Cu mai bine de 400 de ani în urmă, oameni fără număr și-au riscat viața pentru a le da conaționalilor lor Biblia în limba engleză, culminând cu Versiunea King James, în 1611. Dar oare a meritat sacrificiul lor? Și chiar mai contează pentru noi, astăzi?
Săpând adânc în studiul istoriei, al limbajului, al arheologiei și al profeției, precum și în realitatea lumii de astăzi, cartea Mai putem crede în Biblie? te va conduce într-o călătorie prin cele mai puternice dovezi disponibile, răspunzând la aceste întrebări de importanță vitală.
Este foarte important să înțelegem încă de la început că aceasta nu este o carte de povești. Deși apar din când în când unele povești din viața reală, este în principal o carte care se bazează pe fapte, raționamente, argumente, exemple și concluzii. Conține istorie, geografie, biografie și arheologie, cu referiri ocazionale la limbi vechi și la părerile unor specialiști remarcabili în diferite domenii.
Întrebarea „Mai putem crede în Biblie? este de o importanță crucială, în mod special pentru că mulți oameni din zilele noastre simt că nu mai putem crede în Biblie. Cei care cred în Biblie trebuie să aibă motive întemeiate să facă acest lucru, întrucât ei reprezintă o minoritate. Scopul acestei cărți este să arunce o privire asupra unora dintre aceste motive - să analizeze dovezile.
Bryan Ball, profesor universitar, cu un doctorat obținut la University of London, a contribuit, printre alte publicații, la realizarea Oxford Dictionary of National Biography și a Encyclopaedia of World Faiths (Enciclopedia credințelor lumii).
Oricine a făcut în viaţă rugăciunea domnească a înălţat spre cer cererea „Vină Împărăţia Ta” şi ştie, subiectiv, cum e să aştepţi. Când va răspunde Dumnezeu la această petiţie este tema acestui studiu - o incursiune echilibrată în ţesătura escatologiei creştine, aşa cum se reflectă ea în experienţa bisericii, în teologie şi în textul biblic.
Substantivul „parusie” provine din limba greacă modernă şi se referă la setul de învăţături care au de-a face cu a doua venire a lui Isus Hristos. Preocuparea cu apropierea şi întârzierea parusiei este nu doar un titlu de carte, ci reprezintă, mai ales, două extremităţi între care dansează pendulul aşteptării creştine.
Ca profesor de Noul Testament, cu pasiune pentru escatologie şi apocaliptică, autorul încearcă să ofere un răspuns cu relevanţă teoretică şi practică la dilemele legate de timpul sfârşitului, Laurenţiu Moţ, autor al mai multor studii de specialitate, este, în prezent rectorul Universităţii Adventus.
Cărţile profetice Daniel şi Apocalipsa sunt întotdeauna capabile să dezvăluie frumuseţi noi şi nebănuite. Trebuie doar să ai lupa necesară ca să le vezi. Comentariul de faţă oferă această lupă!
Punându-şi la lucru cunoştinţele de limbă şi literatură ebraică, precum şi de exegeză vechi-testamentară, autorul Jacques B. Doukhan are o abordare inedită. Condus de indicaţiile din textul profetic şi din structura acestuia, se deplasează cu prudenţă de la text la istorie, nu invers. În felul acesta, evită să cadă în speculaţii fanteziste şi caută sensul simbolurilor profetice în textul Scripturii.
Demersul său este unul fructuos, locuri comune în escatologia tradiţională adventistă căpătând profunzimi sau valenţe noi. Fie că vorbim de lutul amestecat cu fier, de războiul dintre Nord şi Sud, de cele 2 300 de seri şi dimineţi, de cei 144 000, de enigmaticul 666, de peceţi, trâmbiţe sau plăgi, de Armaghedon, de mileniu sau de rămăşiţă – toate îşi găsesc explicaţii solide şi, uneori, inedite, integrându-se armonios într-o viziune a măreţului eveniment cu care va debuta veşnicia.
Acest volum te va ajuta să aştepţi mai cu foc şi, în acelaşi timp, cu mai multă siguranţă ceea ce este profetizat. Îţi va oferi o perspectivă echilibrată, ferindu-te de extreme. Îţi va îmbogăţi experienţa religioasă şi te va impulsiona să vii la Dumnezeu. Vei şti atunci că a meritat să îl citeşti!
Jacques B. Doukhan are un doctorat în limbă și literatură ebraică la Universitatea de la Strasbourg și un al doilea doctorat în exegeza Vechiului Testament la Universitatea Andrews, unde predă în calitate de profesor de exegeză a Vechiului Testament și de studii iudaice. Este editorul a două jurnale, Shabbat Shalom și L’Olivier, și autorul mai multor cărți, printre care se numără Drinking at the Sources (un eseu asupra dramei iudeo-creștine), The Genesis Creation Story: Its Literary Structure, Ecclesiastes: All Is Vanity, Hebrew for Theologians și Secrets of Daniel, publicată în limba română în aceeași serie cu volumul de față, sub titlul Enigmele Bibliei – Cartea profetului Daniel.
Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicaţiile şi lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în oraşe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătăţii, lucrarea pentru cei marginalizaţi, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioşia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru biserică. Dacă nu am şti că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în faţă o listă cu priorităţi din planurile şi proiectele Bisericii din România din aceste zile.
Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinţei Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioşi şi organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferinţa Generală era organizată pe departamente, diviziuni şi uniuni, împărţindu-se astfel povara răspunderii între cei aflaţi în câmpurile din diferite părţi ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica şi lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările şi descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.
„Cuvântul prorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.