Te-ai intrebat vreodată cum au dobândit ucenicii acea credinţă care a sfidat moartea? De unde au avut ei curajul de a proclama Evanghelia până la capătul lumii, în ciuda provocărilor uriaşe? Cum au ajuns ei să se schimbe atât de mult după Cincizecime?
Vanitatea şi pretenţiile lui Petru s-au transformat în ascultare supusă şi în dorinţa puternică de a proclama Vestea Bună. Îndoielile lui Toma s-au transformat într-o credinţă tare ca stânca. Iacov şi Ioan, fiii tunetului, s-au schimbat radical şi au devenit slujitorii umili ai Domnului Isus. Matei, vameşul viclean, a devenit cronicarul fidel al Evangheliei, iar Maria, femeia cu o reputaţie îndoielnică, a devenit o luptătoare convinsă a Crucii.
Cincizecimea a produs schimbări dramatice în viaţa lor şi poate produce o schimbare şi în viaţa noastră. Odată umpluţi cu puterea Duhului Sfânt, ei au schimbat lumea. În numai câteva decade, Evanghelia a fost purtată până la graniţele Imperiului Roman. Acum este rândul nostru. Vrei să primeşti Duhul Sfânt? Vrei să poţi trăi zilnic prin puterea Sa? Vino 10 zile în Camera de Sus! Vom examina pregătirea serioasă a ucenicilor înainte de primirea Duhului Sfânt, vom reflecta asupra sfaturilor Bibliei cu privire la lucrarea Duhului Sfânt şi vom aplica la viaţa noastră învăţăturile Inspiraţiei.
Cartea L-am văzut pe Dumnezeu de la spate este o colecție de experiențe cu Dumnezeu, din activitatea pastorală sau din viața personală, povestite cu emoție de cei care le-au trăit. Autorii au convingerea că Dumnezeu a intervenit în mod direct într-un moment al vieții lor, iar urmele prezenței Lui au fost vizibile și clare.
Cartea este însă și o invitație la analiza propriei întâlniri cu Dumnezeu. Dincolo de aspectele raționale atât de importante ale religiei, creștinismul este în esență o relație personală cu Dumnezeu. De aceea, El Se descoperă într-o manieră unică în viața fiecăruia dintre noi.
Atunci când observăm semnele prezenței Sale, inima se umple de bucurie și credință, așa cum s-a întâmplat cu autorii acestor istorii. Atunci ne dorim să Îl privim cât mai curând față în față.
Fie ca toți cei ce vor citi această carte să aibă bucuria de a rosti la finalul ei, privind cu recunoștință în propria viață: „L-am văzut pe Dumnezeu de la spate.”
Trăim vremuri deosebite. Evenimentele din lumea noastră cer ca fiecare urmaș al lui Hristos să aibă o relație profundă cu Dumnezeu. Pentru a întări relația aceasta și pentru a împlini nevoile noastre emoționale și spirituale, trebuie să cunoaștem, să experimentăm puterea rugăciunii. Trebuie să-L rugăm pe Domnul așa cum L-au rugat ucenicii: "Doamne, învață-ne să ne rugăm."
Cartea Rugăciunea cuprinde o serie de citate din scrierile lui Ellen G. White, cu privire la subiectul vital al rugăciunii. Mesajele acestea vor ajunge în adâncul sufletului nostru. Convingerile exprimate cu privire la multiplele aspecte ale rugăciunii își vor găsi locul în inima noastră, aducând un răspuns care se va ridica la înălțimea chemării adresate nouă de Dumnezeu, pentru o viață de rugăciune mai adâncă și mai bogată.
Superstitia si ocultismul, cu toate manifestarile lor secundare, nu apartin trecutului. Tocmai in timpul nostru, al tehnicii si al nivelului inalt de cunostinte, superstitia este mai puternic inradacinata in inima oamenilor ca oricand.
Zilnic se tipareste un potop de literatura religioasa. Oare nu ne da de gandit faptul ca trebuie sa constatam cu uimire ca si superstitia, si ocultismul tin pasul si sarbatoresc mereu noi biruinte?
Este inspaimantator cat de multi se ocupa, in epoca noastra industrializata, cu practici oculte, sperand sa obtina prin ele cunostinte care n-ar putea fi obtinute prin metode stiintifice uzuale.
Câteva capitole din cartea de față sunt următoarele
- Ghicirea,
- Magia și vrăjitoria,
- Cititul în palmă,
- Spiritismul
Acum , la anul 100, suntem atât de privilegiaţi. Pe umerii înaintaşilor noştri, am ajuns să avem drumul nostru. Noi, cei de astăzi suntem chemaţi să continuăm acest drum. Să lăsăm şi noi urme pentru ca, dacă vor mai fi şi alţii care vor veni după noi, să ştie încotro. În galeria celor care aleargă, nu ei sunt importanţi, ci împlinirea scopului pentru care aleargă. Noi contribuim cu ce putem. Numai Dumnezeu, care vede viitorul, poate înmulţi puţinul nostru, poate depozita într-un vas slab ceva de valoare. Mă întreb sincer uneori: ne ridicăm oare la înălţimea chemării noastre şi a vremurilor pe care le parcurgem? Cel mai probabil, nu. Mă mângâi totuşi cu ideea că s-ar putea ca acesta să fie contextul în care gloria merge numai la Dumnezeu. E atât de uşor să te feliciţi pentru câte o reuşită. Şi totuşi, cine este onest cu sine nu se poate gândi prea departe. Ce bine spunea Nicolae Iorga, într-o autobiografie din care am citit nu de mult: „Ne cunoaștem prea bine ca să ne lăudăm prea mult.” Asta îmi aduce aminte de Isaia, care spunea că „numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea” (Isaia 2:11,17). Să nu uităm că „Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul” (Matei 23:10).
Prof. univ. dr. habil. Laurenţiu-Florentin Moţ
Rectorul Universităţii Adventus