În volumul al treilea din Solii alese sunt tratate subiecte precum: biserica, întruparea Domnului Isus, educația, standardele comportamentului creștin, reforma sănătății, combaterea fanatismului, evenimentele finale.
Una dintre secțiuni se ocupă de prezentările făcute de Ellen White cu privire la principiile mântuirii și neprihănirea prin credință, cu ocazia Sesiunii Conferinței Generale din 1888. O altă secțiune este dedicată unei colecții succinte a declarațiilor cu privire la subiecte specifice, cum ar fi procesele în justiție, linia de delimitare a datei pe glob, închirierea bisericilor adventiste altor grupări religioase, grădinăritul și muzica. Volumul se încheie cu trei note suplimentare semnificative, prezentând comentariile lui William C. White cu privire la revizuirea din 1911 a cărții Tragedia Veacurilor.
Domnul Hristos, Marele Învățător, a prezentat multe din învățăturile Sale în timp ce Se plimba împreună cu ucenicii pe dealurile și prin văile Palestinei sau când Se retrăgea pe malul unui lac sau al unui râu.
În parabolele Sale, Isus lega adevărul divin de lucruri și întâmplări obișnuite, așa cum se regăseau ele în viața păstorilor, a constructorilor, a agricultorilor, a călătorilor și a gospodarilor. Lucrurile familiare erau asociate cu adevăruri frumoase despre grija iubitoare a lui Dumnezeu față de noi, despre respectul și recunoștința care I se datorează și despre grija pe care trebuie să o avem unii față de alții. În felul acesta, adevărurile înțelepciunii divine și lecţiile practice deveneau convingătoare și impresionau profund.
Tragedia veacurilor se numără printre cele mai cunoscute și citite cărți ale scriitoarei creștine Ellen G. White, fiind a cincea dintr-o serie care prezintă istoria lumii din perspectiva Bibliei și a creștinismului. Aproape două milenii de creștinism sunt trecute în revistă prin prisma raportării umane la principiile divine, autoarea evidențiind felul în care, întotdeauna, în mijlocul decăderii spirituale generalizate au existat oameni, grupuri și mișcări religioase care au lupta pentru cauza lui Dumnezeu, în baza unui „Așa stă scris!”
Capitolele cărții urmăresc firul roșu care străbate veacurile începând de la distrugerea Ierusalimului în primul secol creștin și persecuțiile îndreptate împotriva creștinilor, continuând cu prereformatori ca John Wycliffe și cu marile momente și figurile emblematice ale Reformei protestante, ajungând până la mișcarea millerită și cea de trezire adventă din secolul al XIX-lea. Un accent deosebit cade pe interpretarea profețiilor biblice despre sfârșitul veacului și pe nevoia de pregătire a creștinilor din timpul prezent pentru a Doua Venire a lui Hristos.
Tragedia veacurilor a fost tradusă, de la prima sa apariție în anul 1888, în numeroase limbi și a fost răspândită în lumea întreagă. Mulți dintre cititorii români cunosc deja cartea aceasta care, de mai multe decenii, este disponibilă și în limba lor, fiind tipărită de-a lungul anilor atât integral, cât și în ediții prescurtate, ce au inclus doar capitole selectate.
Ediția de față, prezentată în condiții grafice deosebite, hardcover și full color, captivează cititorii prin aspectul vizual inedit, îmbogățit cu aproape 300 de ilustrații, fotografii și picturi clasice care ilustrează subiectele abordate de scriitoarea americană, lărgind și adâncind perspectiva celor interesați să afle mai multe despre istoria creștinismului.
Această carte este o colecție de citate, bine alese, din tezaurul bogat al Spiritului Profetic, care au o legătură specială cu nevoia, importanța, metodele și răsplata unei lucrări misionare consacrate. Cartea ar putea fi numită, pe bună dreptate, o enciclopedie a slujirii creștine, deoarece reușește să cuprindă vastul domeniu al lucrării misionare cu toate ramurile lui: literatură, familie, educație, lucrare medicală etc. Apelurile pentru o viață spirituală mai înaltă sunt împletite cu principii de lucru fundamentale, dar și cu metode și sfaturi practice, esențiale pentru succesul tuturor creștinilor, atât laici, cât și pastori. Încă o dată ajungem la convingerea că viața creștină ori este o viață de slujire spirituală, ori nu există în realitate.