La mai puțin de un an de la apariția ei în limba engleză, cartea Where are we going? este disponibilă acum și în limba română, în urma unei inițiative a Uniunii de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Titlul cărții, o actualizare a celebrelor cuvinte Quo vadis? din legendara întâlnire dintre apostolul Petru și Domnul Hristos, provoacă biserica la un răspuns în fața crizelor contemporane. Publicul-țintă este reprezentat de lideri, de la prezbiterul unei bisericuțe la slujbașul ales pentru o funcție la Conferința Generală. Echilibrată, dar curajoasă, Încotro ne îndreptăm? este o carte bazată pe experiențele trăite „în prima linie a frontului”.
Solii alese se constituie într-un tip unic de compilație, format nu numai din articole valoroase și din declarații aflate în manuscrise, ci și din anumite broșuri și mici lucrări vechi foarte prețioase, care între timp au ieșit din circulație.
Sfaturile prezentate aici au o paletă bogată, de la declarațiile autoarei Ellen White cu privire la inspirație făcute după anul 1885 până la observații cu privire la „cele două legi”; de la mesaje de mângâiere pentru aceia care trec prin suferințe sau se confruntă cu moartea până la avertizări pentru presupuși membri ai unor societăți secrete, precum și numeroase articole în care sunt tratate pe larg anumite puncte-cheie de doctrină.
"Cât de diferită ar fi fost lumea dacă Iisus n-ar fi înviat din morți? După trei ani de ucenicie lângă El, prin impresia pe care a lăsat-o asupra lor, ucenicii L-ar fi păstrat în memorie ca pe cel mai înțelept învățător și un făcător de minuni cum altul n-a mai fost. Ei ar fi construit un monument vieții lui Iisus. Iar noi încă am fi putut să vizităm monumentul din Nazaret și să cercetăm viața ilustrului dulgher. Lumea L-ar fi prețuit în același fel ca pe Confucius sau pe Socrate.
Un Iisus neînviat ar fi într-un fel mai ușor de acceptat. Tocmai învierea Îl face periculos. Oamenii prețuiesc geniile defuncte, dar se tem de cele vii. Cu mult mai mult dacă Hristos este viu și este Dumnezeu adevarat, atunci lucrurile mele ascunse sunt dezgolite înaintea Lui. Răstignitul înviat ne confruntă. Prezența Sa interferează la orice pas cu viața noastră și ne cere socoteală. Acest din urmă lucru din Evanghelie este cel mai tulburător și le întrece pe toate..."
Durerea rămâne, până la urmă, numitorul comun al umanităţii noastre. Deşi nu o dorim, deşi fugim de ea şi căutăm să îi limităm efectele şi durata, ea rămâne mereu aproape de noi, este parte din existenţa noastră efemeră.
Din păcate însă, la fel ca multe alte lecţii importante ale vieţii, lecţia suferinţei nu se învaţă la şcoală şi nici nu se predă la universitate. Dintre toate religiile şi filozofiile lumii, creştinismul are o perspectivă unică asupra subiectului suferinţei. Dumnezeu Însuşi S-a întrupat în „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” pentru a putea ca, într-o zi, să şteargă „orice lacrimă” din ochii copiilor Săi. Şi, până atunci, El străbate alături de noi tot acest drum, ca să ne fie mai uşor.
Cartea În fața suferinței ne spune în mod magistral cum să trăim cu durerea, cum să facem faţă situaţiilor dramatice din viaţa noastră şi, mai ales, cum să nu renunţăm la speranţă. Într-o lumea a îndoielilor şi a nesiguranţei, Cuvântul plin de pace al lui Dumnezeu rămâne singura certitudine absolută. O certitudine pe care merită să o experimentezi şi tu.
Roberto Badenas este doctor în Teologie al Universităţii Andrews (Michigan, SUA), specialist în filologie biblică şi profesor de Noul Testament.
Autor al mai multor lucrări, cărţile sale Dincolo de lege, Povestitorul de parabole şi Întâlniri (cea mai cunoscută lucrare de până acum, tradusă şi editată în engleză, franceză, germană, italiană, portugheză, română şi catalană) fac parte din seria „Semillas de Esperanza” (Seminţe de speranţă).
În volumul al treilea din Solii alese sunt tratate subiecte precum: biserica, întruparea Domnului Isus, educația, standardele comportamentului creștin, reforma sănătății, combaterea fanatismului, evenimentele finale.
Una dintre secțiuni se ocupă de prezentările făcute de Ellen White cu privire la principiile mântuirii și neprihănirea prin credință, cu ocazia Sesiunii Conferinței Generale din 1888. O altă secțiune este dedicată unei colecții succinte a declarațiilor cu privire la subiecte specifice, cum ar fi procesele în justiție, linia de delimitare a datei pe glob, închirierea bisericilor adventiste altor grupări religioase, grădinăritul și muzica. Volumul se încheie cu trei note suplimentare semnificative, prezentând comentariile lui William C. White cu privire la revizuirea din 1911 a cărții Tragedia Veacurilor.