Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Povestitorul de parabole (2017).
Această carte este dedicată tuturor acelora care, asemenea profetului Ieremia, pornesc pe drumul chemării divine, în ciuda consecinţelor profund marcate de tristeţe și plângeri.
Pornind la studiul acestei cărți, te vei descoperi cercetând câteva dintre comorile îngropate care se regăsesc în Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când aceste comori sunt aduse la suprafaţă, spre deosebire de aur și diamante (care sunt de folos doar pentru înfăţișarea exterioară), ele aduc o reformă morală și spirituală interioară, deoarece sunt „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16).
Cartea De ce mă lupt să am credință este probabil unul dintre cele mai sincere eforturi pe care le vei găsi vreodată de luare la trântă cu credința în mijlocul îndoielilor. Este lucru rar să găsești un creștin care să admită plin de curaj provocările cu care se confruntă credința creștină și apoi să explice, fără urmă de orgoliu, de ce el consideră că încă mertă efortul de a avea credință.
Nathan Brown este scriitor și editor și locuiește lângă Melbourne, Australia. Are titluri universitare în drept, literatură și limba egleză. A publicat 12 cărți și continuă să scrie regulat pentru publicații de pretutindeni.
Reforma intre cruce și semilună. O perspectivă a contribuției Islamului la consolidarea Protestantismului ne prezintă, prin ochii adevăratei filosofii a istoriei, modul providențial în care Dumnezeu lucrează în pofida geopoliticii și a echilibrelor de putere. În cadrul marii lupte răul devine, până la urmă, slujitorul lui Dumnezeu.
Lucrarea abordează raporturile reale și, mai ales, imaginare dintre reformatorii protestanți și Islamul otoman în secolul al XVI-lea, o vreme în care Mântuitorul era așteptat să vină. Atacurile repetate ale Antihristului (un corn - Biserica Romană, celălalt corn - Islamul) anunțau revenirea lui Isus.
Incursiunile otomane în Europa „biciul lui Dumnezeu” („Flgelum Dei”) apar în momentele cheie ale genezei Protestantismului. Turcii atacă aparent pentru că vor să domine lumea, însă, în planul lui Dumnezeu, ei năvălesc în Europa în momentul în care puterea Scaunului de la Roma este pe punctul de a distruge din fașă mișcarea protestantă. Astfel, în marele plan al istoriei, ei salvează poporul lui Dumnezeu. Carol Quintul nu putea lupta concomitent pe două fronturi, cu turcii și cu protestanții. Mai mult, din punct de vedere imagologic, studiul aprofundează profilurile corifeilor Reformei și modul în care aceștia s-au raportat la „El Gran Turco”. Ei au ales mai degrabă „turbanul sultanului decât tiara papei”.
Vezi descrierea la Zece zile în camera de sus.