Perseverenții este primul volum al seriei Eroi și minuni, de Élise Sommer. Urmând tradiția inaugurată, într-un anumit sens, de Orele astrale ale omenirii (de Stefan Zweig), autoarea franceză realizează opt tablouri literare în care surprinde viața sau episoade semnificative din viața unor personaje reale.
Cititorii se vor întâlni în paginile cărții cu Helen Keller, Herman Geiger, Bernard Palissy, Thor Heyerdahl, Fernand Navarra, Henry Morton Stanley, Martha Martin și Olivier de Serres. În cazul unora, Sommer acoperă lungi perioade din viața lor (ca de exemplu, în cazul lui Helen Keller); în cazul altora, prezintă episoade remarcabile din anumite momente ale vieții lor (Martha Martin, de pildă). Un lucru este sigur, fiecare dintre eroii cărții se face „vinovat” de fapte incredibile și mărețe de curaj, dârzenie și perseverență. Poveștile lor ne poartă din Africa virgină până în Europa medievală, iar de acolo, spre tărâmul nord-american.
Un detaliu remarcabil, care sporește valoarea cărții, este intenția autoarei (pusă în practică, de altfel) de a povesti fiecare istorie într-o manieră diferită. Eroi și minuni. Perseverenții nu este doar o carte de mini-biografii, ci un adevărat manual de inspirație, fiecare erou sau eroină putând fi un model de urmat pentru adolescenții și tinerii de astăzi.
Eroi și minuni. Perseverenții este cel de-al 7-lea volum apărut în colecția Cărțile lui Doru Gălbenuș.
Al doilea volum al seriei Eroi și minuni ne întoarce cu decenii și secole în urmă, pe urmele a șase pionieri care au avut țeluri mărețe, ce păreau imposibil de atins, dar pe care le-au realizat prin răbdare, voință, curaj și o evidentă călăuzire providențială.
Cititorii îi vor întâni pe Abraham Lincoln - băiețelul care locuia cu familia în mijlocul pădurii, dar care a reușit să devină unul dintre cei mai mari eliberatori din istoria omenirii, pe Anna Leonowens - tânăra care a înfruntat tradiții străvechi și prejudecăți adânci în lupta eradicării sclaviei din Siam (Thailanda), pe lordul Robert Baden-Powell - militar de carieră, care a pus bazele unei mișcări mondiale pentru educarea copiilor și tinerilor, pe Carl Linné - suedezul îndrăgostit de lumea florilor și a plantelor, care a contribuit enorm la clasificarea științifică a acestora, pe Louis Pasteur – renumitul om de știință, atât de încercat de suferință, dar care a salvat nenumărate vieți prin cercetările sale și pe Norbert Casteret - temerar speolog și explorator al lumii subterane, de la cărui nume se leagă descoperiri remarcabile.
Élise Sommer a scris cu pasiune evidentă aceste medalioane biografice, cu drag față de eroii pe care îi aduce înaintea publicului tânăr, oferindu-ne încă un volum de excepție.
Această carte face parte din coleția Cărțile lui Doru Gălbenuș.
John Wycliffe a trăit în secolul al XIV-lea și a rămas în istorie prin proiectul de traducere a Bibliei în limba engleză într-o perioadă în care oamenii de rând nu aveau acces la textele sacre în propriile limbi. Teolog, filosof, profesor universitar, scriitor, predicator și polemist, Wycliffe a anticipat prin cărțile, discursurile și acțiunile sale activitatea marilor figuri ale Reformei protestante. Volumul de față prezintă o scurtă biografie a lui Wycliffe, așa cum a fost scrisă de autoarea Ellen G. White în cartea Tragedia veacurilor.
Cartea include, pe lângă textul lui Ellen G. White, note suplimentare care aduc un plus de informație despre epoca și contextul activității lui John Wycliffe, precum și o cronologie istorică și index.
„Prin curajul arătat în exprimarea opiniilor sale, prin sârguința dovedită în ce privește studiul, prin amploarea proiectelor sale și prin influența pozitivă asupra contemporanilor și a generațiilor următoare, John Wycliffe rămâne, chiar și azi, un personaj emblematic și un exemplu de om al credinței.” (Florin Bică, editor)
Ellen G. White (1827–1915) a scris numeroase cărți despre istoria biblică, istoria creștinismului, educație, spiritualitate creștină, dietă și stil de viață. Două dintre cele mai iubite cărți ale ei sunt Calea către Hristos și Viața lui Isus. Un alt volum îndrăgit de public este Tragedia veacurilor, din care a fost extras capitolul despre John Wycliffe, ce formează textul de bază al cărții de față.
Oricine a făcut în viaţă rugăciunea domnească a înălţat spre cer cererea „Vină Împărăţia Ta” şi ştie, subiectiv, cum e să aştepţi. Când va răspunde Dumnezeu la această petiţie este tema acestui studiu - o incursiune echilibrată în ţesătura escatologiei creştine, aşa cum se reflectă ea în experienţa bisericii, în teologie şi în textul biblic.
Substantivul „parusie” provine din limba greacă modernă şi se referă la setul de învăţături care au de-a face cu a doua venire a lui Isus Hristos. Preocuparea cu apropierea şi întârzierea parusiei este nu doar un titlu de carte, ci reprezintă, mai ales, două extremităţi între care dansează pendulul aşteptării creştine.
Ca profesor de Noul Testament, cu pasiune pentru escatologie şi apocaliptică, autorul încearcă să ofere un răspuns cu relevanţă teoretică şi practică la dilemele legate de timpul sfârşitului, Laurenţiu Moţ, autor al mai multor studii de specialitate, este, în prezent rectorul Universităţii Adventus.
Cartea Dumnezeu, Scriptura și Biserica este o călăuză, un ghid care, cu certitudine, va ajuta cititorul să-și facă ordine în gânduri și idei, pentru a vedea frumusețea complexă a revelației. Temele abordate sunt complexe și controversate, însă soluțiile propuse sunt îmbinarea dintre metodă, sistem și argumente biblice, prin care autorul reușește să demonstreze încă o dată că teologia este știința științelor.
Dr. Zoltán Szallós-Farkas și-a fundamentat lucrarea pe textul Scripturii și se află în dialog permanent cu gânditorii antici și contemporani ai teologiei și ai filozofiei. Tratatul trebuie să fie citit de orice creștin cunoscător al limbii române.
Acum , la anul 100, suntem atât de privilegiaţi. Pe umerii înaintaşilor noştri, am ajuns să avem drumul nostru. Noi, cei de astăzi suntem chemaţi să continuăm acest drum. Să lăsăm şi noi urme pentru ca, dacă vor mai fi şi alţii care vor veni după noi, să ştie încotro. În galeria celor care aleargă, nu ei sunt importanţi, ci împlinirea scopului pentru care aleargă. Noi contribuim cu ce putem. Numai Dumnezeu, care vede viitorul, poate înmulţi puţinul nostru, poate depozita într-un vas slab ceva de valoare. Mă întreb sincer uneori: ne ridicăm oare la înălţimea chemării noastre şi a vremurilor pe care le parcurgem? Cel mai probabil, nu. Mă mângâi totuşi cu ideea că s-ar putea ca acesta să fie contextul în care gloria merge numai la Dumnezeu. E atât de uşor să te feliciţi pentru câte o reuşită. Şi totuşi, cine este onest cu sine nu se poate gândi prea departe. Ce bine spunea Nicolae Iorga, într-o autobiografie din care am citit nu de mult: „Ne cunoaștem prea bine ca să ne lăudăm prea mult.” Asta îmi aduce aminte de Isaia, care spunea că „numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea” (Isaia 2:11,17). Să nu uităm că „Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul” (Matei 23:10).
Prof. univ. dr. habil. Laurenţiu-Florentin Moţ
Rectorul Universităţii Adventus