Puritanii au existat dintotdeauna în istoria Bisericii. Promotori ai unei învățături precise și ai unui stil de viață pios, puritanii anglo-saxoni, descendenți ai Reformei protestante, au fost continuatorii sfinților și martirilor creștini. Elementul lor distinctiv constă în rigurozitate și pasiune pentru o viață pură consacrată pe deplin lui Dumnezeu, trăită însă în mijlocul lumii spre a o purifica. Ei au mutat monahismul din deșert în cetate.
Cartea profesorului Leland Ryken ne convinge că puritanii sunt considerați pe bună dreptate părinții spirituali ai evanghelicilor de azi. Citind cartea, nu doar vom privi curioși în oglinda unei epoci trecute, ci vom fi provocați la a ne reevalua spiritualitatea creștină.
Aceasta carte contine prelegerile sustinute de autor in anul 1957, in Takoma Park, Maryland, in deschiderea seriei de prelegeri destinate incurajarii si sprijinirii pastorilor hirotoniti, dar si a studentilor la Teologie. Ea este o dovada semnificativa a faptului ca pastorii adventisti au o experienta bogata, care merita fructificata in cadrul unor prelegeri. Aparute acum in forma tiparita, aceste prezentari vor constitui un mijloc prin care sfaturile lor vor ajunge la lucratorii din toata lumea.
Autor: H. M. S. Richards
Cuprins:
Prefata
Ce este predicarea?
Predicatorul
Randuiti sa predice
"Noi propovaduim pe Hristos cel rastignit"
"Paste oile Mele!"
Raspunsul predicatorilor
Lectura predicatorilor
"Un nor asa de mare de martori"
Limba de foc
Când ai simţit ultima oară bucuria generată de teologie? Nu mă refer la urmărirea unei predici care a fost atent concepută şi entuziast prezentată. Ci la studiul personal al Bibliei – doar tu şi Cuvântul.
Bucuria este una dintre emoţiile la care se pare că ne referim cel mai puţin atunci când ne gândim sau vorbim despre citirea Scripturii. Dar bucuria adusă de teologie nu este rezervată doar cercetătorilor şi teologilor, celor care citesc tomuri întregi şi descifrează semne bizare de la dreapta la stânga. Bucuria teologiei înseamnă, pur şi simplu, a purta conversaţii plăcute cu Autorul suprem al Cuvântului.
În Repere biblice, autorii sunt bărbaţi şi femei, teologi sau nu, tineri şi mai puţin tineri, care îşi împărtăşesc drumul parcurs personal de-a lungul unei anumite convingeri biblice. Urmărind aceste repere, poate te vei simţi provocat să iei din nou (sau pentru prima oară) un viraj brusc pe calea credinţei.
Pe măsură ce vei citi aceste capitole interesante, vei descoperi nu numai hrană spirituală, adevăr şi încurajare, ci şi bucurie – bucuria de a petrece timp cu mesajul transmis personal omenirii de Dumnezeu.
Oricine a făcut în viaţă rugăciunea domnească a înălţat spre cer cererea „Vină Împărăţia Ta” şi ştie, subiectiv, cum e să aştepţi. Când va răspunde Dumnezeu la această petiţie este tema acestui studiu - o incursiune echilibrată în ţesătura escatologiei creştine, aşa cum se reflectă ea în experienţa bisericii, în teologie şi în textul biblic.
Substantivul „parusie” provine din limba greacă modernă şi se referă la setul de învăţături care au de-a face cu a doua venire a lui Isus Hristos. Preocuparea cu apropierea şi întârzierea parusiei este nu doar un titlu de carte, ci reprezintă, mai ales, două extremităţi între care dansează pendulul aşteptării creştine.
Ca profesor de Noul Testament, cu pasiune pentru escatologie şi apocaliptică, autorul încearcă să ofere un răspuns cu relevanţă teoretică şi practică la dilemele legate de timpul sfârşitului, Laurenţiu Moţ, autor al mai multor studii de specialitate, este, în prezent rectorul Universităţii Adventus.
Domnul Hristos, Marele Învățător, a prezentat multe din învățăturile Sale în timp ce Se plimba împreună cu ucenicii pe dealurile și prin văile Palestinei sau când Se retrăgea pe malul unui lac sau al unui râu.
În parabolele Sale, Isus lega adevărul divin de lucruri și întâmplări obișnuite, așa cum se regăseau ele în viața păstorilor, a constructorilor, a agricultorilor, a călătorilor și a gospodarilor. Lucrurile familiare erau asociate cu adevăruri frumoase despre grija iubitoare a lui Dumnezeu față de noi, despre respectul și recunoștința care I se datorează și despre grija pe care trebuie să o avem unii față de alții. În felul acesta, adevărurile înțelepciunii divine și lecţiile practice deveneau convingătoare și impresionau profund.