Puritanii au existat dintotdeauna în istoria Bisericii. Promotori ai unei învățături precise și ai unui stil de viață pios, puritanii anglo-saxoni, descendenți ai Reformei protestante, au fost continuatorii sfinților și martirilor creștini. Elementul lor distinctiv constă în rigurozitate și pasiune pentru o viață pură consacrată pe deplin lui Dumnezeu, trăită însă în mijlocul lumii spre a o purifica. Ei au mutat monahismul din deșert în cetate.    

Cartea profesorului Leland Ryken ne convinge că puritanii sunt considerați pe bună dreptate părinții spirituali ai evanghelicilor de azi. Citind cartea, nu doar vom privi curioși în oglinda unei epoci trecute, ci vom fi provocați la a ne reevalua spiritualitatea creștină.

Prin această compilaţie de cărţi  ale lui Ellen G. White, se pun la dispoziţie idei pentru pastori, profesori, muzicieni şi pentru toţi cei preocupaţi de modul în care să-şi folosească vocea.

Sfaturile publicate aici , inspirate de Dumnezeu, pot fi o sursă de binecuvântare şi de implicare în biserică  pentru toţi cei care caută să-şi îmbunătăţească talantul vocii lor spre slava lui Dumneyeu şi în folosul celor din jur.

Printre mijloacele cele mai eficiente ale marelui amăgitor, sunt învățăturile false și minunile neadevărate ale spiritismului. Sub aparența unui înger de lumină, el își așază capcanele acolo unde se bănuiește mai puțin. Dacă ar studia Cartea lui Dumnezeu cu rugăciune stăruitoare pentru a o înțelege, oamenii n-ar mai fi lăsați în întuneric și nu ar mai primi învățături rătăcite.

Autorul prezinta istoria salvarii sale din lumea inspaimantatoare a spiritismului prin interventia directa a lui Dumnezeu.

Isus nu a trecut neobservat cât a trăit pe acest Pământ. Întâlnirea, fie și întâmplătoare, cu El avea un impact puternic. Pe unii oameni îi transforma în ființe noi, în timp ce pe alții îi înverșuna și îi tulbura prin forța cuvintelor Sale. Dar nimeni nu rămânea impasibil în prezența Sa.

Și astăzi învățăturile Sale trebuie să aibă același efect. Întâlnirea noastră cu El pe paginile Scripturii trebuie să ne schimbe. Sau cel puțin să ne pună pe gânduri.

Pentru aceasta, autorul Emil Lazăr caută, în cele două volume ale cărții Isus, dincolo de aparențe, să ni-L descopere pe Isus așa cum a fost El, printre oamenii și mentalitățile timpului Său. Și urmându-L, înțelegându-L în contextul în care a trăit, să găsim noi semnificații ale existenței noastre acum și aici.

Sărbătorile religioase au jucat dintotdeauna şi continuă să joace încă un rol important în închinarea religioasă. Adevarata zi de odihnă tratează tocmai acest subiect important, dezvăluindu-ne când şi cum doreşte Dumnezeu să ţinem sărbătorile şi în ce condiţii închinarea noastră poate fi acceptabilă înaintea Lui. A ne odihni dupa voia lui Dumnezeu, a ţine zilele de odihnă si sărbătoare lăsate de El şi a petrece regulat un timp lipsit de grijile cotidiene, dedicat exclusiv comuniunii cu El, este un lucru esenţial pentru propăşirea sufletului şi pentru pregătirea noastră pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Adevărata zi de odihnă este o carte care descoperă tainele adevăratei închinări şi oferă noi perspective cu privire la implicaţiile acesteia asupra destinului nostru veşnic.

Ez a kötet Ellen Gould White-nak azokat az írásait gyûjti össze, amelyeknek központi témája Krisztus igazsága és a megváltási terv a keresztény életében. Azoknak szól, akik mélyebb ismeretekre szeretnének szert tenni a keresztény lelkiség alapvetõ kérdéseivel kapcsolatban.

Student la medicină, Óscar pierde anul în urma unui transfer eșuat al foilor sale matricole. E încorporat în Armata Spaniei, unde suferă din pricina credinței lui, având neșansa de a pica sub comanda abuzivă a unui sergent-fiară.

Pilot de elicopter și lider înnăscut, sergentul Moliner nu dă doi bani pe soldatul „mistic” și „religia lui dezgustătoare”.

După o vreme, aflat într-o vizită la niște rude care studiau Biblia, Moliner ajunge în contact direct cu profesori de la Institutul Teologic. În cadrul discuțiilor îi revin în minte toate tachinările și discuțiile avute cu soldatul credincios.

Ceva se întâmplă!… continuarea fascinantă a istoriei o găsești în cartea Vase alese.

În acest al doilea volum, conţinând pagini din istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, ca şi în primul volum, am căutat să prezint – spre slava lui Dumnezeu – modul minunat în care Cel Atotputernic a adus şi pe plaiurile frumoase şi binecuvântate ale ţării noastre lumina adevărului Sau.

Lucrarea de faţă nu conţine numai "file de istorie", ci ea ne oferă o lecţie a credincioşiei şi a devotamentului, o lecţie a unei slujiri depline a celor care au făcut o lucrare de pionierat.

Parcurgând paginile acestui volum, două vor fi ţintele noastre: să reţinem modul în care Dumnezeu Şi-a adus la îndeplinire lucrarea şi să vedem spiritul de sacrificiu de sine al celor chemaţi la această lucrare.

Ellen White îi scria în anii 1860 unui membru al bisericii că ouăle nu ar trebui să se regăsească pe masa lui fiindcă sunt dăunătoare pentru copiii lui. Apoi, în 1901, îi scria unui alt membru să folosească ouă de la găini sănătoase și să le consume crude sau gătite.

Cum împăcăm astfel de declarații aparent contradictorii ieșite din penița aceleiași autoare? Care sfat a fost inspirat? Sau au fost amândouă? Cum le interpretăm, și nu doar pe ele, ci tot ce a scris Ellen White?

George R. Knight prezintă într-o manieră clară și simplă principiile care să ne ajute să interpretăm și să aplicăm sfaturile ei la viața noastră.

În prima secțiune a cărții, autorul discută despre scopul scrierilor lui Ellen White, relația dintre acestea și scriptură și rolul compilațiilor, prezentând și un plan de citire sistematică a lor. A doua și cea mai lungă secțiune analizează principiile fundamentale de interpretare, iar secțiunea finală explorează modul în care trebuie să aplicăm sfaturile lui Ellen White atât la viața celorlalți, cât și la viața noastră.

George R. Knight a fost profesor de istorie bisericească la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea din cadrul Universităţii Andrews (Michigan, SUA). A scris numeroase cărți în domeniul specializării sale, abordând de la personaje adventiste de frunte la evenimente cruciale din istoria bisericii, de la mituri din adventism la realități contemporane și de la istorii apuse la provocări ce țin de perspectiva și viitorul adventismului. Pensionat acum, locuiește în statul american Oregon, unde continuă să scrie și să participe la emisiuni și evenimente religioase.

Când ai simţit ultima oară bucuria generată de teologie? Nu mă refer la urmărirea unei predici care a fost atent concepută şi entuziast prezentată. Ci la studiul personal al Bibliei – doar tu şi Cuvântul.

Bucuria este una dintre emoţiile la care se pare că ne referim cel mai puţin atunci când ne gândim sau vorbim despre citirea Scripturii. Dar bucuria adusă de teologie nu este rezervată doar cercetătorilor şi teologilor, celor care citesc tomuri întregi şi descifrează semne bizare de la dreapta la stânga. Bucuria teologiei înseamnă, pur şi simplu, a purta conversaţii plăcute cu Autorul suprem al Cuvântului.

În Repere biblice, autorii sunt bărbaţi şi femei, teologi sau nu, tineri şi mai puţin tineri, care îşi împărtăşesc drumul parcurs personal de-a lungul unei anumite convingeri biblice. Urmărind aceste repere, poate te vei simţi provocat să iei din nou (sau pentru prima oară) un viraj brusc pe calea credinţei.

Pe măsură ce vei citi aceste capitole interesante, vei descoperi nu numai hrană spirituală, adevăr şi încurajare, ci şi bucurie – bucuria de a petrece timp cu mesajul transmis personal omenirii de Dumnezeu.

În volumul al treilea din Solii alese sunt tratate subiecte precum: biserica, întruparea Domnului Isus, educația, standardele comportamentului creștin, reforma sănătății, combaterea fanatismului, evenimentele finale.

Una dintre secțiuni se ocupă de prezentările făcute de Ellen White cu privire la principiile mântuirii și neprihănirea prin credință, cu ocazia Sesiunii Conferinței Generale din 1888. O altă secțiune este dedicată unei colecții succinte a declarațiilor cu privire la subiecte specifice, cum ar fi procesele în justiție, linia de delimitare a datei pe glob, închirierea bisericilor adventiste altor grupări religioase, grădinăritul și muzica. Volumul se încheie cu trei note suplimentare semnificative, prezentând comentariile lui William C. White cu privire la revizuirea din 1911 a cărții Tragedia Veacurilor.