Reforma intre cruce și semilună. O perspectivă a contribuției Islamului la consolidarea Protestantismului ne prezintă, prin ochii adevăratei filosofii a istoriei, modul providențial în care Dumnezeu lucrează în pofida geopoliticii și a echilibrelor de putere. În cadrul marii lupte răul devine, până la urmă, slujitorul lui Dumnezeu.
Lucrarea abordează raporturile reale și, mai ales, imaginare dintre reformatorii protestanți și Islamul otoman în secolul al XVI-lea, o vreme în care Mântuitorul era așteptat să vină. Atacurile repetate ale Antihristului (un corn - Biserica Romană, celălalt corn - Islamul) anunțau revenirea lui Isus.
Incursiunile otomane în Europa „biciul lui Dumnezeu” („Flgelum Dei”) apar în momentele cheie ale genezei Protestantismului. Turcii atacă aparent pentru că vor să domine lumea, însă, în planul lui Dumnezeu, ei năvălesc în Europa în momentul în care puterea Scaunului de la Roma este pe punctul de a distruge din fașă mișcarea protestantă. Astfel, în marele plan al istoriei, ei salvează poporul lui Dumnezeu. Carol Quintul nu putea lupta concomitent pe două fronturi, cu turcii și cu protestanții. Mai mult, din punct de vedere imagologic, studiul aprofundează profilurile corifeilor Reformei și modul în care aceștia s-au raportat la „El Gran Turco”. Ei au ales mai degrabă „turbanul sultanului decât tiara papei”.
Te-ai întrebat vreodată ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga”? Dar Solomon, prin contrastul din afirmația: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”? Bine este de fapt, rău? „Urâți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății.” Ura și judecata sunt considerate lucruri negative, însă Amos le încurajează. Paradoxurile Bibliei ia multe dintre aceste pasaje neobișnuite, le analizează și le explică într-un mod simplu și clar. Înțelese corect, aceste adevăruri spirituale se vor dovedi ingrediente esențiale pentru o viață evlavioasă.
Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicaţiile şi lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în oraşe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătăţii, lucrarea pentru cei marginalizaţi, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioşia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru biserică. Dacă nu am şti că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în faţă o listă cu priorităţi din planurile şi proiectele Bisericii din România din aceste zile.
Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinţei Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioşi şi organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferinţa Generală era organizată pe departamente, diviziuni şi uniuni, împărţindu-se astfel povara răspunderii între cei aflaţi în câmpurile din diferite părţi ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica şi lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările şi descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.
„Cuvântul prorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.
„Dacă intenţionezi să ai o viaţă de rugăciune şi o relaţie cu Isus cu totul noi, atunci aceasta este cartea de care ai nevoie! De fapt cred că aceasta carte ar trebui citită de orice credincios serios, întrucât mesajul ei are puterea de a revoluţiona biserica noastră. Este o carte cu adevărat remarcabilă şi de-abia aştept să o împărtăşesc altora!”
Melody Mason, coordonator United in Prayer, Conferinţa Generală şi autor al cărţii Îndrăzneşte să ceri mai mult!
Samson și Ghedeon nu sunt doar niște personaje din vremea Judecătorilor ci modele de comportament pe care le regăsim și astăzi. Benone Corneliu Lupu le observă trăsăturile de caracter, slăbiciunile și punctele tari, ajutându-ne să ne simțim contemporani cu ei dar mai ales cu Dumnezeul lor iubitor.
„ Povestea lui Ghedeon şi Samson, atât de sugestiv intitulată Când leul devine ied, ne arată că, în ciuda unei dihotomii profunde de caracter şi a slăbiciunilor intrinsece fiecăruia, protagoniştii sunt exemple revelatoare ale salvării prin credinţă şi spiritualitate.” - E. S. Gabriela Dancău, Ambasadoarea României în Italia.