îngerului al treilea”.

Această povestire a vieții și a activității desfășurate până în anul 1860 a fost dezvoltată ulterior de Ellen G. White și publicată din nou în anul 1880, ca parte a unei lucrări mai mari, cu titlul „Schițe din viața lui James White și a lui Ellen G. White”.

În volumul prezent vom găsi, așa cum spunea însăși autoarea, a scurtă povestire a copilăriei ei, a convertirii și a experiențelor creștine timpurii, legate de marea mișcare adventă din perioada 1840-1844, dar și întâmplări legate de evenimentele care au dus la organizarea și dezvoltarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Autoarea relatează într-o manieră plină de viață necazurile și bucuriile activității ei din tinerețe și din anii care au urmat. Ea descrie încercările, luptele și succesele din activitatea câtorva persoane zeloase, precum și unele dintre sfaturile care le-au fost adresate acestora.

A könyv szereplői átlagos emberek, akik akár mellettünk is élhetnek, a történet azonban rendkívüli. A cselekmény napjaink jelenében kezdődik, majd olyan jelenetek felé sodródik, amelyek nagy valószínűséggel be fognak következni a közeljövőben.

Az emberi elme arra törekszik, hogy belelásson a jövőbe. A képzelőerő megelőzi a valóságot, de ha történelmi támpontokra épít, amelyeket a próféciák is megerősítenek, a felkészülés olyan gyakorlati szakaszait járhatja végig az ember, amelyek eredményeképpen szilárdan megállhat a válság óráiban.

Könyvünk hősei tükröt állítanak nekünk, amelyben felismerjük erős és gyenge pontjainkat. Azokat a szélsőséges helyzeteket élik meg, amelyekkel hamarosan nekünk is szembesülnünk kell. Azáltal, hogy átéljük a drámájukat, megtisztíthatjuk a lelkünket a salaktól, és megerősíthetjük a hitünket azokban az ideálokban, amelyekért valóban érdemes élni.

Szerencsére a könyvben felvázolt próféciai jövő még előttünk áll, ezért ma van a felbecsülhetetlen idő, amikor még lehetőségünk van a változásra és a megtérésre. Ma döntünk a sorsunk felett!

Volumul acesta abordează luptele din trecut pentru a scoate în evidenţă faptele şi principiile care vor influenţa decisiv mersul lumii şi evenimentele viitoare. În paginile sale sunt dezvăluite scenele marii lupte dintre adevăr şi minciună, înşelăciunile lui Satana şi mijloacele prin care i se poate rezista cu succes. Cititorii vor găsi o soluţie satisfăcătoare pentru marea problemă a răului şi a suferinţei şi vor descoperi dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu.

Ellen White trece proba focului este cartea care merită să fie citită de cei împotriva lui Ellen White, cât și de cei favorabili lui Ellen White.

Și unii, și alții vor afla istoria criticii și criticilor ei, cu elementele care pot genera distorsionări ale scrierilor ei. Inspirația, autoritatea și metodele de interpretare sunt cele trei paliere care pot face diferența dintre acceptarea și respingerea darului ei profetic. Autorul demonstrează de ce Biserica Adventistă este acuzată pe nedrept (din interior și din exterior) că îi acordă o importanță nemeritată lui Ellen White. Ea a fost inspirată la fel ca scriitorii Bibliei, dar autoritatea sa nu este egală cu cea a Bibliei, ci este o autoritate delegată circumscrisă. Cum și de ce? Veți afla citind această carte.

Cei care o apreciază pe Ellen White vor afla că este ceva de condamnat să o așeze pe Ellen White pe picior de egalitate cu Biblia sau mai presus de Biblie. Ellen White însăși și-a dorit ca scrierile ei să îi îndrepte pe cititori spre Biblie și spre relația cu Dumnezeu, nu să fie niște arme cu care creștinii (adventiști) să se atace și să se pună la zid. Pericolul interpretării legaliste a scrierilor ei încă persistă. Citiți și veți învăța cum să îi acordați lui Ellen White locul pe care îl merită și și l-a dorit.

Ultima cuvântare publică a lui Ellen White în cadrul unei sesiuni a Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea a constat din următoarele cuvinte, în timp ce, cu greu din cauza anilor, ținea pe brațe Biblia: „Fraților și surorilor, vă recomand această carte!” Atât.

Iosif este o profeție, o imagine a lui Hristos, o imagine a multora dintre noi. Asemenea lui Iosif și lui Hristos, li s-a întâmplat și altora în istorie și unora din cercul nostru de prieteni și chiar nouă înșine, să fim vânduți, trădați de cei pe care îi considerăm frați. Drama umanității este coruperea naturii umane, orbirea spirituală, minciuna, invidia, omul care se îndepărtează de Dumnezeu. În cazul istoriei lui Iosif, sunt frații care se îndepărtează de tatăl lor și mint. 

Ne regăsim, de asemenea, în figura lui Iosif când ne aflăm în groapa vieții și a morții și încercăm în disperare să găsim răspunsuri rapide și consolatoare la cele mai profunde și provocatoare întrebări ale vieții. La fel ca și Iosif, după ce trecem prin experiențe vitrege, ajungem la maturizarea spirituală și umană.

Unul dintre cuvintele care îl definesc pe Iosif este Yasaf, adică „adăugat”. Prin alegerile pe care le facem, fiecare adăugăm vieții noastre un sens, o experiență, un element care ne maturizează. ne definește.

(text preluat din prefața cărții Perspectivă din abis, scrisă de Excelența Sa, dr. George Bologan, Ambasadorul României în Italia)

Când ai simţit ultima oară bucuria generată de teologie? Nu mă refer la urmărirea unei predici care a fost atent concepută şi entuziast prezentată. Ci la studiul personal al Bibliei – doar tu şi Cuvântul.

Bucuria este una dintre emoţiile la care se pare că ne referim cel mai puţin atunci când ne gândim sau vorbim despre citirea Scripturii. Dar bucuria adusă de teologie nu este rezervată doar cercetătorilor şi teologilor, celor care citesc tomuri întregi şi descifrează semne bizare de la dreapta la stânga. Bucuria teologiei înseamnă, pur şi simplu, a purta conversaţii plăcute cu Autorul suprem al Cuvântului.

În Repere biblice, autorii sunt bărbaţi şi femei, teologi sau nu, tineri şi mai puţin tineri, care îşi împărtăşesc drumul parcurs personal de-a lungul unei anumite convingeri biblice. Urmărind aceste repere, poate te vei simţi provocat să iei din nou (sau pentru prima oară) un viraj brusc pe calea credinţei.

Pe măsură ce vei citi aceste capitole interesante, vei descoperi nu numai hrană spirituală, adevăr şi încurajare, ci şi bucurie – bucuria de a petrece timp cu mesajul transmis personal omenirii de Dumnezeu.

Lucrarea de față se adresează pastorilor, pastorilor asistenți, studenților și slujbașilor bisericii, în dorința și din necesitatea de a stabili faptul că adevărurile susținute de Biserica AZŞ își au izvorul și temelia în Sfânta Scriptură, fiind în armonie cu "credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna".